2,058 matches
-
se întreabă Principele, în legătură cu Regina, „ce-am așteptat atâția ani? Cine-i va ierta vreodată României contemporane irosirea de sine?”. „Acum”, spune în continuare Principele „când Regina, alături de Rege, a ajuns la o vârstă atât de avansată și la un pisc atât de greu de atins al meritului personal, istoric și uman, nimic nu ne mai împiedică să recunoaștem aportul Majestățiilor Lor la România de azi. Fără ei am fi mai săraci, mai singuri și mai nefericiți. Și mai puțin iubiți
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371085_a_372414]
-
rânduri a rămas un "monument"de seriozitate și sârguință didactică, profesorul de matematică model. A desfășurat și munci pe tărâm cultural-obștesc din dragoste și pasiune, dar și în funcții neretribuite (cenzor Ateneul cultural, membru în consiliile de conducere ale băncii "Piscul Mânăstirii"și Cooperativei Frăția) , etc. Spre senectute a servit mulți ani, pentru o retribuție modică, în sectorul financiar (contabilitate și casierie) al fostei întovărășiri agro-zootehnice "Drumul lui Lenin "(!) din Rucăr. ...Arma „bășcăliei” adesea neprelucrată și inoportun folosită ar putea fi
GHEORGHE CONSTANTIN de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371210_a_372539]
-
Mulți ani, trăiască!” toți cei prezenți, într-o atmosferă vibrantă și sinceră, pe ritmul agale șiroit al lacrimilor ce-mi scăldau obrazul și înfloreau într-un adevărat șuvoi argintiu în barba-mi tremurândă, cenușie spre alb - precum albul zăpezilor de pe piscurile munților scanat din pâclele de ceață și aburi țâșnind din gheizerul ierburilor alpine ce presară din loc în loc versanții Meridionalilor dimprejurul satului. Eram îmărmurit de surpriză, prima oară în viață când atâția prieteni și colegi întrun cadru atât de elevat
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]
-
cu Dumnezeu. Descătușarea timpului si forma expresiei prin dans o regăsim în toate formele naturii. Adierea vântului e suflul ușor, respirația ființei. Soarele este focul din secretul coregrafiei. Munți ... .privește spre ei! Măreția poziției tale în dans, egală cu distincția piscurilor semețe. Natura dansează, traiește, respiră. Întoarce-te spre misterul de argint al lunii și vălul ei străveziu va transforma senzualitatea dansului într-o formă de manifestare creativă. Dansul..energia creatoare. Așează-te în centrul visului tău, trăiește-ți destinul pentru
DANSUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371254_a_372583]
-
și dăruiește speranță chiar și acolo unde nu mai există nici un fel de nădejde. Ea însăși poate experimenta drumul său pe cărarea șerpuitor ascendentă a speranței: “chiar și pe cioate aș putea alerga / pentru câteva grăunțe de lumină”. Drumul spre pisc presupune însă multă trudă, popasuri, întoarceri și obstacole, dar, o dată ajuns în vârf, uiți toate neplăcerile și primejdiile răsărite în cale. Istoria Facerii lumii versificată, alcătuită din mici fragmente din care se desprind pilde și povățuiri pentru buna credință și
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
locală, sau partizană, ignorând voit, ori disprețuind orice alte puncte de vedere. Puțini sunt cei cu adevărat ignoranți cu privire la existența altor unghiuri din care lumea poate fi privită. Ridicolul poziției lor constă în faptul că se cred cocoțați tocmai pe piscul muntelui, de unde privesc semeț la semenii lor din vale. Dac-ar fi cu adevărat elevați pe creasta muntelui, pretenția lor ar putea fi legitimă. De fapt, lucrurile stau tocmai pe dos. Blocaje insesizabile (de ei) se interpun între ei și
PUNCTE DE VEDERE DESPRE ADEVAR de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 35 din 04 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344901_a_346230]
-
are sălașul într-o rană deschisă. Apele când limpezi, când tulburate ale versurilor ascund anafoare, cratere, adâncimi nebănuite. Dar sunt și line, ușor tremurătoare precum lacrima pe obrazul de fată. Dacă te încumeți la drum, vei ajunge fără îndoială pe piscuri, acolo unde aerul este atât de pur încât te doare suflarea. Dar ți se deschide o perspectivă încântătoare, cu munți, dealuri și văi pe care le poți escalada doar în spirit. Poezia ei îți aduce aminte de paradisul pierdut (de câte ori
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
flori de gutui, Vine neica printre vii..., Sus, în culme la Dobrețu, Intră-n crâșmă “La Drumețu” Hai, hai, dorule... hai! Să-ți cânte Zamfir din nai, Să petreci cu țuică fiartă - La Petruța sprâncenată. Să-ți dea vin din Piscul Mare Și desert...o sărutare, Un grătar de mititei - Să te-mbeți cu ochii ei. Hai, hai, dorule...hai! Sârba-i veselă din nai, Când o cântă din guriță Și o dă în Periniță. Uite-așa, gură să-i dai
GHEORGHE ZAMFIR ŞI NAIUL INIŢIATIC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347758_a_349087]
-
trăit Mihaela Runceanu nu a locuit în eternitate, a locuit în glasul ei. Au plecat împreună, pe când cerul cadelnița cu lacrimi. Masacrul unui monstru a curmat una din vocile muzicii ușoare românești care pornise și poate că și ajunsese la piscul ei. De la dropiile culcate jos în grâu, cerul e departe, dar vulturii veghează chiar sus lângă cer și acolo-s bătuți cu pietroaie de gheață. S-a vorbit și se va vorbi mult timp despre crâncena moarte a Mihaelei Runceanu
MIHAELA RUNCEANU. UN GLAS DE ROUĂ, UN SUFLET DE SOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347954_a_349283]
-
înconjurate de strâmtori și lacuri. Pe insulele verzi îmi pare că răsar castele fantastice, iar ramurele sălciilor pletoase se apleacă până spre luciul apei. Nu e netedă tabla mea de șah. Unele pătrate sunt situate la mare înălțime, ca niște piscuri de munte. Altele sunt prăbușite în adâncuri, ca niște abisuri. Unele pătrate sunt mici, ca niște loturi de grădini ale pensionarilor de la oraș. În timp ce altele sunt ca niște moșii întinse, în jurul cărora regii își fac planuri strategice. De acolo, de pe
ELEGII PE TABLA DE ŞAH de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347340_a_348669]
-
pantalon din blugi cât mai rupți pe la genunchi și o bluză sau tricou subțire în culori cât mai țipătoare completau ținuta de dans. Ajunse la locul lor de scaldă la vremea când soarele cobora leneș spre locul de pitire, după Piscul Caprei, pentru somnul din timpul nopții, fetele constatară cu satisfacție că nu mai era nimeni prin zonă, deci se puteau simți în largul lor. Scăpară în mare viteză de tot ce aveau pe ele, aruncând veșmintele unde se nimerea și
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ULTIMUL LUP FLĂMÂND Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1278 din 01 iulie 2014 Toate Articolele Autorului mi-ar trebui un colaj cu tine de când împărțeai lebede vânătorilor fără leacuri încheiai nasturii piscurilor gemene ori îți lăsai autograful în cartea de visuri a muzeelor nocturne nu știu dacă ai certificat întregul poate ai încrustat singurele gânduri exacte sau ai trișat pentru o femeie-supernovă un sentiment grotesc gâfâie la nouăzeci de grade poartă bocanci
ULTIMUL LUP FLĂMÂND de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347407_a_348736]
-
al nostru? MOȘUL:Atunci să-l mai ținem o zi două! BABA: Poate începe să vorbească și ne spune al cui este! MOȘUL . Până vorbește e bozul mare pe noi! EXT. / REGATUL MUNȚILOR / ZI Imaginea cade pe rând atât pe piscurile împădurite cât și de golurile alpine, pe o prăpastie din care ies pinteni stâncoși ce se ridică din versanți și coboară într-o vale cu o cascadă spectaculoasă. Prin chei aleargă în galop o ceată de călăreți. Deodată zările se
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
golurile alpine, pe o prăpastie din care ies pinteni stâncoși ce se ridică din versanți și coboară într-o vale cu o cascadă spectaculoasă. Prin chei aleargă în galop o ceată de călăreți. Deodată zările se deschid și pe un pisc îndepărtat se zăresc turnurile unui castel.Călăreții continuă să alerge.Ultimele raze ale soarelui se împrăștie peste culmea muntelui. Călăreții ajung la zidurile castelului și se opresc. CĂPITANUL ARNĂUTU: (către însoțitori) Deschideți porțile! Câțiva oșteni sar de pe cai și forțează
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
noembrie, pe o ceață deasă care ne-a prins la Abu Gosh, în bătrânii și tociții munți Iehuda. O asemenea ceață ne-a prins cu ani în urmă, într-o dimineață de vară prea matinală, când îndrăznisem să urcăm spre piscul Franz Ioseph. Acum, la distanța anilor, merita să înfruntăm ceața și vremea ploioasă pentru că perechea sărbătorită era altceva decât lumea cu care ne-am obișnuit : nu erau nici excentrici, nici somități, nici eroii unor confruntări guvernamentale, nici laureați ai unor
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
am ajuns în sat, n-am mai recunoscut mare lucru. Case solide fuseseră construite în locul colibelor, drumuri late în locul cărărilor ce le-am bătătorit cu tălpile în copilărie. Doar muntele și oamenii erau la fel. Muntele tot semeț și cu piscurile ascunse-n ceața lăptoasă, iar oamenii tot săraci și bolnavi, triști și schilodiți. Leopold al II-lea o ducea tot mai bine. Prețurile la cauciuc crescuseră tot mai mult în ultima vreme, iar sclavii erau exploatați la maxim de poliția
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
sară căldura acestei trăiri dar nu-mi amintesc câte clipe sau zile sunt între ele, și dansează nerușinat la flacăra lumânărilor într-un singur suflet într-o singură viață destul cât să simt că mai sunt... am să le tai piscul atunci voi știi că lumina și întunericul alb și negrul au șanse egale la cenușiul lumii, și în palmă, frunza este mai mare ca ieri Referință Bibliografică: Trăiri / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 408, Anul II
TRĂIRI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 408 din 12 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346753_a_348082]
-
cu ochi de chihlimbar și boturi moi. Au rămas la marginea pădurilor respirând aroma fragilor coapte, în priviri cu teamă mereu pregătite de salt. În apa limpede, apa băută plutitoare și rece, prin orizontul cu porți transparente se văd marile piscuri care împung cerul. Când rătăcitoare primejdii apasă umbra se sperie, frumusețea și gingășia devin o pradă pentru flămânzii de plumb. Referință Bibliografică: Căprioare de aramă / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1043, Anul III, 08 noiembrie 2013
CĂPRIOARE DE ARAMĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346875_a_348204]
-
totul, iar junghiurile dureroase s-au declanșat în toamnă, după câte-și aduce aminte de acel an blestemat. Într-o zi, cu puțin nori la orizont, se apucase să cioplească rămășițele de iarbă care se vedeau pe sub prunii din coasta Piscului. Trebuia să fie curat terenul pentru a aduna, de pe jos, bruma de fructe rămase în urma grindinii căzute. „Când am să le scutur, trebuie să nu se amestece ale prune cu buruienile...” și pe frunte i se vedeau broboanele transpirației care
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
niciodată, cine ți-a tăiat rădăcina de jos? poate că n-am fost un fiu credincios, încurcat în tenebre și vise deșarte, poate că n-am fost din osul tău, os, dar mi-ai deschis ochii spre carte. cățărat pe piscuri cu genunchii goi ți-au fost numai spini și gropi urcușul, de ce nu mai vii, tată, înapoi, să-ți găsești în casa ta culcușul? te-a așteptat mama, cu anii ei grei, până într-o zi când a venit la
SCRISOARE CĂTRE TATA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346387_a_347716]
-
înseninează treptat și orizontul se deschide spre alte subiecte delicate: natura, oamenii, iubirea. Din punctul meu de vedere, Vera Crăciun este un soi de pasăre rănită, cu aripa frântă, silită să-și ducă existența pe pământ. Cu privirea ațintită spre piscuri, ea încearcă Zborul prim, și agățarea de stâncă. Dar ceva o mai reține aici, pe pământ: fie dragostea pentru ai săi, fie o lucrare neisprăvită. Când rana i se va vindeca, însă, pasărea va zbura cu tot cu ață. Va zbura nestingherită
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
puțin. Nu se știe nici locul unde a funcționat această școală. Unii spun că ar fi funcționat în tinda bisericii hramul Sf. Gheorghe din Rucăr-Suseni, biserică devenită astăzi monument istoric, alții că ar fi fost o clădire pe terenul băncii "Piscul Mânăstirii"cunoscută sub numele de școala de la "Puicuș", alții susțin că în altă parte. Un document care atestă existența probabilă, ceva mai târziu, a altui stabiliment școlar particular îl reprezintă raportul cu nr. 88 din 27 iulie 1851 al protoieriei
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346476_a_347805]
-
maximum de foloase întâi pentru mine. Sau numai pentru mine. Restul lumii? Să aștepte! Egocentrismul nu se pune niciodată în balanță cu generozitatea pentru că fac parte din lumi diferite. Aproape toată lumea caută să se înalțe și nimeni să se smerească. Piscul, în accepțiunea noastră lumească, înseamnă ierarhie și toți ne dăm în vânt după ea. Smerenia a ieșit din modă nu pentru că este vetustă ci pentru că noi o considerăm vetustă dar adevăratul pisc îl constituie de fapt această cenușăreasă de care
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
să se înalțe și nimeni să se smerească. Piscul, în accepțiunea noastră lumească, înseamnă ierarhie și toți ne dăm în vânt după ea. Smerenia a ieșit din modă nu pentru că este vetustă ci pentru că noi o considerăm vetustă dar adevăratul pisc îl constituie de fapt această cenușăreasă de care nu am vrut să ținem cont. Pentru că mai fericit este a da decât a lua sau a primi. Omul darnic seamănă, păstrând evident proporțiile, cu Dumnezeu, care ne-a dat și celor
DE CEALALTĂ PARTE A BARICADEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346515_a_347844]
-
gura aurită, pentru așa mă va duce destinul nu peste mult timp. “Aș vrea să te ajut și de aceea te numesc în postul de la Sătic. E aproape de casa dumitale părintească, a ținut să mai precizeze dânsul. Cunoști drumul prin Piscul Jugii? mă mai întrebă. “Îl cunosc, dle revizor, i-am răspuns pe nerăsuflate. Candidat la o suplinire era și consăteanul și prietenul meu Gheorghe Arișanu, care absolvise școala normală din Galați. Eram fericit. Intram pe leafă, mai slăbeam din chingile
PEREGRINĂRILE UNUI SUPLINITOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348246_a_349575]