4,022 matches
-
pentru copii) (ediția a 2-a de la Gallimard, 2007), Michel Tournier își analizează o povestire mai veche intitulată Pierrot sau misterele nopții. Personajele sunt, până la un punct, cele din commedia del'arte, Pierrot, tăcut, timid și selenar, Arlechin, locvace și pitoresc, și Colombina, logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o narațiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în 1939. La Giono
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
și om de afaceri, înzestrat cu spirit organizatoric și cu o răbdare îngerească față de capriciile poeților, Emil Stratan a organizat, la Iași, în zilele de 13 și 14 noiembrie 2009, a doua ediție a festivalui de poezie intititulat atât de pitoresc Petrecere cu poezie, prieteni și trufe de ciocolată. La concursul de recitaluri din poezia proprie au participat Ioana Crăciunescu, Mariana Codruț, Caius Dobrescu, Ovidiu Genaru, Florin Iaru, Adrian Popescu, Pavel Șușară, Lucian Vasiliu, Paul Vinicius. Principalele premii au fost atribuite
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6727_a_8052]
-
cărora un inevitabil loc îl deține prostia. Prostia pe care autismul riscă a nu o sesiza. Deoarece conceptul de prostie ia naștere din impactul dintre eul ce dispune de criteriile experienței umane, intuitive și deopotrivă culturale, și umanitatea amorfă, eventual pitorească prin reducția conștiinței autoanalitice. Fundamental deosebită de candoarea ca atare, prostia e o candoare rîncedă, pervertită. Din care pricină în zona sa proliferează răutatea și adjuvantul acesteia, viclenia, unealtă a imposturii ce nu cunoaște limite, insistentă, invadatoare: "Lui Alexandru Paleologu
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
de promovare în Occident a devenirii literaturii noastre, în care Iorga realizează introducerea, prezentarea autorilor - poeți și prozatori - în câteva linii distincte, care să compună pentru fiecare o imagine concisă și cât de cât captivantă pentru un cititor amator de pitoresc și exotisme. Pentru prima oară aici, în prefață, Iorga îl situează pe Creangă alături de Rabelais, incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
junimiștii îl "împingeau" pe Creangă să scrie tot felul de "pătaranii", anecdote corozive "care nu vor putea fi publicate niciodată", când în realitate "Popa Smântână", cum îl poreclise aluziv Jacob Negruzzi, dorea să scrie "cărți bune" pentru copii. Cultivarea laturei pitorești, "cam vulgare"20), crede Iorga, i-a dăunat mult țicăuanului, a cărui reputație adevărată avea să fie pusă la locul ei, reabilitată, abia după 1890, odată cu formarea la Iași a "grupului moldovenesc poporanist, din rămășițele vechiului socialism al fraților Nădejde
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
periodizarea în două etape creatoare, descriind o evoluție în felul de a contura psihologii, din gesturi și vorbe cu tâlc. Amintirile produc un reviriment și un apogeu remarcabil, "plin de expresii locale, dar de o perfectă sinceritate nemeșteșugită, de un pitoresc spontaneu", dublată de "o rară autenticitate țerănească", ceea ce alcătuiește "o largă frescă rurală"24). În câteva pagini, Iorga fixează locul lui Creangă în "biruința" Junimii, deși nu poate trece cu vederea amenințarea de a "se pierde între povestași". Reținem ambiția
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
cunoscută Fata babei și fata moșneagului, publicată exact cu cinci decenii în urmă25), devenită acum "legendă dramatică în 5 acte"26), operă destinată teatrului popular înființat în cadrul Ligii Culturale patronate de Iorga. Citită azi, dincolo de aerul desuet, de tenta ușor pitorească și moralizatoare, se remarcă lejeritatea idiomului arhaico-etnicist în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
farmecului lui Steinhardt. Îi redă lexicul, ticurile verbale și obsesiile adînci, zugrăvindu-l verosimil și convingător. E lesne să constați că Steinhardt are un stil propriu de exprimare, un stil pe care l-aș putea numi "enumerare ritualică de sinonime pitorești", căci monahul are obiceiul de a repeta aceeași nuanță de cîteva ori, întărind-o prin redundanță sinonimică, efectul fiind cel de întipărire, în mintea cititorului, a excesului semantic. E ca și cum și-ar îndesi echivalențele în speranța că măcar una din
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
intelectuală și morală profundă, uneori dureroasă. Dar pe care n-o dramatizez în nici un fel, deoarece îi cunosc bine cauzele. Și explicațiile sale inevitabile. Viața mea adevărată s-a desfășurat în tăcere, în mine însumi, fără nimic spectaculos, epic și pitoresc în exterior. Neadaptare evidentă, lipsă tot mai accentuată de afinități cu mediul dominant. Un decalaj de preocupări, program personal și limbaj, cam acestea ar fi - deocamdată, foarte sumar spus, cu titlul de simplă introducere - cauzele retragerii mele totale și definitive
Izolarea definitivă by Adrian Marino () [Corola-journal/Journalistic/6518_a_7843]
-
în teza ei de doctorat - sunt niște indubitabile reușite literare cărora le lipsește conturul vreunui orizont reflexiv. Niște drugi soioși de pe care picură zeama maidanelor urbane, pe care îi citești cu aerul că ai vizitat un ospiciu în aer liber, pitoresc pînă la încîntare și gol pînă la îngrețoșare. Un univers minor și fatal plat, derizoriu prin conflictele iscate și cleios prin patimile dezlănțuite. O foșgăială ineptă de tîrîtoare abrutizate, în a căror sensibilitate nu s-a strecurat ambiția ierarhiei sau
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
pe marginea lumii de mahala. Georgiana Sîrbu scrie concentrat și mustos, dar fără dulcegării și fără patetisme feminine. N-are înduioșări moi, ci tresăriri meditative, de unde și senzația elevată că asiști la un alai de comentarii fine pe seama unor portrete pitorești. Comentariile fiind mai bune decît citatele extrase din romane, simți nevoia să sari peste citate și să cauți numai considerațiile teoretice. Cu alte cuvinte, nu te preocupă mîzga personajelor, ci reacția autoarei la contemplarea lor, urmarea fiind că observațiile aduc
Literatura de cîrtiță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6589_a_7914]
-
semnificative au construit, întreținut și întregit, de la Iulius Cezar încoace, cunoașterea de sine a omenirii. Atâția veleitari, atâția nechemați și atâția impostori kitch-izează însă genul, încât lista categoriilor de autodescrieri și mărturisiri întocmită de Ben Yagoda este și lungă și pitorească. Părinți abuzivi și copii abuzați, mame și tați dezamăgiți de progeniturile lor (și viceversa) sau mândri de succesul metodelor lor pedagogice, soți înșelați, soții răzbunătoare, persoane care suferă pentru că sunt bolnave, urâte, grase, slabe, scunde, handicapate de felurite neîmpliniri, sclave
Eu, naratorul și tot eu, protagonistul by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6459_a_7784]
-
și apa." (pp. 13-14). O catastrofă à la légère, asupra căreia prelecțiunile lui Ghica au efectul unei predici în lupanar. Greoaie și părtinitoare - autorul lor e, în definitiv, un politician - nu se răscumpără decât prin personaje, pe ici, pe colo, pitorești, printr-un comic de situație neștiutor de doctrină. De pildă, un proaspăt doctor se întoarce în țară, umilit de excesive controale vamale, priviri suspicioase, drumuri care rup diligența și, mai ales, de răsfățul bătrânilor părinți, hrănit din minciuna unor așteptări
Un trecut prea apropiat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6497_a_7822]
-
din 10-18 aprilie 2010) săptămînal cultural editat de echipa redacțională a Jurnalului Național și avîndu-l drept director pe Marius Tucă. De-a lungul a 64 de pagini cu texte îngrijite și frumos ilustrate, Cronicarul a avut parte de o tematică pitorească și nemonotonă, de la tribulațiile lui Matei Vișniec pe seama celor trei hoațe țigănci din Gare de Lyon, de la Paris, pînă la însemnările autobiografice ale lui Adrian Păunescu (ajunse la episodul 37). Și dacă nu s-a oprit la articolul lui George
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6382_a_7707]
-
și port țigarete care fac parte din Patrimoniul Cultural Național, fiind adăpostite de numeroase muzee din țara noastră, reclame interbelice la țigarete pentru femei, reclame vechi la cosmetice pentru fumători, pipe prețioase din fildeș sau lemn de Bruyere, dar și pitorești pachete de țigări din perioada comunistă pot fi văzute în expoziție. Intrarea în expoziția de la Castelul Bran se face pe baza biletului de intrare. În paralel, Castelul Bran a prelungit cu un an perioada de desfășurare a Expoziției cu Instrumente
Viciul, ca artă: cum "păcătuiau" faimoșii României de altădată by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/64029_a_65354]
-
mai singur astă sară/ Mai mohorîtă-i azi odaia.../ Auzi cum șiruie afară,/ De-a lungul streșinilor, ploaia!" - Singur); cadrul rustic dispare, poetul devine un autentic citadin. Călătoria cu trenul prin Europa, viziunile uneori halucinante ale marilor metropole ori ale orașelor pitorești (Din Paris, Clopotele din Nurenberg), magia vitezei, regretul după ceea ce călătorul lasă în urmă - toate apăruseră extrem de rar în poezia noastră: Șt.O. Iosif face figură de precursor. Iar starea lui de spirit, specific citadină, cea a emoției provocate de
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
spre nord, cu Dorana Coșoveanu, ori cu Dudu Crăiniceanu, spre răspântia de la Arcul de Triumf, cu Horia Rădulescu, spre Mănăstirea Cașin. În fine, pour la bonne bouche, înapoi spre Târgul de Afară, cu Oana Sofonea, din casa Movilă, la răscrucea pitoresc numită La trei ochi sub plapomă. Originea numelui este într-o încăierare de mahala, în care trăiesc împreună și lumea lui Caragiale, din Justiție, bunăoară, și cea a fiului său, din Sub pecetea tainei, legată întru veșnicie de pomenita răscruce
Siluete la răscruci by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5040_a_6365]
-
pe picioare proiectul și urări de viață lungă și glorioasă Atelierelor. Regula televiziunilor De curând, Uniunea Scriitorilor și Ministerul Culturii au avut o confruntare în instanță cu Gigi Becali, care dorește să obțină Casa Vernescu. De unde și până unde tocmai pitorescul miliardar din Pipera să ajungă să revendice acest imobil?! Domnul Becali a cumpărat (ceea ce a ajuns o practică la noi!) drepturile succesorale de la o pretinsă moștenitoare. Spunem pretinsă fiindcă persoana respectivă a vândut ceva ce nu avea: casa Vernescu se
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4776_a_6101]
-
accentuată, tot așa ticurile povestirii ca ritual cu auditoriu. Străzi, localuri și grădini de vară, biserici, școli, reviste, cenacluri, spectacole, personaje (nume sonore ale scrisului transilvan, într-un album virat abil din sepia în culori apăsate, cu valorări tari, iuți, pitorești), chiar o mică antologie de versuri și texte teoretice apărute în „Steaua” sunt toate revărsate în pagină, uneori abia digerat, cu o anume urgență a instrumentării dosarului. Cumva în răspăr cu zvârcolirile demonului, Clujul e „o cetate luminoasă”: „era ceva
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
trai ale familiei Ilarie. Cea de-a doua jumătate a cărții prezintă discuțiile boemilor de la Acvariu, debordând de inteligență și umor, dar și de oarecare morbidezza, pe fond de classic-jazz și rhythm & blues. Deși pare o lume închisă, adăpostind personaje pitorești, melancolizate de muzică și de alcool, localul acesta nu devine, totuși, un topos al poveștilor, cum sugerează Cristina Balinte, pe coperta a patra. Dialogurile nu se dezvoltă suficient pentru a toarce niște fire narative. Mai expandat este flashback- ul despre
Rafinament fără explozie by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4797_a_6122]
-
din România. Mucaliți și deopotrivă bine așezați în spațiul literaturii, protagoniștii dialogului se întind pe 10 pagini din revistă (din 295!) fără a cădea în păcatul plictisului. Matei Vișniec se dovedește același intelectual atras de toate zările culturii: de la clocotul pitoresc al Bucureștiului și pînă la forfota elitistă a Parisului, de la atmosfera Cenaclului de luni și pînă la culisele Festivalului de la Avignon, nimic nu scapă ochiului vorace al dramaturgului român. Întrebat dacă în devenirea unui artist perseverența e mai importantă decît
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
o lasă e că cele mai bogate clipe i-au fost prilejuite de contemplarea cuiburilor de rîndunici, de silueta chiparoșilor băștinași și de lujerul irișilor împodobind incinta schiturilor. Toate aceste detalii - descrise mustos cu o limbă senzuală, grație acelui lexic pitoresc de care Dan C. Mihăilescu știe să fac uz ca nimeni altul -, toate aceste detalii dau carne și farmec cărții, atîta doar că farmecul e de înveliș estetic, iar carnea e de superficiu verbal, căci întreaga epopee athonită rămîne fără
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
lapidar portret al lui Celi: „Pare să fie un bun organizator și pedagog. Om de vastă cultură, are trei doctorate. A acceptat invitația de a veni în țară la noi în acest an, cam în septembrie.“ (p. 53) Ca detaliu pitoresc, unul din informatorii Securității care îl va urmări constant pe dirijor va fi criticul de artă Petru Comarnescu, un sinistru sicofant, care nu va ezita să-și toarne toți apropiații în schimbul vizei care îi permitea deplasarea în Occident. Sergiu Celibidache
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
un timp, o societate tribală închisă, ale cărei fapte cotidiene se transformau repede în povești, legende, bârfe, anecdote transmise din gură în gură, un veritabil folclor al seriilor care, însumate, dădeau folclorul verii aceleia”. Dincolo de meandrele subiective ale memoriei, figuri pitorești, întâmplări și „cutume” ale „tribului” scriitoricesc revin de la un text la altul: volubilul Fănuș Neagu, fentând mereu vigilența familiei pentru a bea alcool, distinsul Horia Lovinescu și paharele sale cu apă și vodcă (primul, mic, al doilea, mare), Mircea Dinescu
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate și reconfigurate în Cioran naiv și sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnișoarele Domnaru?” și Craii de sub Arini, ultimul - despre pitoreștii prieteni „ratați” din Sibiu ai filosofului disperă rii. Ele arată continuitatea perfectă dintre gîndirea „adolescentului” și cea a „bătrînului” Cioran și sunt infuzate de confesiunile lui Vartic cu privire la vizitele pe care, la începutul anilor ’90, i le făcea în mansarda
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]