5,484 matches
-
continuare orizontul. Nu pronunțară nici un cuvânt. Femeia schița un gest prin care întreba ce să facă cu chestia aia, iar Navigatorul Căpitan se mulțumi să-i indice apă, printr-o mișcare aproape imperceptibila a capului. Se auzi un plescăit, un plâns de câteva secunde și, imediat, un rechin mic, cu ochi reci, puse stăpânire pe pradă însângerata și dispăru cu ea în adâncimile întunecoase ale oceanului. În noaptea aceea, nimeni nu pronunța nici măcar un sigur cuvânt. Doar spre răsăritul soarelui, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
V-ul ăla mare de ceară strălucind alb să-l vadă toată lumea, puștiul trebuie să spună adevărul. Despre cum și-o freacă arabii. Despre ce i-a scris frate-su mai mare din marină. La telefon, chiar acuma, izbucnește în plâns. Au plătit operația din banii strânși ca să-l trimită la facultate. O greșeală prostească și n-o să mai ajungă în veci avocat. Să-ți vâri chestii în tine. Să te vâri pe tine în chestii. O lumânare în sculă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
puțin confort și siguranță financiară. Poate o mașină. Un apartament pe plajă, în Florida. Ziua în care le-ai dat părinților tăi cheile apartamentului, aia a fost cea mai fericită zi din viața ta. În ziua aia au izbucnit în plâns și au recunoscut că nu credeau că puiul lor o să-și facă vreodată o situație doar frecându-le oamenilor picioarele împuțite. Aia e o zi pentru care o să plătești tot restul vieții. Să nu râdeți, dar nu e ilegal. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fiecare parte a corpurilor lor, de la tălpile picioarelor la scalp, secretele dintre picioare, părul ascuns la subsuoară, le-au privit pe toate până când s-a terminat caseta și i-a lăsat în întuneric. Doar atâta erau. După aia, chiar și plânsul părea un alt mod jalnic de-a trece peste moment. Orice emoție părea o cale prostească și fără rost de-a tăgădui ceea ce văzuseră. Orice faptă părea un nou început al unui alt vis stupid, osândit. Puteau face un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de nenumărate ori și se congestionă periculos în urma efortului pe care-l făcea împingând, la deal și la vale, cele câteva kilograme bune ale Emei. Copilul, lipsit de orice interes, striga să fie lăsat în pace, gata să izbucnească în plâns. Pe Luana o impresiona și în același timp o amuza îndărătnicia acestui bărbat, om în toată firea, de a realiza imposibilul. La fel se chinuise într-o duminică s-o învețe să joace volei. Mingea se scurgea printre degetele Emei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Crăciun! Era al doilea pumn pe care Luana îl dădea. La fel ca și Damaschin, Dan îl primi în plină figură. Sângele începu să-i șiroiască printre degetele crispate peste gură. Fata ieși în fugă, intră în casă hohotind de plâns și se aruncă în pat. Mincinosul! E cel mai mare mincinos! Plângea din tot sufletul, i se scuturau umerii, i se rupea inima de durere. Cum să nu existe Moș Crăciun? Nu se poate. Atunci nimic nu mai exista. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îi amorțise, făcu febră și vomă de câteva ori. Sanda intră în panică. Dădură fuga la policlinică. Diagnosticul le șocă: peritonită. Luana trebuia internată și operată de urgență. Devastată, Sanda se întoarse acasă și pregăti bagajul fetei, scuturându-se de plâns. Cu ochii lipiți de tavanul alb al holului de spital, Luana o aștepta împietrită. Se afla pentru prima oară într-un astfel de loc. Se schimbă în camera de gardă și agățată de mâna mamei urcă în salon. Sanda plângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și ieși pe poartă în strigătele disperate ale băiatului: Luana, vino înapoi! Unde te duci? Luana! Găsi familia adunată în chioșculeț, cu Aneta în capul mesei. Intră pe poartă călare pe semicursieră, cu părul în vânt și ochii roșii de plâns. Vreau să vorbesc cu tine, îi spuse lui Renar. Amuțiră cu toții și se uitară la ea ca la o arătare. Renar sări de la masă și se repezi spre fată. Mătușa Vera îi ordonă scurt să rămână pe loc. Sfâșiată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o faceți mă scoate din sărite. Dacă am greșit cu ceva spune-mi clar și răspicat și hai s-o luăm de la capăt ca doi buni prieteni, așa cum am fost până acum. El tăcea, îi privea ochii mari, roșii de plâns, părul ondulat, căzut peste umeri, chipul drag și alb, cel mai fermecător chip pe care-l văzuse vreodată. Zi, ceva, altfel am să înnebunesc. Privind în altă parte, Renar spuse: Mama nu mă mai lasă să te văd. De ce? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Tu nu pricepi? se răsti mama. Trebuie să faci baie! Îi scoase schimburi și începu să tragă hainele de pe ea. Aruncată în apa clocotită, fata abia respira. Pe măsură ce cada se răcea, se liniștea și sufletul Luanei. În acompaniamentul hohotelor de plâns și a văicărelilor necontrolate ce răsunau, să dărâme casa, în spatele ușii camerei de baie, ea jură că era pentru prima și ultima dată când îi destăinuia mamei relațiile amoroase din viața ei. De acum încolo se va descurca singură, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piept, bietul Renar nu și-a mai putut reține lacrimile. Întors în restaurant, în aplauzele nuntașilor, mirele și-a învârtit mireasa în brațe prin toată sala, spre deliciul invitaților. Momentul dezbrăcării miresei a făcut-o pe Luana să izbucnească în plâns. S-a repezit în brațele Sandei și-au plâns împreună, vărsând lacrimi de fericire, de speranță și noroc. Au petrecut două săptămâni, pătimașe, la Mamaia. S-au întors, apoi, acasă, să-și pună la punct locuința. Și-au cumpărat picup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se smuci, oripilată. Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
care îi pusese mâinile la ochi. Se întoarse să-l privească și să-l certe dar Rosti începu să bâlbâie scuze și iertăciuni, cu fruntea lipită de tocul ușii. Văzându-l atât de infantil și de neputincios, Luana izbucni în plâns. Un hohot amar de ciudă și ură față de toți bărbații care-i ieșiseră în cale doar s-o facă nefericită. El se repezi spre ea, simțind că i se rupe sufletul de milă. Intrară în cameră și o ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu voi face altceva decât să merg după tine. Într-o zi, te vei întoarce la mine, Luana. Ai jurat în fața Domnului. Nu te va lăsa să faci altfel. Ea coborî împovărată scările și o dată ajunsă în stradă izbucni în plâns. Lacrimi amare, puhoaie devastatoare gata să inunde pământul, arzându-i obrajii, pustiindu-i sufletul, perdea opacă și dureroasă prin care nu reușea să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată desfăcută, Ștefan a luat-o de mână și-au ieșit împreună afară. Sanda i-a ajuns din urmă, hohotind de plâns. Nu-i venea să creadă de câte prostii era fiică-sa în stare. Abandonase școala, acum pe bărbatul acesta extraordinar, care-i oferise mai mult decât putea spera o femeie. Ce-o mai aștepta, oare? S-au îndreptat amândouă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea simți că mila pentru el o va face să izbucnească în plâns. Mă bate gândul să renunț la afaceri, să-mi deschid un cabinet particular. Luana era convinsă că o să-i meargă bine. Peste noapte, mai mult de jumătate din populația feminină a Iașului avea să descopere că are probleme psihice. I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât mai repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului, să se renunțe la toate planurile, să fie lăsată să trăiască în pace puținele zile pe care le mai avea. Scoasă din răbdări, fata amenință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
al lor. Luana crezu că visează. Senzația, din ce în ce mai puternică, că nimerise într-o troacă cu porci, o sufoca. Subțirelu aruncă Nuții o privire de gheață, o repezi cu bădărănie și insistă la domnișoara dactilografă să-l ierte. Cordel izbucni în plâns. Îl înșfăcă pe bărbat de mână și-l târî în biroul ei. Luana auzi rotirea cheii în yală, hohotele Nuții întrerupte de șoapte răstite și vocea lui agasată. Apoi, o bufnitură pe birou, foșnet de haine, clipoceli și gemete sacadate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Chestia cu magazia o înghiți Nuța cum o înghiți dar aia cu bătrâna puse capac furiei ei dezlănțuite. Avea doar patruzeci de ani iar mucosul ăsta depășise orice limită. Neagră de mânie, năvăli în biroul directorului și se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o grădină botanică în zi de expoziție. Directorul îi chemă pe soții Noia la el. În timp ce șefa registraturii gesticula bezmetic și arunca, din gura aurită, stropi în toate direcțiile, Daniel Liga nu știa încotro să fugă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu mai putea fi spălată. Îmi pare rău, îmi pare atât de rău! A fost o nebunie, un blestem! Bărbatul acela e mort. Ce-ai făcut? L-ai înjunghiat când ți-ai venit în fire? Luana izbucni în râs, amestecă plânsul cu râsul, îi sări în brațe și-l strânse cu putere la piept, gata să revină la o viață normală. Tu mă iubești, Ștefan. Tu poți să mă faci fericită. Tu și cu mine! Ar fi fost complet neinspirat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
blocului la cinci dimineața. Zăpăciți de vin și de căldura trupurilor, s-au sărutat cu o pasiune dezlănțuită. Le-a fost infinit de greu să se despartă. Luana a fugit pe scări și la adăpostul camerei mici a izbucnit în plâns, apoi în râs, făcând eforturi să-și găsească tihna și împăcarea pentru a iubi. * * * Rebeca Schtac intră în birou cu o semeție pe care Luana depășise stadiul de-a o mai lua drept inspirată. Ochii fardați o priviră cu mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a sunat spre seară și l-a invitat s-o însoțească la recepția de sâmbătă. Cu o atenție sensibilă și inspirată, i-a dat de înțeles că se întorcea la el. A închis mai înainte de a-l auzi izbucnind în plâns. Petrecerea de gală sărbătorea două evenimente importante. Contractul, cu o nouă orientare, pe care-l semnase compania și prima invitație pe care aceasta o primise la unul din festivalurile menite să marcheze intrarea industriei românești de publicitate în etapa sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Înaltă decât el. Avea unghiile murdare și roase. De fapt, acum n-am decât mamă, a zis. — Acum? — Da, tata e la pușcărie. Nu știu când iese. Sunt orfană! Așa zice mama când o apucă tristețea și se pune pe plâns. „Am rămas văduvă! Nu mai sunt nimic! Fata mea e orfană! Vai de noi, fata mea-i orfană!“ Pe Adam l-a pufnit râsul. Ea avea pielea mai Închisă decât a lui, deși nu prea semăna cu ceilalți. și vorba
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
așa sunteți toți. Hai, cară-te de-aici! S-a Întors la docuri. În seara care se lăsa, se auzea un copil mic plângând. Trebuie că i-o fi sete, și-a zis el, așa de sete, că nici măcar de plâns nu e-n stare să plângă. Sughițurile uscate, țiuite, ale copilului pluteau peste clipocitul apei la chei, peste duduitul Îndepărtat al motorului unui șlep. Adam s-a așezat lângă un perete scund, alături de o femeie oarbă, și și-a adunat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ochii, nasul ori alte amănunte. știu doar că era Întruna cu mine și că deodată a dispărut. Mi-l amintesc pe taică-meu țipând și pe mama plângând. Casa noastră era deosebit de liniștită În afară de furiile tatii și de hohotele de plâns ale maică-mii. Cel mai mult mi amintesc Însă de babu. O țin minte pentru că mi-a lipsit când ne-am Întors În Olanda. Mi-amintesc că am plâns după ea multă vreme după ce ne-am mutat la Haga, tot
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]