6,847 matches
-
care punea stăpânire pe el. Inima Începuse să Îi bată nebunește, În timp ce o mânie surdă Îi năvălea În suflet. Iarăși! Își impuse să respire adânc. Parcă străzile Florenței ar fi fost ale lui Hades. Aerul cald care Îi intra În plămâni devenise parcă irespirabil. Căută o altă imagine În memorie. Pietra, cu chipul ei, cu zâmbetul ei disprețuitor. - Ocupă-te domnia ta... eu sunt istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Priorat, În primele ore ale după-amiezii Probabil că ațipise pentru câtăva vreme, Învins de oboseală. Se ridică din pat cu mintea Încă Învolburată, stăpânită de imaginile din vis. Deschise larg poarta chiliei și ieși În portic, respirând cât Îl țineau plămânii. În aerul după-amiezii Începea să se simtă ceva din umezeala nopții, dar nu Îndeajuns pentru a stăvili văpaia soarelui, ce trona sus pe cer. Obișnuita animație a străzilor, dincolo de zidul mânăstirii, ajungea supărătoare până la urechile sale, amplificată de ecoul zidurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de secol În urmă. Apoi, o tresărire de mânie Îl smulse din amorțeala ce pusese stăpânire pe el. Bonatti ar fi triumfat, fie și În disperare, dacă planul său s-ar fi Îndeplinit oricum. Iar apa i-ar fi umplut plămânii trecând prin rânjetul de pe buze. Ar fi avut parte de acea moarte de care Îl asigura falsa lui știință. Și ar fi triumfat asupra lui pentru totdeauna. Alergă spre bazin, Înșfăcându-l de călcâie și Încercând să Îl scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care frigul îl umpluse de semne albe. Jandarmul cu ouăle părea de ceară. Primarul se întorsese la primărie, tare mulțumit că va sta la cald. Își îndeplinise sarcina, restul nu-l mai interesa. Judecătorul înghițea aerul albastru, umplându-și plămânii, cu mâinile la spate, sărind pe loc. Era așteptat Victor Desharet, medicul din V. Dar judecătorul nu se mai grăbea. Savura momentul și locul. Încerca să-l rețină cât mai adânc în memoria sa, în care erau deja destule decoruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
așteptându-i răcnetele, auzindu-i-le, văzându-l cum își freacă coapsa, sau obrazul, sau fundul, poate și sângerând, agitându-și pumnul și înjurând, făcându-l în toate felurile, apoi lovindu-și fesele amuzat și râzând să-și dea afară plămânii, râzând multă vreme, până când râsul se transforma în sughițuri grotești, oprindu-se din râs, mormăind, recăpătându-și suflul, aerul serios, plictiseala și vidul. Turnându-și vin cu o mână tremurătoare, bându-l dintr-o înghițitură, gândindu-se că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de ce tot comit faux pas. Fiindcă nu-mi pasă, presupun. Apoi, nonșalant: Fumez prea mult. Am inima de tabac. Myra și-a imaginat o orgie de tutun de o noapte Întreagă, cu un Amory palid, Împleticindu-se din pricina nicotinei din plămâni. A scăpat un icnet slab. — O, Amory, nu mai fuma! O să te Împiedice să crești! Nu-mi pasă, a insistat el sumbru. Trebuie. Am deprins obiceiul. Fac o mulțime de lucruri despre care e mai bine să nu afle ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Amory, habar n-am dacă asta-i moda și la Princeton, dar sper că tu nu ești atât de nechibzuit. Îl Împinge pe orice băiat tânăr nu numai la pneumonie și la paralizie infantilă, ci și la diferite boli de plămâni, pentru care tu ai o mare predispoziție. Să nu faci experiențe pe seama sănătății tale. M-am convins că nu e bine. Nu vreau să mă acopăr de ridicol, cum, indubitabil, pățesc unele mame, insistând să porți galoși, deși Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu capul în halbă, la fel ca bărbații, și nu le deranjează să și-o plătească singure. Aproape toți cei care șofează conduc mult prea repede, dar nimănui nu i-ar trece vreodată prin cap să treacă pe roșu. Au plămânii putrezi pentru că aerul nu e bun și pentru că fumează prea mult, și au un simț al umorului care pare plin de cruzime dacă nu-l înțelegi și chiar mai crud dacă-l pricepi. Își cumpără vitrine Biedermeier scumpe, la fel de solide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de mare de bun-gust, încât arăta ca un mormânt țigănesc. Poliza ne aruncă o privire și hotărî că nu ne aflăm acolo ca să vindem aspiratoare. Nu era un alergător prea bun. Fundul lui era prea mare, picioarele prea scurte, iar plămânii îi erau probabil prea uzați. Dar până să ne dăm noi seama ce se întâmplă, el era la aproape zece metri mai încolo pe alee. — Nenorocitule, scrâșni Becker. Vocea logicii trebuie să-i fi spus lui Poliza că se comporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de ieșire din ochiul lui, sau din ceea ce rămăsese din acesta. Ne-am aplecat amândoi deasupra cadavrului lui Poliza. — Ce e cu tine? i-am zis cu răsuflarea tăiată. Ai bătături? Te strâng pantofii? Ori poate n-ai crezut că plămânii tăi fac față? Ascultă, Becker, am cu zece ani mai mult decât tine și aș fi putut să îl prind pe omul ăsta și dacă aș fi purtat un costum de scafandru. Becker oftă și clătină din cap: — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
timp, totuși, epiglota a fost puternic comprimată, iar între ea și esofag în dreapta erau hematoame la fel de mari ca sâmburii de portocală. — Strangulată, corect? Foarte bine, rânji Illmann. Dar pe jumătate strangulată, de fapt. Exista o cantitate mică de sânge în plămânii parțial măriți ai fetei. — Așadar, a omorât-o prin strangulareși apoi i-a tăiat gâtul? — A sângerat de moarte, spânzurată cu capul în jos ca un vițel măcelărit. La fel ca toate celelalte. Ai un chibrit? I-am aruncat cutia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
23. Da, răspunse mirată Getta 2. De ce mă-ntrebați? Și simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O senzație, răspunse Getta 2. Senzația că fumați. — Dar dumneavoastră aveți plămâni? întrebă Felix S 23. — Am, răspunse Getta 2. Plămâni artificiali, natural. — Păi vedeți? zise trist Felix S 23. Noi n-avem plămâni. — Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Și simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O senzație, răspunse Getta 2. Senzația că fumați. — Dar dumneavoastră aveți plămâni? întrebă Felix S 23. — Am, răspunse Getta 2. Plămâni artificiali, natural. — Păi vedeți? zise trist Felix S 23. Noi n-avem plămâni. — Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O senzație, răspunse Getta 2. Senzația că fumați. — Dar dumneavoastră aveți plămâni? întrebă Felix S 23. — Am, răspunse Getta 2. Plămâni artificiali, natural. — Păi vedeți? zise trist Felix S 23. Noi n-avem plămâni. — Dar ce-aveți? Niște procesoare, răspunse Felix S 23. Degeaba trag eu fumul în piept, că nu simt nimic; cel mult îmi stric plăcuțele. — Mă rog, zise Getta 2. Își scoase o țigară din poșetă și și-o aprinse. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
late în pajiștile unei preafrumoase limbi. Iar drumurile de țară scârțâie de coviltirile prozei tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență de a scrie
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ediția nr. 967 din 24 august 2013 Toate Articolele Autorului Între noi se naște versul se pare cu o metaforă în plus tu la o margine a ei eu mai aproape de ritm ca zborul unui condor tu aripă de vis plămân într-o respirare continuă dimineața devreme eu literă între buzele tale tu cuvânt în brațe dorite eu sărutând silabe tu priviri și zâmbet tu și eu suflete pereche dezbrăcăm așternuturi. Referință Bibliografică: Dezbrăcăm așternuturi / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DEZBRĂCĂM AŞTERNUTURI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364408_a_365737]
-
îndurarea și iertare Mântuitorului pentru cei doi... - Prea fericită maică stareță, Lenuța a fost surioara mea, iar Andrei, soțul ei. - Spune, draga mea. Te ascult. - Înainte de-a trece la cele veșnice, biata mea surioară... Lenuța, care se îmbolnăvise de plămâni, m-a chemat la ea înainte de-a primi împărtășania preotului și mi-a spus cum a tăinuit o crimă oribilă, pe care a comis-o soțul ei, Andrei: ”Sevastița, surioară, surioară!... numai tu poți să te rogi pentru mine
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Ehe, draga mea, când ai să afli tu, mai târziu, cam cât s-a ucis în numele lui Cristos al tău... sau a lui Alah al meu, te-ai pune singură, în vârf de țeapă, și-ai striga cât te țin plămânii: ,,fără Dumnezeu!'' El însă, fără vină!... Bestia în formă manifestă, din om! - Și din mine? - Eu știu? Să zicem că tu ești încă un îngeraș... - Mâine însă pot fi dracu gol! Așa e? Acum înțeleg de ce urla Gheorgheru, ăla ăl
IERTĂTORI ŞI IARĂŞI DE LA CAP, DE N.BĂLAŞA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361347_a_362676]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AER - PROZĂ SCURTĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii. Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată oribil! Deschide gura. Se sufocă. Mâna la inimă, durerea îi flagelează mimica disperată. Cade ca secerat. Mă reped spre el. Oamenii fac cerc. Femeile cu palma la gură.... Ne
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
renunț, nu ușor... Și eu sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate și haotic? Normal, rărește țigările! Și dacă mori la nouăzeci de ani, ce? Hai, că n-ai cancer și inima e în
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
am învoit, aștept să intru la un specialist, profesor renumit.. -A, dumneata... Ești fumător, îmi arată spre film, lobii sunt ceva mai încărcati, altminteri...Și inima merge... Adică merge bine. Știi, și eu fumez, mă tot lupt să mă las... Plămânii se curăță, se epurează în cinci ani după ce te lași... Îi mulțumesc și plec lăsându-l să-și termine țigara. -Domnule, n-ai un foc? mă acostează un bărbat... -Nu, îmi pare rău, de câteva zile nu mai fumez, îi
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
s-ar fi potrivit frumuseții ei autentice. Ar fi fost de prisos orice încercare de apelare. Nu ar fi răspuns nimănui cu dezinvoltura cu care o făcea înaintea lui. Corespondau aproape ideatic iubirea lor neconvențională, o respirau cu un singur plămân, întregind-o într-un spațiu de o rotunjime autentică. Pentru că dragostea adevărată nu are nevoie de cuvinte pentru a coresponda, nu are nevoie de atingere pentru a intermedia senzațiile cărnii. Este un simbol de o autenticitate absolută. Chiar ai merge
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
alergam prin bătătură să nu mai calce găinile... Mama Ilinca, sora mamei ne crescuse pe-amândouă, pe mine și pe Sofinca de când ne murise mama de oftică. Mai târziu aflasem că a murit de tuberculoză, un fel de cancer la plămâni...săraca, fumase pe lângă tata mai mult decât el și la fel băuse din aburii lui de bețivan; ne bătea pe toți , la rând că obosea. Îi pândeam privirea îngroziți să vedem spre care din noi se uită. După moartea mamei
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
de rachiu fiert și cu piper, care să scoată tot focul din el, apoi, văzând cum sănătatea lui a devenit tot mai șubredă,când a ajuns pe patul de spital sub îngrijirea medicilor, a constatat că a fost prea târziu. Plămânii lui erau așa de plini cu pungi de apă, încât a murit într-o noapte sufocat. Pe 24 august moare, lăsând atât copilele, cât și pe Fana, fără nici un sprijin material. Moartea lui Vasile a marcat profund restul familiei. Acesta
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
repezeau în stuf și rupeau vârfuri fragede de papură. Ugerele atârnau grele, pline cu lapte. L-am invitat pe ciurdar la o cutie cu bere și un sandvici cu friptura de pui. Aveam destulă. Era o desfătare să simți cum plămânii ți se încarcă de oxigen. Aerul curat (chiar dacă mai simțeai din când în când și miros de fripturi sau pește prăjit), îți dădea puteri noi. Auzeai cum natura se trezește la viață. Vedeai cum stolurile de grauri zburau pe deasupra bălții
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]