829 matches
-
un fel de schismă în sînul mozaismului. Între anii 44-46 are loc răscoala iudeilor din Ierusalim iar o parte a celor din Roma sînt suspectați de gînduri negre și alungați din porunca împăratului Claudiu. În mijlocul acestor evenimente Saul își începe plăsmuirile cu pretenții de adevăruri sacre trimise pe capul lui chiar de către Iahwe, într-o clipă de milostenie față de ,,poporul ales” și oaia rătăcitoare și mare behăitoare de minciuni. După pretinsa întîlnire cu Iahwe pe drumul Damascului nu se întoarce la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
a făcut corabia să eșueze într-un ostrov din insula Malta unde au stat 3 luni pînă au găsit o altă corabie care să-i du-că la Roma. În această perioadă apar ca ucenicii lui, viitorii evangheliști făcători de întunecate plăsmuiri, Marcu și Luca. După o ședere de doi ani în capitala imperiului, Saul pleacă în Macedonia în orașul Nicopole(Timotei 4,21) unde dorea să ierneze, acestea fiind ultimele informații despre existența lui ca apostol. Îi cere lui Timotei să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
taur în vechiul lăcaș de cult, este aproape de județul Bihor sau Bihar cum este cu-noscut în Ungaria. Mai avem și munții Bihariei în Apuseni, numai de nu am apune de atîta stricăciune, cu toate și în toate! Gugumanii pricepuți în plăsmuiri ne spun că indo-europenii, adică neamul aryas ar fi venit din India prin secolele XVlll-XVll î.e.n. și ar fi populat toată Europa, tot lăsînd la fiecare popas cîte o clocitoare de unde s-au prăsit neamurile omenești. Deși au cunoscut textele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
turma lui fiind amenințată cu răzlețirea. Este uimitoare asemănarea acestui mit cu poezia noastră populară Miorița, dovedind unitatea spirituală a celor două culturi, chiar dacă lepre de pe la noi au scris despre baladă cu o ură fără margini, că ar fi o plăsmuire a lui Alecsandri, fiind răs-pîndită de făcător printre secretoșii ciobani mioritici ca să-și pună el un soclu măreț în faimoasa cultură ciocoiască. și așa un Manole trei fasole, cercetător de făcătură într-o cultură de maculatură a zăpsit mișelia și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
care au început să colinde lumea de nebuni, fiind adesea potoliți cu pietre sau sabie. Legenda ne arată că românii își cunoșteau adevăratele rădăcini ale religiei strămoșești, fiind creștinați de Fiul Oii sau Mielul, cum l-au încondeiat furii în plăsmuirile lor, practicînd acest cult din totdeauna, dar au fost obligați de răutățile liftelor să mai cînte și altceva decît ce i-a învățat Eno. Oaia în mitologia geților, era consi- derata un animal sfînt și binecuvîntat de Sîntu, pentru că a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
precum conceptul de împărțire a dreptelor într-un număr infinit de segmente -, nimeni neputând să facă acest lucru cu adevărat, infinitul nu exista în realitate. Ahile ar fi depășit-o ușor pe țestoasă, deoarece punctele infinite erau mai degrabă simple plăsmuiri ale imaginației lui Zenon, decât pietre de temelie din construcția lumii reale. Aristotel a îndepărtat conceptul de infinitate, afirmând că nu este, de fapt, decât o născocire a minții omenești. Din acest concept provine o revelație uimitoare. Bazat pe modelul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
être, et permettant à celui qui s'y contemple de résoudre șes propres conflits" [Milner, ÎI, p.485]. 63 O trăsătură intrinseca mitului este căutarea. Lucian Blaga clasifică mitul (împreună cu viziunile religioase, concepțiile metafizice teoriile științifice, întruchipările în arta) printre "plăsmuirile spirituale prin care ființă umană încearcă să-și reveleze sieși misterul existenței" [Ființă istorică, p.243]. Mitul eroului împrumuta întotdeauna aceeași structură, fie că e vorba de ficțiune mitologica, de povestiri biblice, de românul propriu-zis, de românul polițist sau de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
audiovizuale, mai deschisă către spectaculozitate și dramatizare. Strategiile de comunicare și acoperirea mediatică a campaniei se combină pentru a surprinde realitatea politică, după cum și principiul plăcerii ar submina principiul realității. Aceasta este o eliminare fantasmagorică a constrîngerilor reale printr-o plăsmuire a dezbaterii politice. Nu se vorbește despre deficitul bugetar sau comercial, ci despre problemele în privința cărora președintele nu și-a exercitat competența, fiindcă aceste mize sînt mai "rentabile" pentru poziționarea acestuia. Dacă oferta electorală se reduce la o opțiune între
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
parafrazei barbiene: Implicatele pajuri, lacul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat, ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici 52. "Implicatele pajuri", ca și imaginea, foarte asemănătoare, din "Secol": "Arcuite pajurile", țin de condiționările actului de plăsmuire artistică (nu deosebite de cele ale vietii), așa cum îl înțelege Barbu, și prezintă, metaforic, modul de desfășurare în timp a acestuia, asemenea unei jerbe 53 de artificii, de-a lungul unor "direcții divergențe în care se partajează elanul"54, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a afecta, în sens negativ, psihicul uman, de multe ori, el evidențiază faptul că poiesis-ul reprezintă o componentă esențială a vieții. Inelul lui Gyges, alegoria cavernei, mitul lui Er, demonstrează capacitatea ficțiunii de a ne conduce la adevăruri mai înalte. Plăsmuirea literară nu oferă dovadă peremptorie a Adevărului, dar instalează, în noi, dorința de a face tot posibilul pentru a-l găsi, de a ne ordona viața, ca o căutare a Adevărului, Frumuseții și Binelui. Doctrina platoniciana a poiesis-ului este apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
neistovit spectacol, calmă participare! Ești mărirea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizata, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletita de o alternata mărturisire 54. Momentul de iluminare însoțește actul de plăsmuire a operei, în fapt, participare la Creația continuă caracteristică vieții ("neistovit spectacol") se prelungește în actul lecturii și se exprimă printr-un "catharsis liric"55 ("calmă participare"), care traduce, astfel, exhilarația Sufletului individual ce își regăsește Unitatea pierdută ("arce protectoare
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
italice în original) Printr-un fel de grație acordată lui de natură - prin percepția individuală detașata a vietii - "spiritualitate a vederii"58, poetul percepe o realitate sensibilă și unică, în continuă schimbare, i.e., durata, depășind percepția generica a oamenilor. Actul plăsmuirii unește această durată originară, cu dimensiunea temporală proprie creatorului. Acesta se străduiește să adapteze mijlocele de expresie de care dispune (în speță limba) pentru a le stabili determinări cât mai precise în opera ce se naște astfel. Din acest motive
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
e deci o "forță, care ne depășește, care ne ține legați, care ne pătrunde și ne subjugă" (p. 4). Unitatea stilistică pe care o imprimă acțiunea fecundatoare a "stilului" nu își are originea în intenționalitatea conștientă. Ea "nu e o plăsmuire conștientă, urmărită ca atare, programatic, din partea spiritului" (p. 6). "Ingineria spirituală" realizată după un plan de lucru asumat cu luciditate pălește în fața creativității organice a stilului a cărui potență își trage sevele din inconștient, avându-și "rădăcini împlântate în cuiburi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai mult decât pipăite. Neavând, practic, consistență materială de obiect cu suflet și soartă proprie, acea cărticică îmi stă pe conștiință ca un miez fără coajă. Cred că avea dreptul ei să zacă pe rafturile unei librării, între atâtea alte plăsmuiri din lumea lor, a cărților, să atragă un ochi de trecător grăbit, un deget curios pentru răsfoire, un zâmbet simpatic, o renunțare cu tâlc ori o acceptare deschisă. De aceea o împing din nou în lumina naturală pe care o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
necurat, desăvârșit de "suflarea divină": "Dumnezeu a suflat și turta a început a crește până când n-a mai putut-o ținea și a lăsat-o pe apă".189 Focul ca și celelalte elemente se înfățișează dual: preexistent, ca adjuvant al plăsmuirii cosmosului, dar și creat după geneza universului: "Fiindu-i urât într-o zi, se duce diavolul cel șchiop la frate-său, sub pământ, și îl întreabă cum îi e. "Nu mi-ar fi rău, zice acela, numai cât e tare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste, rezultatele cercetării filozofice urmează să fie valorizate la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente de interesele, înclinațiile, preferințele și gusturile celor care le-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nu în interdependența sa cosmică. Își concentrează atenția asupra categoriilor sociale, distinge limbajul categorial, surprinde interesele antagonice, legăturile și conflictele de idei în cadrul vieții sociale. Legătura dintre om și cosmos nu îl interesează. Nu recunoaște natura ca factor determinant în plăsmuirea ființei umane. Natura este pentru el un simplu decor, un moment al zilei, climat plăcut sau neplăcut, un cadru uneori îmbietor, alteori neprielnic în raport cu fizionomia noastră. Caragiale preferă tovărășia oamenilor. În 1909 autorul îi scrie lui Zarifopol: „...mă călătoresc înapoi
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu face decît să transfere asupra limbii deficiențe ale nivelului spiritual al culturii majore corespunzătoare limbii respective. Cînd se supraapreciază calitățile unei limbi, demersul nu se poate înscrie nici în sfera filozofiei și nici în cea a științei, rămînînd simplă plăsmuire a fanteziei nestăpînite, dar fiind lipsit și de valențele estetice și etice ale unui basm reușit. Din punct de vedere filozofic, o asemenea procedare repre-zintă o degradare a filozofiei, prin reducerea ei la investigarea unui singur aspect al lumii și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă, relevantă, a ceea ce realitatea are esențial, semnificativ. Dar ce e realitatea? Realul, afirmă Wellek, include totul, deci și lumea interioară, plăsmuirile fanteziei, visurile, proiecțiile simbolice. După Garaudy, întrucât „orice operă de artă autentică exprimă o formă a prezenței omului în lume”, „prezență asemănătoare aceleia a unui ferment”, „nu există artă care să nu fie realistă”. Cu toată vâlva stârnită și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
specifice comunității. Dacă aceste forme se schimbă - spunea Wittgenstein cu referire la o tradiție religioasă ca cea iudaică -, nu mai rămâne mare lucru din ea.59 Nu există decât religii istorice. O religie universală, religia rațiunii, îi apărea drept o plăsmuire a filozofilor, care nu poate juca nici un rol în viața omului obișnuit. Când vorbea despre religiile din trecut, Wittgenstein avea în vedere întotdeauna o comunitate de credincioși al cărei mod particular de viață se exprimă în credințe, ritualuri și limbaje
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a rezultatelor ce disting știința modernă de speculația incontrolabilă. Pentru inițiatorii acestei reorientări, nici îndrăzneala ideilor capabile să schimbe perspectiva noastră asupra lumii, nici monumentalitatea, verticalitatea construcției ideatice, atributele ei de coerență și simetrie considerate în sine, nu impun o plăsmuire a minții omenești drept contribuție în filozofie. Impresionante prin anvergura lor sau mai modeste, rezultatele cercetării filozofice urmează să fie valorizate la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente de interesele, înclinațiile, preferințele și gusturile celor care le-
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
are caracter universal, este accesibilă vederii oricui. "Limbile se deosebesc între ele, dar ochii noștri văd la fel. Iar alegoria nu era un obicei local italian, ci o metodă general europeană" (T.S.E.). Pentru Dante, citim în Il Convivio (Banchetul), în plăsmuirea poetică, așa cum va aplica mai tîrziu în Divina Commedia, sînt patru sensuri suprapuse: literal, alegoric, moral și anagogic. Ce înțelege poetul prin fiecare dintre aceste sensuri, redă pe larg Edgar Papu în Estetica lui Dante (Editura Princeps Edit, 2005): "Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Că e, în fine, un sport al stăpânirii de sine, al controlului rațional-mistic, la îndemâna unei centuri negre din artele marțiale. Că e sportul rege fiindcă doar geniul unui singur jucător nu ajunge pentru a câștiga, ci mai trebuie și o plăsmuire de ordin spiritual care să îi unească și îmbărbăteze pe jucători, precum forța de rezistență, acuitatea și disciplina, și, mai ales, coeziunea insuflată de José Mourinho legiunii sale intermilaneze. Cel care se autodesemnează semi-ironic drept " Alesul" (amintindu-ne, înțepător și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
tipuri de imaginație întâlnite și formate ca urmare a unui antrenament susținut. 4. Rolul basmului în educarea imaginației debilului mintal și posibilitățile lui de a-l înțelege și reflecta: își lărgește posibilitatea de cunoaștere și transformare a realității; apar și plăsmuiri eronate, în nonconcordanță cu realitatea; rolul analizei și sintezei imaginilor memoriei și posibilitatea recombinării lor, care la debilul mintal are un aspect specific având în vedere, în principal, specificul gândirii lui și interdependența între gândire și imaginație; însăși combinările se
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]