KorAP: Find »[drukola/base=plasă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...480 >

11,985 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

așa. Fiindcă la un șut ca din tun al lui Tătaru I, o vrajă rea, ceva în genul ăsta, mingea s-a oprit în vinclul porții (chiar s-a oprit, la propriu, a rămas înțepenită între bara de sprijin și plasă), cum se vede o dată la un sfert de secol. Cu capul lucind ca un bec, acel suporter mărunțel, în al cărui buletin de identitate, la rubrica locul nașterii, stătea scris Săcele, trebuie să fi arătat mai clăpăug și mai cătrănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
de tare ca mine. Și cred că nici Mircea. Care, în felul lui, ținea morțiș să ne arate asta. Cu o forță și o energie de speriat, se vedea de pe atunci că va fi un mare alpinist, se cățăra pe plasa metalică a pătuțului, se apuca cu mâinile de bara de sus și pornea să salte zdravăn cu picioarele, ore și ore în șir, pe saltea, până ce pătuțul devenea un fel de vehicul, un pătuț umblător, care se deplasa, încet, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
băiețelul Filip nu-și visase să se facă aviator, ci argitect și gebul), tipul bănuiesc c-ar fi vrut să-și frece palmele, dar se abținea strategic, se simțea călare pe cai mari, galopa, mă credea prins cu totul în plasa lui de păianjen kaki, amâna să-mi dea lovitura mortală doar de dragul oratoriei, până când l-am întrerupt, așa, într-o doară, mestecând un dumicat de pâine, și l-am întrebat ce se întâmplă dacă pilotul și copilotul au diaree. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

carcasa contorsionată a tabloului de bord. Haina de damă din piele de leopard pe care o purta fusese ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă prins frumos sub o plasă de nailon. Pe scaunul de lângă el, ca o pisică moartă, era o perucă neagră. Fața slabă și epuizată a lui Seagrave era acoperită cu cioburi de sticlă securizată, de parcă i s-ar fi cristalizat deja corpul, scăpat în sfârșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

susținând că aceasta costă bani. Nu avem nevoie de o astfel de viziune pragmatică asupra culturii. De ce e importantă cultura? Fără cultură, oamenii sunt simple mașini vorbitoare și care gândesc la fel, conform «programării» lor. Ei cad astfel ușor în plasa altora mai bine informați și dornici de îmbogățire pe seama celor naivi („fraieri”). Sunt obiect al manipulării în masă. Nu același lucru se întâmplă cu intelectualii, marii oameni de cultură, mulți dintre elevi și studenți. Fără cultură suntem predispuși să comitem

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

legătură exclusivă, în același timp de două persoane, cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu poți să nu-i dai cititoarei fără chip, evocată de Marana, trăsăturile Cititoarei pe care o cunoști; o și vezi pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil, într-o lume în care nu există decât nisip arid, peste straturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
le fi satisfăcut una câte una Amânam, astfel, de la o săptămână la alta hotărârea de a pleca de la el, de a renunța la munca prost plătită și fără perspective de carieră; dar înțelesesem că domnul Okeda strângea tot mai mult plasa în care mă aflam. Era o toamnă senină; apropiindu-se luna plină de noiembrie, discutam într-o după-amiază cu Makiko despre locul cel mai potrivit pentru a observa luna printre ramurile copacilor. Eu susțineam că în stratul de flori de lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Să te mușc. — Pentru așa ceva, eu pot să-ți sfâșii carnea - și-și arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
arătă dinții. În cameră e un pat cu cearșafuri albe, dar nu e clar dacă e nefăcut sau e pregătit pentru noapte; patul e înfășurat într-o plasă de țânțari, atârnată de un baldachin. O împing pe Jacinta printre cutele plasei; nu-mi dau seama dacă îmi rezistă sau mă târăște; încerc să-i ridic fusta; ea se apără, rupându-mi catarame și nasturi. — Oh, și tu ai o aluniță acolo! În același loc ca mine! Privește! În acea clipă, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

din curte cade în sarcina femeii și, în mod clar, ea nu dorea să fie asociată cu o astfel de curte. Parcară la scară, sub un fel de adăpost rudimentar al mașinii, pe care domnul J.L.B. Matekoni îl confecționase din plasă de camuflaj. După standardele zilei, era o casă mare, ridicată într-o vreme când constructorii nu aveau nici un motiv să-și facă griji din pricina spațiului. Pe atunci aveai toată Africa la dispoziție, cea mai mare parte nefiind folosită, și nimeni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
cu toții foarte serioși și nu intenționau decât să cultive legume într-un sol foarte uscat. Ideea fusese a lui Burkhardt, neamțul. Credea că poate îmbunătăți agricultura din ținuturile secetoase cum sunt acelea din Botswana și Namibia, cultivând legume sub niște plase umbroase și irigându-le cu picături de apă de pe sfoară. Poate ați văzut procedeul, Mma Ramotswe: sfoara iese dintr-un furtun subțire și picătura de apă se prelinge în sol la baza plantei. Chiar e un procedeu care dă roade

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
iar acum tot ce rămânea erau urmele fundațiilor din clisă și zidurile surpate. Porniră pe jos spre clădirea principală. Acoperișul era întreg în mare parte, deoarece, spre deosebire de celelalte, fusese făcut din tablă ondulată. Avea încă uși, niște uși vechi, cu plasă, scoase din țâțâni, iar unele ferestre încă aveau geamuri. Aici stătea neamțul, spuse Mma Potsane, împreună cu americanul și sud-africanca și alți oameni de departe. Noi, batswana, stăteam acolo. Mma Ramotswe dădu din cap a încuviințare. — Aș vrea să intru în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
tot am venit până aici, aș vrea să văd cum e înăuntru. Nu trebuie să veniți cu mine dacă nu vreți. Mma Potsane tresări. — Nu pot să vă las să intrați singură, mormăi ea. Vin și eu. Împinseră ușa de plasă de la intrarea principală. Lemnul fusese șubrezit de termite și cedă la o simplă atingere. — Furnicile astea or să mănânce tot ce există-n țara asta, comentă Mma Potsane. Într-o bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

am suflat o vorbă când a început să-i suduie pe netrebnicii care i-au furat. Aveam de gând să-i atârn o piatră de gât și iepuroaicei, prea se îngrășase și m-a zgâriat când am băgat mâna prin plasă, dar parcă a mirosit ceva, pentru că mi-a dat una: - Aschimodie, leagă bine portițele! Dacă mai dispare vreunul, pe tine te snopesc. - Când m-oi curăța, zicea ăl bătrân, n-aveți nici o obligație, chiar nici una, puteți să mă băgați în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
un loc pe-aproape, pentru că nu se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i oraș... tre’ să ieși cu bâta după tine... și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

am nici un sfanț, dar iau un curcan. Sap printre uriașii curcani congelați, bucățile alea mari de gheață de culoarea cărnii din vitrina frigorifică. Sap până găsesc cel mai mare curcan și-l ridic în brațe ca pe-un copil în plasa lui de plastic galben. Îmi târșâi picioarele până în partea din față a magazinului, trecând drept printre casele de marcat, și nimeni nu mă oprește. Nimeni nici măcar nu se uită la mine. Toți citesc tabloidele alea de parcă în ele ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-mă pe mine, friptă cum scrie la carte în rochia mea din crep de bumbac, cu un curcan de zece kile în brațe, curcanul transpirată, rochia devine aproape transparentă. Sfârcurile-mi sunt tari ca piatra, lipite de gheața trasă-n plasă galbenă din brațe. Eu, sub frizura mea uriașă ca de frișcă glazurată cu unt. Nimeni nu se uită la mine ca și când aș fi câștigat ceva important, orice. O mână coboară și-l plesnește pe băiețel, și băiatul începe să bocească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
decolorează mereu. Casete cu balene care cântă în timp ce fac sex. Alte lucruri pe care le urăsc. Brandy pleacă în căutare de relicve și artefacte din viitor. Acrilic. Plexiglas. Aluminiu. Polistiren. Radiu. Seth se duce la balustradă și se aplecă peste plasele antisuicid și scuipă. Scuipatul cade înapoi în secolul XXI. Vântul îmi suflă părul peste întuneric și Seattle, și mâinile strâng până se albesc balustrada de oțel acolo unde au mai strâns-o un milion de alte mâini, ștergând vopseaua. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
au umflat în jurul vechiului său inel de sportiv universitar. Fotograful din mintea mea zice: Dă-mi pace. Flash. Dă-mi libertate. Flash. Seth își urcă pe balustradă trupul care reține lichidele. Mocasinii lui cu ciucuri de kilt se bălăngănesc deasupra plaselor. Cravata fâlfâie drept deasupra nimicului și-a întunericului. — Nu mi-e frică, zice el. Întinde un picior și lasă să i se legene de degete unul dintre mocasinii cu ciucuri de kilt. Îmi strâng vălurile în jurul gâtului, așa încât cei care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
nu-i dau cartea poștală. O sărut eu însămi cu buzele pe care nu le am și las vântul să mi-o ia din mână. Cartea poștală sare sus, sus, sus către stele și-apoi cade spre și aterizează pe plasa antisuicid. Cât îmi privesc viitorul blocat în plasa antisuicid, Brandy mai citește o carte poștală de la Seth. Cu toții ne autodescompunem. Mai scriu pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
însămi cu buzele pe care nu le am și las vântul să mi-o ia din mână. Cartea poștală sare sus, sus, sus către stele și-apoi cade spre și aterizează pe plasa antisuicid. Cât îmi privesc viitorul blocat în plasa antisuicid, Brandy mai citește o carte poștală de la Seth. Cu toții ne autodescompunem. Mai scriu pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne urâm pe noi înșine. O pală de curent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Seth. Cu toții ne autodescompunem. Mai scriu pe o carte poștală din viitor, și Brandy o citește. Când nu știm pe cine să urâm, ne urâm pe noi înșine. O pală de curent ascensionar îmi ridică cele mai groaznice temeri de pe plasa antisuicid și le poartă în depărtare. Seth scrie și Brandy citește. Trebuie să continui să te autoreciclezi. Eu scriu și Brandy citește. Nimic din mine nu e original. Sunt efortul combinat al tuturor celor pe care i-am cunoscut vreodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
o voce. Flash. Dă-mi o față. Răspunsul lui Brandy era pălărioare cu văluri. Și pălării mari cu văluri. Pălării turtite și pălării țuguiate tivite de jur-împrejur cu nori de tul și tifon. Mătase de parașută sau crep greu sau plasă deasă punctată de pompoane cu șnururi. — Cel mai plictisitor lucru din lume, zice Brandy, e nuditatea. Al doilea cel mai plictisitor lucru, zice ea, e sinceritatea. — Gândește-te la asta ca la o ațâțare. E lenjerie pentru cap, zice. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zac acolo în sicriul ăla de diftină albastră ca interiorul unui Lincoln Town Car. Desigur, mulțumesc, Evie, am pe mine chimonoul ăsta chinezesc de seară de mătase galbenă de concubină, crăpat pe-o parte până la brâu și ciorapi negri de plasă și dragoni chinezești roșii brodați în zona pelviană și pe sâni. Și cu pantofi roșii cu tocuri cui. Dar mandibulă nu. Desigur, Evie îi zice mamei mele: I-a plăcut întotdeauna mult de tot rochia asta. Chimonoul ăsta a fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de acum douăzeci de ani suprapuse perfect cu geamurile de acum. Iarba suprapusă cu iarba. Fantoma lui Shane și-a mea, țânci alergând fără astâmpăr, fericiți unul cu celălalt. Sari la surorile Rhea strânse grămadă în jurul patului de spital. Cu plase de păr trase peste peruci. Cu măști chirurgicale trase pe față. Poartă costumele alea verde șters de infirmiere, surorile Rhea au broșele alea cu nestemate tip Ducesa de Windsor prinse de costume: leoparzi scânteind de diamante și topaze. Colibri cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]