995 matches
-
Sofistul. Dezbătând condițiile în care poate fi conceptualizată ne-ființa, Platon vorbește despre următoarele cinci genuri supreme: ființa, starea (repausul) și mișcarea, acelașiul (identicul) și diferitul (alteritatea). Ne fiind, în mod propriu, predicate, ele ar putea fi gândite, în context platonician, non-predicativ, măcar în privința legăturii ultimelor patru cu prima dintre ele, anume ființa, și cu ceea ce este diferit față de aceasta (și doar formal este opus contradictoriu acesteia), anume ne-ființa. E drept, ele pot fi luate și ca reprezentând, pe rând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
închide. Cerul devine tavan. Ceea ce nu înseamnă că, dincolo de tavanul curent, cerul încetează să mai existe. Spectaculoasă rămâne împrejurarea că, prin experiența unanimă, inconturnabilă, a iubirii, ultimul dintre oameni străvede, fulgerător, dansul ielelor. Îndrăgostit, Mitică trăiește, între două halbe, episodul platonician al vieții sale și devine, astfel, metafizician. Despre iubirile fericite Se vorbește foarte mult despre iubire. Cu o unanimitate uneori suspectă. Toți sunt de acord că iubirea e un lucru (foarte) mare, că e rostul și încununarea oricărei vieți, că
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
folosite în capitolul precedent. S-a urmărit cu precădere relevarea corespunderilor semantice din ansamblul operei, așa cum rezultă din "descompunerea" topoilor și recompunerea acestora ca urmare a procesului sublimării poetice. Unul dintre elementele de coerență ale lucrării este tema iubirii. Erosul platonician din Banchetul are ecouri în opera eminesciană, iar dacă ar fi să gândim o apropiere între Phaidros și lirica eminesciană, am putea spune că "delirul" provocat de iubire poate fi înțeles, în ultimă instanță, ca o nebunie divină care dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că din acest îndepărtat trecut există dragostea înnăscută a oamenilor unul pentru altul, dragostea care ne aduce înapoi la starea noastră dintâi, îngăduindu-ne ca, din doi, să redevenim iarăși unul, și aducându-i astfel firii omenești tămăduire 41. Discursul platonician este din acest punct de vedere "traducerea" acelui memento al Diotimei și al dublului, de la care nici textul eminescian nu face excepție: Despărțiți de-a vieții valuri, între el și între dânsa/ Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
este ineluctabilă 75. Pentru a ajunge la sentențialul distih Din a morții sfântă mare, curg isvoarele vieții/ Spre-a se-ntoarce iar într-însa76, poetul a trebuit să imagineze un întreg haos germinativ, ce își poate avea sursa în aceeași filozofie platoniciană a Banchetului, căci iată ce spune Aristofan, vorbind despre androginii începuturilor lumii: Iar felurile acestea de oameni erau în număr de trei și alcătuiți cum am spus pentru că cel bărbătesc își avea obârșia în soare, cel femeiesc în pământ, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
individului ce atingea înțelesul și practica virtuților civice. Acest țel era atins prin studiul dialogurilor lui Platon, considerate mai simple. Însă ținta acestui tip de învățământ era împlinită abia de ultima treaptă, cea reprezentată de studiul celor mai dificile dialoguri platoniciene, precum Timaios sau Parmenide, urmată de inițierea în practici ascetice riguroase și în cadrele misticii orfice și ale oracolelor caldeene. Lecția aceasta a studiului care nu se oprește la dimensiunea teoretică a spiritualității a fost bine înțeleasă de bizantini, și
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
subiectul unor anateme oficiale, dar mai pot fi menționați și alții, între care Georgios Gemistos Plethon. Din acest motiv, Grigorie Palama se lăuda că nu l-a citit pe Platon, deși opera sa dovedește o prezență clară a termenilor filosofiei platoniciene. Matsoukas consideră că această manieră nu poate fi regăsită în maniera în care a fost tratat discursul teologic în Apus, uneltele filosofiei operând și în câmpul discursului inspirat. Din această cauză chiar și interpreții moderni, au avut un handicap interpretativ
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
gândirii secolului IV a fost reconsiderarea termenilor filo sofiei clasice grecești, mutarea înțelesurilor pe care le formulase filosofia greacă întru dimensiunile spiritualității creștine. Se pune întrebarea de ce a fost preferată limba greacă, apoi filosofia greacă, și în special termenii filosofiei platoniciene și aristotelice în conturarea căii pe care poate fi exprimată dogma și trăirea creștină. Ar fi fost posibil, spre exemplu, să fie utilizată orice limbă a Orientului apropiat care reprezenta marca unei tradiții și mai vechi decât cea greacă. Este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
la o mare distanță între ele, spre exemplu unul aparținând lui Ioan Philophon în secolul VII și altul lui Nicephoros Chumnos din secolul XIV, este prezența unor teme comune de meditație, ce își găsesc terenul argumentativ în oscilația între motivele platoniciene sau aristoteliciene. Atât unul cât și celălalt se preocupă de natura lumii, și ambii se dovedesc a fi aristotelicieni din perspectiva felului de a argumenta, dar și al preluării unor teme ale Stagiritului. Însă Chumnos ne oferă un stil mai
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
momentul generării sale precreaționale. Structura interpretativă a lui Origen este tributară gândirii sale de orientare platonizantă, și de aceea va găsi că rezolvarea modului corect de înțelegere a unitreimii se poate face prin recurgerea la un cadru ierarhic de model platonician în raporturile între Tată, Fiu și Duhul Sfânt. Atitudine care în cele din urmă se concretizează în înțelegerea Fiului și Duhului ca având o „dumnezeire redusă”. Origen are însă meritul de a afirma generarea eternă a Fiului, coeternitatea sa cu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
înfățișării divinității. Numai odată cu formulările capadocienilor s-a putut evita subordi- naționismul ca manieră de descriere a raportului între Persoanele Treimice. Grigorie de Nazianz, prin reformu- lările conceptuale operate în terminologia filosofică a timpului va depăși în mod consistent viziunea platoniciană asupra trinității. La Platon apare ideea unei trinități consubstanțiale, Unul, Inteligența și Sufletul Lumii, temă care va face o prodigioasă carieră în tradiția care i-a urmat. Consubstanțialitatea treimii platoniciene nu va căpăta însă caracterul antinomic exprimat în doctrina creștină
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
lui Platon a dus la o interpretare fantezistă a intențiilor Maestrului, având rezultate cu totul remarcabile. Plotin face în perspectiva acestei exegeze aserțiuni despre suprema transcendență și incognoscibilitate a primului principiu al realității, uneori plasând-o dincolo de ființa reală (Formele platoniciene) și de mintea divină care a creat universul. Cu toate că cercetarea căilor de cunoaștere își împrumută termenii și caracteristicile generale din filosofia elenistă, spiritualitatea bizantină va contura un tip original de apofatism, această schimbare fiind necesară întrucât apofaza de tip creștin
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
asemenea doctrină a reprezentat o temă de meditație pentru multe secole în filosofia bizantină, pentru că a fost reluată, în repetate rânduri și din motive diferite, întrebarea asupra putinței minții de a sesiza suprema Realitate. Poate fi recunoscută aici influența spiritualismului platonician care are ca teză esențială afinitatea intelectului cu divinul. Tot aici stă însă și pericolul care a fost resimțit de autorii bizantini de mai târziu: înțelegerea experienței mistice ultime ca pe o gnoză. Diferența între neoplatonism și creștinism se estompează
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pe o gnoză. Diferența între neoplatonism și creștinism se estompează în bună măsură într-o asemenea situație. OSWQKX, contem¬plația, așa cum este înțeleasă de Evagrie, este în mare parte asemănătoare contemplației pe care sufletul o adresează lumii Ideilor în doctrina platoniciană, având înfățișarea unei staze, unei stări compacte, continue, ce nu cunoaște grade sau progresie. Pentru Grigorie, 0s«Qia este cu totul altfel înțeleasă. Meditând pe marginea urcușului lui Moise pe Sinai și a experienței supreme pe care acesta a avut
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
manifestări ale ^oyoi divine care sunt înțelese de Maxim ca svspysia, ca energii, lucrări dumnezeiești. Maxim va înțelege aceste ^oyoi care prin lucrarea divină se imprimă în felul de a fi al oricărei creaturi definindu-o, nu în forma ideilor platoniciene, sau a principiului aristotelic activ al formei. Lucrurile sunt create din nimic prin energiile sau lucrările divine conform rațiunii lor, trecând astfel din Suvapig, din potență, în svspysia, în starea de a fi create efectiv. Aoyoi nu sunt siSog (forme
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sau Proclus, maeștrii tradiției neoplatoniciene, își vor construi doctrinele având modelul participativ ierarhic al ființei și calea analogiei drept elemente esențiale. Este mediul intelectual în care va apare faimosul corp de scrieri areopagitice ce vor utiliza din plin schemele explicative platoniciene, motiv pentru care până în vremea de față vor fi suspectate de un platonism mascat de un discurs creștin. Folosirea amplă a temei ierarhiei, ca și pe cea a analogiei, au produs confuzii interpretative ca și nesfârșite dispute. Dionisie Areopagitul va
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
plan secular, medierea este la fel de necesară, întrucât binele social nu înseamnă pentru bizantin nimic altceva decât posibilitatea participării la transcendență, prin cea mai bună cale cu putință. Această viziune socială se vroia, în fapt, o împli¬nire creștină a idealului platonician de orânduire comunitară exprimat în dialogul Republica.) Împăratul nu este nici el termenul ultim al statului, întrucât nu este decât tot un mijlocitor, deși la cel mai înalt nivel în spațiul imanenței. Treptele ierarhiei administrative sunt mai ales nivele de
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
imanenței. Treptele ierarhiei administrative sunt mai ales nivele de participare la Bine, și în același timp manifestări ale acestuia către cei ce se găsesc într-un plan inferior (se găsesc în fapt aici elemente ale lecturii creștine a Polisului ideal platonician, prin nuanțările expresiei dionisiene). Însă este de precizat că diferența între trepte nu este o diferență între ceva mai bun și ceva mai rău, ci de fapt o diferită capacitate de participare. În acest fel ierarhia nu se stabilește la
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
Fiului lui Dumnezeu, a însemnat o istorie plină de tatonări, formulări și reprecizări. Origen este autorul care a ilustrat cel mai bine, înaintea orizontului bizantin, aventura implicării raționalității grecești în înțelegerea creștină a temei sixov-ului. Vizibil influențat de schema interpretativă platoniciană, Origen vă înțelege Întruparea mai ales dintr-o perspectivă pedagogică. Întreaga istorie terestră a Logosului întrupat nu semnifică altceva pentru Origen decât etapele unei adaptări dumnezeiești la putințele omenești. Consecința unei astfel de maniere interpretative este că evenimentele vieții lui
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pentru Origen decât etapele unei adaptări dumnezeiești la putințele omenești. Consecința unei astfel de maniere interpretative este că evenimentele vieții lui Iisus nu repre-zintă decât prima treaptă într-un lung parcurs inițiatic. Schema treptelor de relație cu Adevărul din mitul platonician al peșterii funcționează în viziunea lui Origen atunci când este lecturat textul evanghelic, și este adus ca argument episodul Schimbării la Față. Cei care au fost martorii Schimbării la Față a lui Iisus au fost orbiți, ochii trupești neputând suporta vederea
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
icoană nu poate reprezenta relația existentă între cele două naturi ale lui Hristos, este cu neputință să reprezinți cu mijloacele omenești de Hristos cel Întrupat. Se poate intui în acest raționament modelul interpretativ origenist în înțelegerea imaginii, cu temeiul său platonician. Tocmai de aceea, iconoclaștii vor revedea cu mare atenție textele lui Platon, și ale neoplatonismului, dar în aceeași măsură și ale lui Aristotel, din necesitatea de a găsi un eșafodaj cât mai solid tezelor lor. Ba chiar studiul lui Aristotel
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
translucide pe zeii Daciei, luna se restrânge la dimensiunile umane, devenind un adăpost al visării romantice. Personificarea anticilor care văzuseră în Selene o zeitate magnifică, plimbându-se între nori de argint, apare transcrisă în registru eminescian de serafică blândă, idee platoniciană, „amanta lui Dumnezeu (Lucifer)” conform unei însemnări pe manuscris. Contemplată „prin streșina de codru”, luna apare ca : „O regina tânără și blondă în mantia-i albastră constelată, Cu mâinile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de neauă de asemeni raze vegetale, dominarea albului (luna e albă, pieptul ei e alb, asemeni cu virgina zapada, norii, razele albe învăluie formele terestre) se finalizează în ataraxia duioșiei pe pământ, a plutirii onirice. Sublimarea senzualității printr-un eros platonician apropiat viziunilor lui Novalis, deși marcat la Eminescu de persistența conturului carnal, apropie viziunea reginei lunare de imaginea fugară a iubitei terestre, care fulgera visul poetului prin angelica ei umbră de argint. Sintagma extrem de frecventă în postumele investigate, aluzie la
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care o deschide poemul în conglomeratul inform al realului.[...] Atinse de aripa îngerului și păzite de Șobolanul Bosch, cărțile lui Lucian Vasiliu desemnează un teritoriu literar care se cere explorat cu atenție și pasiune; mult soare aici, dar și peșteri platoniciene, cucuta lui Socrate și vinul din pivnițele lui Vasile Pogor, liniștea lui Lao Tse și parabola orbilor lui Breughel, poșeta Veronicăi Micle și Cezar, istorii, hîrtii, manuscrise, incunabule, lume, monade." Ioan Holban, Convorbiri literare, martie 2002 ATLAS LIRIC STANLEY H.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
13. După potop, ea a fost pentru a doua oară coborâtă pe pământ. Credința într-o preexistentă celestă a "operelor" și a instituțiilor va avea o importanță considerabilă pentru ontologia arhaică și va cunoaște cea mai celebră expresie în doctrina platoniciană a Ideilor. Ea este atestată pentru prima oară în documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită, după care acțiunile omului nu sunt decât repetarea (imitarea) actelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]