2,526 matches
-
al Cezareii, Hipolit, Apolinarie al Laodiceii, Clement din Alexandria, Origen, Tertulian. Această atitudine neutră față de textul biblic (nu foarte sistematic în cazul exegetului nostru) prefigurează abordarea cercetătorilor moderni, al căror scop nu este de a găsi ei înșiși o soluție plauzibilă pasajelor neclare, ci de a recenza și de a clasifica toate soluțiile propuse referitor la subiectul în discuție. Iată, în rezumat, teoriile recenzate de Ieronim (9, 24‑27). În opinia lui Iulius Africanul, autorul Cronicilor, care cuprind perioada dintre crearea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Ozia (2Cr. 26,19‑20), ci constituie o confirmare a caracterului de anomalie al personajului, dat fiind că este vorba despre un tânăr (vezi prima parte a textului) cu părul alb. În schimb, pasajul din 2Cr. oferă o explicație plauzibilă petei de lepră. Ozia este prototipul tiranului profanator și cu un orgoliu nemăsurat. El intră în templu pentru a aduce jertfa pe care numai preoții, fiii lui Aaron, o puteau aduce, dar, în momentul în care ia în mâinile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
invocate de noi în capitolul despre Irineu. . Potrivit spuselor lui James, Lost Apocrypha, p. 90, apud Norelli, op. cit., p. 198, fragmentul ar face parte din Apocalipsa lui Ilie. Denis, mai prudent, îl consideră anonim. Norelli avansează o altă ipoteză, foarte plauzibilă, conform căreia acest testimonium ar fi fost alcătuit pe baza unor mici fragmente biblice, de exemplu, Ps. 49 (50),1; Ps. 106 (107),3. . Hom. in Num. 11, 4; 12, 4; Hom. in Ez. 9, 2; 11, 4; 13, 1
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ortografia greacă a numelui; Lateinos nu îl atrage prea mult. Dimpotrivă, Lateinos pare preferat de Hipolit (Christ. 49). Nimic nu dovedește totuși că Latinus de la Commodian ar fi altceva decât un simplu adjectiv desemnând etnia împăratului. . O listă de argumente plauzibile la M. Dulaey, V.P., pp. 309‑313. Ipoteza unei surse comune celor doi autori nu este exclusă, dar ne pare puțin probabilă. . De mortibus persecutorum 2, 6. . Viața lui Lactanțiu nu poate fi reconstituită cu ușurință. În legătură cu el, nu găsim
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Paris, 1987. . Theodoret, Hist. eccl. II, 22; Socrate, Hist. eccl. II, 38; Sozomen, Hist. eccl. IV, 20; Ieronim, Chronicon, PL 27, coll. 683‑684. . Au fost propuse trei date: 247, 348 și 350, cea de‑a doua este cea mai plauzibilă. . În controversele cristologice din secolul al IV‑lea se disting patru atitudini principale, două radicale și două moderate. Cele două poziții radicale sunt: arianismul susținut de eunomieni, care nu găsesc nici o asemănare între Tatăl și Fiul, cu excepția lucrării mântuitoare; antiarianismul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
artei moldovenești pătrund, în vremea Doamnei Chiajna, în țara Românească; tema „Fecioara tronând între îngeri”, reprezentată la biserica Buna Vestire, paradis al Curții Domnești din București - ctitorie a lui Mircea Ciobanul -, poate servi drept argument) un „portret promoțional” al domniței este plauzibilă. Se prea poate ca picturi asemănătoare, executate la Curtea lui Vasile Lupu, să fi însoțit pertractările prenupțiale purtate cu prințul lituanian Janusz Radziwstt, (acesta mai fusese însurat cu Ecaterina Potocka, nepoată a Voievodului Ieremia Movilă), care va deveni soțul domniței
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de factori greu depistabili, dacă nu deliberat absentă). În selecția numelor și în redactarea „fișelor” se cultivă bizarul, asocierile năstrușnice, iar „caracterizările” formulate la adresa purtătorului unui nume sau al altuia sunt motivate arbitrar, justificate prin recurs la sugestie, dar făcute plauzibile prin măiestria mijloacelor literare puse în slujba „acreditării” lor. De fapt, demersul caracterologic sau portretistic e un pretext pentru desfășurarea a ceea ce Nicolae Manolescu numea „literatură pură”, un pretext pentru exhibarea ironică a tehnicilor literare, Dicționar onomastic fiind în primul
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
său Theodosie, într-un studiu tipărit în 1901 și realizat pe baza cercetării parțiale a manuscrisului original de la Sofia și a celor două copii românești aflate în posesia lui M. Gaster, la Londra. De asemenea, filologul basarabean a adus argumente plauzibile pentru identificarea cronicarului Eftimie cu egumenul mănăstirii Căpriana, sol al lui Alexandru Lăpușneanu, precum și informații despre Nicolae Milescu. Cercetările întreprinse la București și în alte centre românești l-au pus în contact și i-au adus sprijinul unor personalități culturale
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea și savoarea epică din Niște țărani, dar posedă, în schimb, o abilitate picturală superioară celei din multe romane cu tematică industrială, nu doar din perioada manifest dogmatică. Aceste
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
și cu momente de candoare și efuziuni de bunătate. Romanul se organizează în jurul unui personaj idealist - și idealizat -, tânărul profesor Sava Savel, dedicat cu o devoțiune (aparent) neverosimilă unui țel (aparent) modest: înființarea unui muzeu local de istorie. Atmosfera este plauzibilă, momentele de dramatism sunt fie „confecționate”, fie interesante sub aspect documentar, precum scena nocturnă a plecării la război a rezerviștilor mobilizați. Alt roman, Infirmii, respiră cam aceeași atmosferă, însă vădește o înclinație - probabil cumva „programatică”, nu structurală - către sumbru și
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
sunt dispuși să se supună unor experimente riscante pentru a-și determina partenerii să își clarifice sentimentele și să își exprime liber opțiunile. Mai degrabă simboluri morale decât prezențe vii, personajele se dovedesc de multe ori schematice, fără consistență, puțin plauzibile. Textele, notabile când și când prin finețea analizei psihologice, nu par operante scenic. Construite nesigur, cu o intrigă stufoasă, încărcată de digresiuni și episoade parazitare, ele rămân teziste, artificiale. Tensiunea dramatică riscă să se piardă în reminiscențe livrești, în nesfârșite
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
capitole ( Anton Holban față cu critica și istoria literară, Confesiuni estetice travestite, Aspecte ale „medierii”. Deromantizarea romanului, Motive existențialiste. De la eu la non-eu, „Permanențe romantice”, În căutarea unui profil. Tehnici expresive) autoarea se străduiește să identifice în textul romanelor argumente plauzibile (riguroasa autoscopie a personajului-narator, cinismul percepțiilor, suferința de a trăi, tentația înstrăinării) pentru susținerea ideii conform căreia Anton Holban trebuie privit ca un scriitor „existențialist avant la lettre”. Remarcând schema de concepție axată pe „concentrarea analitică disproporționat de mare spre
URDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290370_a_291699]
-
italiană, spaniolă, anglo-irlandeză, norvegiană, daneză, suedeză, rusă, polonă, maghiară, română etc.), stabilind caracterele comune ale orientării. Teza ar fi că, departe de a reprezenta, cum s-a afirmat, o direcție opusă realismului, „naturalismul întregește realismul”, îl „îngroașă”, îl „amplifică”. Demonstrația, plauzibilă, nu elucidează însă pe deplin chestiunea. Preocuparea istoricului literar de a evidenția cuantumul de realism cuprins în naturalism nu se conjugă cu aceea de a preciza statutul propriu, individualizant, al curentului. Informația și considerațiile privind naturalismul românesc sunt reluate și
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
frecventă în civilizațiile eneolitice învecinate contemporane. Interpretarea ei ca un ansamblu cu trei capete sau reprezentând trei personaje, ni se pare mai puțin probabilă”. De altfel, această interpretare se bazează pe descrierea făcută de către descoperitor, care precizează că „pare mai plauzibilă semnificația de orantă, motiv binecunoscut și în arta plastică neolitică, mai ales că, în ceea ce privește așezarea din faza Cucuteni A de la Trușești, se poate stabili, între altele, o legătură și cu reprezentarea în relief a cuplurilor de pe un vas de provizii
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
integrare reciproc avantajoasă”. Concepția potrivit căreia teatrul „înseamnă numai sau în primul rând literatură dramatică”, ca și aceea, opusă, ce reduce teatrul la „translarea mecanică a textului în spectacol” sunt respinse. Un spectacol își atinge scopul în măsura în care face cât mai plauzibile sensurile textului, iar dramaturgul cu vocație își adaptează instinctiv textul exigențelor reprezentării scenice. Privitor la critica teatrală, S. subliniază că un comentariu trebuie să fie cât mai puțin împovărat de subiectivism, de arbitrar, spre a putea releva cât mai plauzibil
STRIHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289982_a_291311]
-
aduc detalii utile pentru înțelegerea modului de acumulare a resurselor pentru acțiune colectivă în România contemporană. Pot fi invocate trei ipoteze pentru a interpreta această relație. Toate explică carierele divergente ale liderilor, ale activiștilor și ale membrilor pasivi. O variantă plauzibilă este cea teoretizată de Brady, Verba și Schlozmann (1995) referitor la dobândirea competențelor civice prin organizații. În fiecare dintre organizațiile enumerate în narațiunile biografice, oamenii au avut nu numai ocazia să își formeze o părere negativă despre organizațiile comuniste, ci
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
originar, geto-dac, acesta este tradus mai târziu, începînd din secolul al VI-lea, în forme ce fac trecerea la Jiul de astăzi, la vechiul slav zivŭ, cu sensul de "viu", "vioi"47. După o a doua soluție, ce apare mai plauzibilă, numele originar geto-dac al râului ar fi avut încă dinainte de Ptolemeu o formă apropiată de sanscritul jĭvas, cu același sens de "viu", "vioi"48. În acest caz, la Ptolemeu apare o traducere în latină care accentuează caracterul de râu sălbatic
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cum o sugerează dihotomia născut/ însușit pare nerealistă și nesoluționabilă. Cu privire la aceasta, Burzstejn (2007) contestă opoziția între etiologia organică și psihogenetică. El subliniază condiționarea inevitabilă a dezvoltării prin determinismul genetic și prin interacțiunile cu mediul. El recunoaște participarea factorilor neurologici plauzibili unei organizări mentale deosebite, care nu poate exclude o reflexie psihopatologică. Noi putem spera că interacțiunile între diferite domenii de cercetare vor crea discursuri mai realiste și că dezvoltarea copilului autist și obstacolele să fie considerate și recunoscute ca fructul
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
social studiat (Lepetit, 1999, p. 103). Dar cum are loc selecția fragmentului social examinat și în funcție de ce criterii i se stabilește reprezentativitatea? În al doilea rând, pornindu-se de la cazurile particulare analizate, cum se pot formula generalizări cât de cât plauzibile? Întrebările sunt, bineînțeles, capitale, întrucât ele validează, în ultimă instanță, cercetarea. Răspunsurile - nicidecum simple - depind de amintita „descriere densă” a contextului (mai precis, a habitusurilor culturale) în care se găsesc prinse „microsocietățile” cercetate, un context care lasă să se ghicească
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
practicarea credințelor religioase recunoscute a contribuit într-o și mai mare măsură la acceptarea sa de către societate. Indiferent din ce unghi și cum am aborda aceste laturi ale cotidianului comunist, habitatul și sociabilitatea îngăduie așadar să se întrevadă o explicație plauzibilă pentru formarea consensului social care a oferit regimului posibilitatea să se mențină și să dureze. Un exemplu contrar, de deviere și denaturare, îl reprezintă fenomenul pe care l-aș numi, în lipsa altui termen mai expresiv, al societății paralele. Apariția lui
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
avem suficiente date, credem că reutilizarea unor bunuri care în mod normal erau de unică folosință (cum era guma de mestecat) era răspândită. De asemenea, exploatarea de lungă durată a unor bunuri care trebuiau înlocuite mai repede este, de asemenea, plauzibilă. Pentru a da doar un exemplu, multe bunuri de consum vestice, destinate unei anumite grupe de vârstă (copiilor, spre exemplu), nu erau aruncate, ci reparate și reutilizate intensiv peste câțiva ani, fie de către membrii aceleiași familii, fie de către prieteni sau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
creierului pe detaliu scos din context și amplificat face posibilă panica. Însă a te informa permanent de intențiile colaboratorilor înseamnă nu numai suspiciune, ci și plăcerea obsesivă a voyeur-ului de a intra în intimitatea cuiva. L.A.: Ipoteza mi se pare plauzibilă și, în spiritul afirmațiilor făcute până acum, înclin să cred că a fost o reacție anxioasă a clanului ceaușist, declanșată de obsesia de a vedea peste tot numai conspirații ale serviciilor secrete străine, dar și o metodă de intimidare a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
identifica povestea născocită ca fiind adevărată și pe cea reală ca fiind falsă. Comuniștii au priceput repede această „tendință” de a se aprecia coerența unei relatări ca fiind mai adevărată decât realitatea și ne-au bombardat permanent cu „scenarii” aranjate plauzibil. Am văzut recent filmul Filantropica și mesajul lui vizează exact acest fenomen: „povestea” determină credibilitatea și reacția empatică de solidarizare cu cel lovit de soartă. Metoda folosită e identică cu ceea ce spuneam mai înainte despre șperaclul care se potrivește și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
într‑o situație deosebită, cu implicații puternice în evoluția lor ulterioară. Informațiile sunt culese prin diferite metode de către una sau mai multe persoane, în legătură directă cu cazul respectiv, apoi are loc schimbul de păreri care facilitează explicațiile cele mai plauzibile cu privire la situația concretă și identificarea măsurilor și procedeelor de rezolvare eficientă a situației (în Anexa 16 este prezentat un cadru general de realizare a unui studiu de caz pentru un subiect care prezintă un anumit tip de problemă / situație problematică
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
occidentale; subiectul nu era o noutate, pentru că încă din Antichitate erau cunoscute și apreciate capacitățile terapeutice/vindecătoare ale reprezentanților regnului animal. 2. Mulți s‑au întrebat cum se poate ca o pisică să aibă efecte terapeutice asupra omului. O explicație plauzibilă ar fi aceea că felinele au un câmp electromagnetic foarte puternic. De asemenea, se vorbește în unele cercuri despre așa‑numita terapie ondulatorie informațională care are la bază convergența undelor electromagnetice de frecvență medie sau înaltă. Cu alte cuvinte, prin
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]