1,160 matches
-
uitat de numele tău și de fapt, nici nu mă mai interesează. Mergi cumva la șantier...?” “Numai pentru câteva momente...!” În cazul acesta, avem același drum...!” Intrară Împreună la Șeful Șantierului care holbă ochii când Îi văzu. Făcu totuși o plecăciune de circumstanță, prefăcându-se bucuros. “Plăcerea-i de partea noastră. Ce vânt v’a adus la noi tovarășe colonel...?” Lct.Col.Tudose Ion nu apucă să răspundă și În birou Își făcu apariția un necunoscut care Întrebă fără altă introducere
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întorci capul de jenă, observând dantura galbenă de fumatul excesiv, cariată și cu resturi de mâncare dela dejunul anterior ce continua cu extremitatea buzelor, avănd vaga senzație a unei Paiațe pregătită pentru spectacol...! În acel moment apăru ospătarul, făcând o plecăciune. “Vă stau la dispoziție...” Prețiosul invitat, privi la ospătar câteva secunde făcându-i semn să se apropie. “Băuturi din import...?” “Desigur domnule...” “Whisky mare cu ghiața separat, iar fata - Întreab’o...!” “Un pahar cu sifon...!” - se scuză Atena motivând unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o teribilă fizionomie a feței ce nu prevestea o corectă decizie, Întoarse capul spre procuror, mai cercetă câteva fracțiuni de secundă fizionomia celor trei avocați apoi săgetându-l cu privirea pe Tony Pavone, articulă. „Ai cuvântul...!” Tony Pavone făcu o plecăciune judecătoarei În semn de mulțumire, se răsuci către asistența din sala de recurs aplecându-și capul În semn de respect, nu reuși să opserve nici o figură cunoscută, apoi reveni În poziția inițială, fixându-l pe procuror. Izbugni. „De unde ști-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și au ales pe Iuda, zis și Barsaba, și pe Sila, oameni cu vază între frați. 23. și au scris astfel prin ei: "Apostolii, prezbiterii și frații, către frații dintre Neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! 24. Fiindcă am auzit că unii, plecați dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, și v-au zdruncinat sufletele zicînd să vă tăiați împrejur și să păziți Legea; 25. noi, după ce ne-am adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
poruncit să aducă și dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare, și să-l ducă sănătos și teafăr la dregătorul Felix. 25. Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: 26. "Claudius Lisias către prea alesul dregător Felix: plecăciune! 27. Acest om, pe care l-au prins Iudeii, era să fie omorît de ei, și eu m-am dus repede cu ostași, și l-am scos din mîna lor, căci am aflat că este Roman. 28. Am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
Gavril a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galilea, numită Nazaret, 27. la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. 28. Îngerul a intrat la ea, și a zis: "Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut mare har; Domnul este cu tine, binecuvîntată ești tu între femei!" 29. Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce putea să însemne urarea aceasta. 30. Îngerul i-a zis: "Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
uitării dreptatea și dragostea de Dumnezeu: pe acestea trebuia să le faceți, și pe celelalte să nu le lăsați nefăcute! 43. Vai de voi, Fariseilor! Pentru că voi umblați după scaunele dintîi la sinagogi, și vă place să vă facă lumea plecăciuni prin piețe! 44. Vai de voi, cărturari și Farisei fățarnici! Pentru că voi sunteți ca mormintele care nu se văd, și peste care oamenii umblă fără să știe." 45. Unul din învățătorii Legii a luat cuvîntul, și I-a zis: "Învățătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Deci David Îl numește Domn; atunci cum este El, fiul lui?" 45. Atunci a zis ucenicilor Săi, în auzul întregului norod: 46. "Păziți-vă de cărturari cărora le place să se plimbe în haine lungi, și să le facă lumea plecăciuni prin piețe; ei umblă după scaunele dintîi în sinagogi, și după locurile dintîi la ospețe; 47. și casele văduvelor le mănîncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osîndă." $21 1. Isus Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
greșelelor mă privește pe mine; 2 să se tipărească tuspatru deodată; 3 să nu aibă, în marginile putinții, nici o greșală de tipar. Multe închinăciuni pentru toată Junimea și pentru fiece "junimist" îndeosebi, iar mai cu samă mă închin cu multă plecăciune cuconului Drăgănescu și stăruitoriului întru cele bune și creștinești Creangă. Dacă n-am scris multora din ei, după scrisori primite, precum lui Conta, Creangă, boierului Drăgănescu și celui [... ] Xenopol, cauza e că la "Timpul" am în fiece zi de umplut
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
al unei tinere chinezoaice, m-am dus pentru câteva minute să asist la spectacol. Era o puștoaică de 13-14 ani acompaniată de o chitară și audiată de turiști, care au aplaudat-o îndelung. Îmbujorată la față, la final a făcut plecăciuni 116 repetate de mulțumire celor care i-au apreciat meritele, apoi a fugit la mama ei, care o aștepta în mulțime. După ea un grup de tinere și tineri dansatori cubanezi au antrenat spectatorii să cânte și să danseze alături de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
dragule. Fără grabă. La drum lung, graba face mai multă pagubă decât aduce folos. Toate acestea le spunea căutând la mine ca un părinte la fiul său care pleacă în cătănie... M-am ridicat de la masă și, cu o adâncă plecăciune, i-am sărutat dreapta. Bătrânul, fără să spună un cuvânt, m-a strâns la piept, oftând adânc... Într-un târziu, a vorbit cu glas tremurat: Drum bun, dragule! Drum bun și să nu-ți uiți bătrânul tău prieten... Să-ți
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
s-o continue... Fapt pentru care, de altfel, a și fost blamată... Blândețea răbdătoare cu care i se adresează musafirului are efectul unui usturător reproș. Devenit deodată stacojiu, tânărul Ialomițeanu își schimbă, militărește de repede, ținuta, prezentând doamnei o elegantă plecăciune de scuză. Cât despre Profesor, el a rămas de mai multă vreme cu ochii întorși spre terasa cu clematite. Prin geamurile limpezi, ca o apă de cristal, corolele de catifea albastră, deasupra cerul dulce - verde, roz, opalin. Și, la fel
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Apare o femeie tînără, cu o față creolă, pe care joacă doi ochi mari, negri. Și-a pieptănat părul, adunîndu-l în cîteva clame și a îmbrăcat o rochie din mătase naturală. Vine în fața lui Mihai și, după ce face o scurtă plecăciune, întinde mîna: Bucur mult! Soțul meu vorbit de tine... Mereu oftat: "Ce păcat Mihai nu aici!" Femeia schimbă cîteva cuvinte cu soțul și intră în vagon, de unde se întoarce cu băutură și cafele. Știu telefonul tău și adresa. Înainte de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se afle un termos plin cu cafea fierbinte. Dar la destinație e frig și suflă un vînt aspru. Ia un taxi și merge la hotelul în care a mai stat. Deși ușile se deschid automat, portarul e prezent și face plecăciunea de rigoare, întîmpinîndu-l cu un "iar pe la noi? Poftiți!..." În braseria din hotel, doar doi-trei. Camere libere, din belșug. Imediat ce primește cheia, Mihai pleacă spre cameră. Portarul a chemat deja liftul și i-a deschis ușa. Observînd privirea plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bar vegetarian. Marele V, salvatorul. Jack Vincennes, de unul singur și cu mîinile goale, a arestat o cameră plină de haidamaci care, chipurile, dădeau audiție pentru un concurs de sosii ale Ritei Hayworth. Un șir de aplauze. Jack făcu o plecăciune și o văzu pe Joan Morrow lîngă pomul de Crăciun, singură și, probabil, plictisită. Merse la ea. — Sărbători fericite, Jack, spuse Joan. Drăguță, bine făcută, de treizeci și unu sau treizeci și doi de ani. Nu tu muncă, nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel, dîndu-le la o parte, În timp ce frumoasa metisă se Înarma cu un burete și cu săpunuri parfumate pentru copii și Începea să-i frece ușurel, cu dragoste duioasă, pieptul, umerii, spatele, brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai luați, sînt foarte dulci și cu un nou mire, un italian de data asta. PÎnă și Martin rămase cu gura căscată văzînd grămada de ouă pe care o scosese din pălărie și toată lumea aplaudă. Scamatorul mulțumi tuturor, făcu o plecăciune ușoară și arătă spre partenera sa ca s-o aplaude și pe ea puțin. Ca să fim drepți, aplauzele se răriră simțitor, fiindcă femeia nu făcea altceva decît să țină În brațe tot ce scotea scamatorul din pălărie, sau din mîneca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîte o piatră de temelie În fiecare zi! Pe lîngă asta, o să cumpere un autobuz nou, mare de tot, cu caroserie nord-americană, pe care aveau să scrie cu litere mari galbene INMACULADO CORAZON pe fiecare parte - Gumersindo Quiñones făcea nenumărate plecăciuni În fața maicii starețe. Și apoi capela va fi minunată! Și vor avea și o sală de festivități! Și un teren de fotbal foarte mare! Morales zîmbea, toți se uitau la el implorîndu-l: pe mine, Morales, alege-mă și pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe chinezul din colț, cel cu băcănia, a rămas mut, s-a pierdut cu totul, n-a știut ce să spună, În timp ce japonezul Îi Întindea o mînă de mătase rece, era foarte oriental consulul ăsta și nu mai contenea cu plecăciunile; l-au privit ca pe un imbecil incurabil și chinezii pot fi oameni fini. Asemenea lucruri i se Întîmplau bietului Juan și-l duceau În pragul infarctului, pe urmă lumea o să spună că a murit din motive economice, În urma supărărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de nerăbdare să rupă rîndurile și să urce cele cîteva trepte ale scării pentru a le saluta pe rînd pe fiecare. Pe treapta a treia, puțin mai jos decît măicuțele, Morales și Gumersindo Quiñones zîmbeau și ei. Gumersindo făcu o plecăciune pînă la pămînt cînd maica stareță vorbi de autobuzul cel nou, ar fi vrut să spună cîteva cuvinte. Morales, cu nelipsitul său trening kaki și tricoul roșu fără mîneci, făcea În gînd selecția pentru echipa de fotbal. Un burete Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Gumersindo Quiñones. Cum suna clopoțelul de ieșire, cei care mergeau cu autobuzul alergau să ocupe locurile de lîngă fereastră. Apoi venea călugărița de serviciu și cineva trebuia să-i cedeze locul, pentru asta erau buni lingușitorii. Gumersindo, după ce făcea o plecăciune ușoară În fața măicuței cerîndu-i Încuviințarea, Închidea ușa asigurîndu-se că numai el ar fi putut s-o deschidă din nou. Autobuzul era uriaș, mult mai mare decît cel vechi, dar Gumersindo ajungea ușor la ușă fără să se ridice de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pixuri de aur Parker. Ți-ai fi dorit un pistol? — Un pistol adevărat? Ca să-l omor pe diavol?... poc, poc, poc?... Julius rămase cu ochii ațintiți la el, Încercînd zadarnic să-i ghicească răspunsul În priviri. Gumersindo Quiñones făcu o plecăciune pînă la pămînt și le deschise poarta de fier. Juan Lucas nu-l văzu; niciodată nu se uita la cei care-i deschideau ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu părul alb, Înalt și Îmbrăcat În uniformă, repetă cu eleganță plecăciunea de mai Înainte, mai-mai să atingă pămîntul cu fruntea de data asta, Julius era fericit, „La revedere, Gumersindo“, Îi spuse, dînd mîna cu el, foarte mîndru de prietenul lui acum, de față cu părinții, de față cu unchiul și mătușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de fotbal și al celor care Îl admirau fără ironie, fiindcă era un metis lustruit. Gumersindo Quiñones răspundea și el cu demnitate la salutul copiilor În uniforme; tocmai se Întorsese din prima lui cursă de dimineață și stătea acolo făcînd plecăciuni respectuoase În fața doamnelor care soseau aducîndu-și copiii de mînă, pentru a-i Încredința călugărițelor. Și curtea se umplea Încetul cu Încetul, curtea asta uriașă cu linii special trasate pe ciment pentru ca să se poată alinia mai ușor copiii. Dintr-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fără să se mai umple de noroi ca Înainte. „Și aveți grijă de closete!“ le-a poruncit. „Să nu mai scrieți pe pereți! Să nu uitați să trageți apa!“ Ei au rîs fericiți auzind de trasul apei, Gurmensido făcu o plecăciune veselă și Morales pufni În rîs, ascunzîndu-se după un pomișor. Maica stareță le prezentă pe noile măicuțe, dar cum erau multe anul ăsta nu le invită să le adreseze cîteva cuvinte copiilor. Bun venit tuturor măicuțelor și tuturor copiilor! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]