1,048 matches
-
spună ceva, dar eu i-am făcut un semn și m-am ridicat. Am hotărât pe loc ce aveam de făcut, spunându-mi totodată că eram idiot: îmi amintisem finalul comediei. Am izbutit oricum să surâd și să fac o plecăciune spre împărat. În teatru tăcerea a devenit absolută. - Cine este invitatul tău? l-a întrebat Heraclie pe Giuliano. - E un învățat sirian, Luminăția Ta, care trăiește în regatul longobarzilor, unde se bucură de o mare reputație. Cred că merită tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
evit loviturile. Dar, din păcate, nu toate, încât nu mi-a fost deloc ușor. Toată lumea râdea și doar un gest al lui Heraclie a venit să mă scape de acea ciomăgeală, doar în parte fictivă. Atunci am mulțumit printr-o plecăciune publicului, din nou amuțit, adresându-mă apoi împăratului: - Ți-am smuls un surâs, stăpâne al lumii? - Cel puțin unul, ce-i drept. - Îți pot cere o favoare? A făcut un gest de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
s-a deschis și tânărul medic a apărut. A surâs, dând afirmativ din cap. Garibaldo a intrat singur și a ieșit însoțit de împărat și de tânăra lui soție, amândoi palizi și cu ochii umflați de nesomn. Am făcut o plecăciune. Nimeni n-a zis nimic. Garibaldo a schițat doar un mic gest de salut și încă o dată m-a prins de braț. Heraclion a spus: - Medic arogant, călugăr încăpățânat, de ce refuzi lectica? De ce nu rămâi aici? Garibaldo a făcu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Arioald și Gundepergăi, și să stau puțin cu fiul meu. Sfârșindu-se discuția, liam introdus în încăpere pe Rubiano și cei patru fii ai săi. Meșterul vorbea doar siriana și greaca, și a rostit un interminabil discurs semănat cu plecăciuni, amestecând cele două limbi. Un discurs din care Rotari nu a priceput nimic. I-am făcut eu un rezumat: îi erau recunoscători că îi scăpase de pericolul arab și se simțeau onorați că puteau pune la dispoziția sa modestul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șoptindu-mi la ureche: - Pe asta se va bizui viitorul nostru, și îți adresez o rugăminte chiar acum: convinge-l pe Rotari să te trimită la papa Onoriu. El poate să-i submineze autoritatea, ațâțându-i pe catolici. Făcând o plecăciune, m-am retras cu un pas înapoi, fără să-i răspund la îmbrățișare. Rodoald mă aștepta nerăbdător. Misiunea noastră a luat sfârșit. Rotari ne-a poruncit să mergem s-o luăm pe Gaila și să o readucem la curte. Dulcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aștepta un interlocutor căruia să-i poată spună toate aceste lucruri. Avea unghiile colorate purpuriu, lungi și ascuțite, iar fata îl privea uluită și drogată cu cuvintele lui. Printre coloanele de lemn lucios a apărut fără veste Talpă, care, după plecăciunea lungă și executată cu grijă artistică, îi șoptise stăpânului său: - A sosit, mărite prinț. - Bine. Să mă chemați când terminați treaba. A doua zi, către seară, Mihnea a dus-o pe Ghighina câteva case mai încolo, unde era conacul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate întâlni (scuipa și făcea plecăciuni ori de câte ori se întorcea spre stânga, urla la fiecare eclipsă de lună), a refuzat totuși să plece urechea la cei care susțineau că Lea ar trebui lăsată să moară noaptea afară. A proferat niște înjurături, mai degrabă blânde, pentru că copilul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Într-o clipă, tata s-a aruncat la picioarele fratelui său. Am crezut un moment că a căzut străpuns de o săgeată nevăzută sau de o suliță aruncată de undeva. Dar apoi s-a ridicat în genunchi, a făcut o plecăciune adâncă și apoi și-a dus fruntea la pământ iar și iar, de șapte ori. Așa își saluta de obicei un sclav stăpânul. Mama și-a întors privirea, rușinată. Unchiul meu părea și el stânjenit de gestul fratelui său, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ciobănesc al lui Iacob, Esau s-a întors spre fratele său și l-a întrebat, cu o voce care suna exact ca a tatălui meu: - Cine sunt acești bărbați falnici? Și Iacob și-a prezentat fiii, care au făcut o plecăciune adâncă în fața unchiului lor, așa cum fuseseră învățați. - Acesta e Ruben, întâiul meu născut, fiul Leei, care stă și ea aici. Mama și-a plecat și ea capul foarte jos, cred că mai puțin din respect, cât mai mult ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au terminat și ele au continuat să cânte spunând un sunet care nu însemna nimic și totuși dădea glas bucuriei, plăcerii, dorului, liniștii. „Lu, lu, lu”, cântau ele. Când au terminat, Ruben le-a aplaudat și a făcut o plecăciune adâncă înspre rudele noastre. Iosif, Iuda și Dan de asemenea s-au ridicat și s-au înclinat în fața lor. Eu m-am gândit în sinea mea: „Aceștia patru sunt favoriții mei și ei sunt cei mai buni dintre frați”. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au adunat în jurul focului, sperând că străina va veni și ea și ne va spune o poveste. Mesagera a ieșit din cort și văzându-ne adunate în jurul ei, s-a înclinat adânc, cu degetele desfăcute larg, într-un fel de plecăciune ciudată. Apoi s-a îndreptat, s-a uitat la fiecare dintre noi în parte și a zâmbit ca un copil prins cu o smochină furată. Wenrero era și ea om ca toți oamenii. Eram fermecată. Le-a mulțumit mamelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am ridicat în picioare, clătinându-mă, dar foarte hotărâtă. - Shery, am strigat, ascultă-mă acum, pentru că n-o să mă cert și nici n-o să repet. Trebuie să vorbesc cu stăpânul casei. Du-te și anunță-mă. Servitoarea a făcut o plecăciune adâncă, dar a spus, cu voce înceată: - Nu poți să te duci la Zafenat Paneh-ah așa cum arăți acum. Lasă-mă să-ți fac o baie și să-ți aranjez părul. Și cu o haină cum se cuvine, ca să-ți pledezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de gentleman? - Da, mai mult sau mai puțin. Omul atent, adică bărbatul cuviincios, Își amintește de zilele de naștere, de zilele de nuntă, și de alte tandre aniversări. Trebuie să sărute mâna doamnelor; să le trimită trandafiri, să le facă plecăciuni, să le tragă scaunele În spate când se așază, să se repeadă să le deschidă ușa, să facă aranjamente cu maâtre d'hôtel. În ambianța asta femeile așteaptă să fie răsfățate, adulate, idealizate sau romanțate. - Adică‑i unul din neghiobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și alte marafeturi. - Toate În manieră franțuzească. Noi, americanii, avem alte standarde. Și tu ești și evreu pe deasupra. Evreii ar trebui să Înțeleagă mai bine statutul lor cu privire la mit. Ce legătură au ei cu miturile? Miturile i‑au demonizat. Mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
meseria lui. De la comperativa de la cizmăria de pă Străduinții, de la Poștă. Miai îi zice. Miai Gentimir, bre! Barosan, că pune pingele la toată ștăbimea de la Poștă! Cu el mă petrec. Se mai înfoie o dată fluturându-și șorțul. Făcu apoi o plecăciune cum văzuse la televizor că fac baletistele și, izbucnind în râs, se întoarse în bucătărie. Goncea surâse. Șopti mai mult ca pentru sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și când colo ea numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dinspre grefă. Mergea acela săltat, țopăit, opărit. Sub redingota lungă, albăstrie, fundul i se contura plin, bombat. Parcă avea un ceaunaș sub încrețiturile hainei. „O poartă cu coc“, se veseli popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poartă cu coc“, se veseli popa, făcându-și de data aceasta o cruce mare, cu plecăciune până la dușumeaua proaspăt dată cu gazolină. O bătrânică de lângă ușa sălii de ședințe numărul trei îl observă și îi răspunse și ea cu o plecăciune și o cruce mică, repezită. Era în costumul cărămiziu popa, cu umbrela șiroind, cu geanta voluminoasă lucind de apă, cu barba roșcată răsfirată. Părea un negustor venit să vândă ceva, orice, unul dintre nenumărații comercianți ambulanți care năvăleau prin birouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cuvenite la întoarcerea în sânul familiei. Precizez că alături de noi este și episcopul vicar Irineu, nepotul părintelui Macovei, care însă a rămas sus, la episcopie, să se roage și să vegheze cum evoluează evenimentele.“ Se întoarse, cu o abia vizibilă plecăciune, spre Valerian. Îi făcu semn cu ochiul. Continuă, ca și cum i-ar fi vorbit numai episcopului: „Vă dați seama ce trăim acum? Acum, când a sosit momentul să-i cinstim cum se cuvine pe martirii noștri, care s-au jertfit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
p-ormă, mai vedem și noi la televizor ce mai face revoluția la București. Hai, zău, oameni suntem!“ Intrară în casă. În salon, masa era deja întinsă. Criticul Jan Boldescu-Cărămidă, ca un veritabil șef de sală, îi invită, cu o plecăciune adâncă să ia loc. Se apropie de inginerul Nisip și-i șopti conspirativ: „Fiți atent la evenimente, că maestrul Tacsil are gânduri mari cu dumneavoastră. Vin direct de la colonelul Goncea. V-ați prins?“ Cărămidă pocni scurt din degete și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cealaltă mână le arătă spre pâlcul de trei sălcii din dreapta lor. Înverziseră toate, cu ramurile atingând luciul apei. Lângă salcia din mijloc se legăna un barcaz mare, bătrân, cu trei perechi de vâsle sângerii la strapazane. Polileu făcu iarăși o plecăciune și, fără să-i mai privească pe cei doi, porni spre sălcii. Se răsuci cu spatele la ei, își sprijini vioara pe umăr și începu să cânte. O melodie stinsă, întăcută, abia deslușită în clipocitul vălurelelor izbind barcazul. Priviră și ei nedumeriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ori de câte ori ești chemată. O să mă uit pe programare și o să încercăm să trecem rapid săptămâna asta prin toate scenele în care apari. După aceea, voi lua o hotărâre. —Mulțumesc, spuse Violet, cu atâta umilință încât o și vedeam făcând o plecăciune. —Mulțumesc, Philip, pentru pledoarie, zise MM, cel puțin amuzată. Philip Cantley, neștiind cum să reacționeze, alese cale bunului simț și nu făcu nimic; Violet părea complet absorbită. Știu textul ca pe apă, spuse ea cu mândrie. —Ți-ai învățat replicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu John Benson 1, observai eu. Numai spirit și venin. Numai să nu se ia la întrecere cu mine pentru rolul de dandy din perioada Restaurației, spuse el fără prea mare atenție. Am cam acoperit piața. Se arcui într-o plecăciune adâncă și elaborată, a cărei perfecțiune mă făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amestecat cu apele lagunei, purtând În el o cunoaștere instinctivă a mareelor și curenților care i-ar fi permis să navigheze prin canalele orașului cu ochii Închiși. Bonsuan, un bondoc cu o barbă deasă, Întâmpină sosirea lui Brunetti cu o plecăciune din cap, conștient de ora aceea matinală la fel de bine ca superiorul său. Puccetti se cățără pe punte, alăturându-se unei perechi de polițiști În uniformă. Unul dintre ei desfăcu odgonul de pe pilon și Bonsuan pilotă barca cu spatele afară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se fi păstrat și să-l poată elibera de următoarele câteva ore! Intrară În antreul pavat cu marmură și, imediat, un director adjunct Îmbrăcat În smoching veni din recepție și-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem aici. Prietenii vă așteaptă În restaurant. Cu o fluturare din mână la fel de grațioasă ca plecăciunea, arătă spre dreapta, spre singurul lift de acolo care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l salută pe nume. — Dottor Brunetti. Signora - asta cu o plecăciune care-i produse o cută perfect orizontală În brâul roșu. Suntem onorați să vă avem aici. Prietenii vă așteaptă În restaurant. Cu o fluturare din mână la fel de grațioasă ca plecăciunea, arătă spre dreapta, spre singurul lift de acolo care stătea deschis și-i aștepta. Dacă veniți pe aici, vă voi duce la ei. Paola Îl prinse de mână și-l strânse tare, Împiedicându-l să spună că știau drumul. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]