1,535 matches
-
cu Dumnezeu” (Rom 5,10). Omului nu i se cere decât a se deschide acestui dar și de a crede în el. Fiind suficientă această credință, mântuirea omului se justifică prin jertfa lui Cristos, față de care omul este liber, în plenitudinea existenței sale, fie să refuze, fie să accepte că „am fost reconciliați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său” (Rom 5,10). În aceeași logică, se înscrie și Scrisoarea către Coloseni, care subliniază trecerea de la vechea stare a păcatului, care îl
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de asemenea, nu era acasă. Așa că am plecat tustrei. Charlot cunoștea un local, pe Grivița, aproape de Cimitirul Sf. Vineri. ― Fraților, are un vin care te scoală din boală și te bagă în groapă. Eram vesel, exuberant, într-o dispoziție de plenitudine cum nu mai fusesem de multă vreme. "Bolta verde" unde am poposit părea un local mizerabil dar, oricum, simpatic. Nu știu de "ce-mi plăceau atâta cârciumile periferice care duhneau de rachiu. Înăuntru toate mesele erau înțesate de ceferiști, lucrători
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
erau și ale ei.) A, dacă ar fi presimțit ce avea să se întîmple! Și curând, curând... PARTEA A TREIA I Până la prânz totul s-a petrecut ca de obicei. Am plecat de dimineață la serviciu într-o dispoziție de plenitudine. Aveam o lucrare pe care trebuia s-o isprăvesc chiar în acea zi. Muncind cu tragere de inimă o dădui gata mai repede decât mă așteptam. Norocul făcuse să fiu angajat într-un proces de moștenire, cu câștig de cauză
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ei locuință... ― De ce pleacă, Doamne, iartă-mă? făcu slujnica uluită, crucindu-se. ― Nu întreba, fă ce-ți spun. Eu iau masa în oraș și nu mă întorc decât noaptea târziu... Am coborât scările ușor, plutind într-o dispoziție sufletească de plenitudine. Ce nerozie! În loc ca nesăbuita patimă cu care avusesem soția să mă pună pe gânduri, asemeni unui clopot de alarmă al ființei pândite de primejdie, dimpotrivă, îmi gâdila orgoliul avid de satisfacții: ― Măcar de și-ar da ea seama ce-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cel puțin vei avea inimă; să poate chiar s-o și ai, dar repet că cu nu sunt atât de fină pentru a putea să o apreciez și las dar unei alteia însărcinarea și norocul de a se bucura cu plenitudine de toată fericirea pe care vei fi în stare să i-o pricinuiești. Nu pot însă să mă despart de d-ta, să sfârșesc această scrisoare, fără de-a-ți mulțămi // de multe și nenumărate servicii, preveniențe și îndatoriri pe care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
are următorul conținut: Stimate Domnule Profesor, Alexandru Mânăstireanu Aș fi dorit să dispun de har și mai multă pricepere scriitoricească pentru ca, citind cele două volume „Călător... prin vâltoarea vremii”, universul misterios al personalității Dvs. să poată fi apreciat în toată plenitudinea sa emoționantă. Lecturând, am trăit senzația că vă cunosc dintotdeauna și cu fiecare generație cineva din mine v-a fost undeva, în apropiere, trăind concomitent emoții triste sau bucurii, participând aievea la suișuri și coborâșuri, dar, mai ales, adept fidel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a citit cartea: „Stimate domnule profesor Alexandru Mânăstireanu. Aș fi dorit să dispun de har și mai multă pricepere scriitoricească pentru ca, citind cele două volume „Călător... prin vâltoarea vremii”, universul misterios al personalităților dumneavoastră să poată fi apreciat în toată plenitudinea sa emoțională. Lecturând, am trăit senzația că vă cunosc dintotdeauna și cu fiecare generație cineva din mine v-a fost undeva, în apropiere, trăind concomitent emoții triste sau bucurii, participând aievea la urcușuri și coborâșuri, dar mai ales, adept fidel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
a citit cartea: „Stimate domnule profesor Alexandru Mânăstireanu. Aș fi dorit să dispun de har și mai multă pricepere scriitoricească pentru ca, citind cele două volume „Călător... prin vâltoarea vremii”, universul misterios al personalității dumneavoastră să poată fi apreciat în toată plenitudinea sa emoțională. Lecturând, am trăit senzația că vă cunosc dintotdeauna și cu fiecare generație cineva din mine v-a fost undeva, în apropiere, trăind concomitent emoții triste sau bucurii, participând aievea la urcușuri și coborâșuri, dar mai ales, adept fidel
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
pe prietena mea, nici măcar vag nu mă mai gândeam acum la ea, iar pasiunea de a trăi devenise vie, arzătoare, constantă. Nu mă mai interesa acum discernerea binelui de rău, nici cugetările adânci de cunoștințe, ci doar viața în toată plenitudinea ei. Curând s-au întâmplat însă lucruri destul de curioase. Am aflat de la ei că fusese trecut în actele oficiale ca decedat și că mi se dăduse acum o altă identitate. Mă gândeam că dacă voi fugi, nu ar putea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
un timp pe care hoții vor să-l stăpânească ei... Evadările în alte spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-o lume de absurzi suntem muți și suntem surzi; lungi cuțite dacă-ascuți, chiar de vrei, n-ai cum să zburzi, când stăpâni sunt numai ei. N-am ce face, ofu-i greu dar, în taină, Dumnezeu coace
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și curtenitoare, iar ochii veșnic bătrîni și răi sînt plini de bucuria unui consimțămînt mîrșav. O lume a morților ticăloși, atît de puternică prin zidurile protectoare ale bogăției sale obscene, prin corupția sa iubitoare de moarte și necredință, prin impertinența plenitudinii sale istovite și prin greutatea derutantă a mulțimii și abundenței sale, Încît viața omului mărunt este strivită sub atacul său frontal și orice făptură vie ce-i servește drept hrană este ucisă și mutilată - nu numai inima și sufletul tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe tot cuprinsul țării armăsarii cei mari și negri ai Somnului. Valurile Somnului se leagănă În inimile oamenilor, curg ca niște rîuri În noapte, se revarsă cu toată bogăția și plenitudinea puterilor Întunecate și nepătrunse În miile de peșteri ale pămîntului și peste țărmurile planetei. Se revarsă cu toată forța valurilor lor Învingătoare și inexorabile peste Împărăția nopții, de-a lungul și de-a latul pămîntului nemuritor, pînă ce inimile tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este necesar să te eliberezi de trecut, să-ți vindeci rănile inimii. Atâta timp cât ești încă ancorat în suferință, cât încă nu poți ierta evenimentele din trecutul tău, cât încă nu te poți ierta nu ai cum să trăiești prezentul în plenitudinea lui, nu ai cum să trăiești viața pe care o iubești. Vindecarea nu reprezintă altceva decât revenirea la starea lui A FI CEEA CE AI FOST MENIT SĂ FII, adică o ființă care trăiește autentic, o ființă care știe să se
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
reprezintă altceva decât revenirea la starea lui A FI CEEA CE AI FOST MENIT SĂ FII, adică o ființă care trăiește autentic, o ființă care știe să se bucure de viață, care știe să-și manifeste darurile primite de la Creator în plenitudinea lor. Vindecarea presupune doar o reașezare a unor convingeri, credințe, moduri de gândire și acțiune care nu ne sunt favorabile. Când știm că avem nevoie de vindecare? E foarte simplu. Privește în jurul tău, privește-te în oglindă. Dacă ceea ce vezi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
ai potolit setea cu un pahar de apă răcoritoare. Despre cărțile scriitorului nonagenar Al. Mânăstireanu este greu să scrii, pentru că oricât de cuprinzător și de sintetic ai fi, nu reușești să concentrezi, în spațiul restrâns al unei pagini de revistă, plenitudinea unei vieți ce se întinde pe aproape un veac, trăită efervescent și arzător. Volumul al III-lea al călătoriei asemenea precedentelor pe care de fapt le continuă, se înscrie în general în genul de literatură memorialistică, în care se îmbină
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
plîng e un pasaj dintr-o carte a tatei, singura lui carte pe care n-am deschis-o niciodată pînă acum. O frază m-a intrigat: „Soții care n-au suferit Împreună la căpătîiul unui copil bolnav nu au simțit plenitudinea dragostei“. Tata a avut șase copii, iar eu n-am decît doi, dar trebuie oare să suferi la căpătîiul unui copil bolnav pentru a simți plenitudinea dragostei? Cartea aceea tipărită În iunie 1950, el a scris-o În lunile dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Soții care n-au suferit Împreună la căpătîiul unui copil bolnav nu au simțit plenitudinea dragostei“. Tata a avut șase copii, iar eu n-am decît doi, dar trebuie oare să suferi la căpătîiul unui copil bolnav pentru a simți plenitudinea dragostei? Cartea aceea tipărită În iunie 1950, el a scris-o În lunile dinainte. Aveam pe atunci opt ani. Cum să explic ce am simțit? Abia la a treia pagină am Înțeles că acel copil bolnav eram eu. „Îi făcuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
desăvârșită a olăriei. Pleoapele lui Cipriano Algor au coborât încet, s-au mai ridicat o dată, apoi încă o dată cu mai mare efort, a treia oară n-a fost decât o încercare lipsită de convingere. Cu sufletul și stomacul în stare de plenitudine, Cipriano Algor se lăsă să alunece în somn. Afară, la umbra dudului negru, Găsit dormea și el. Ar fi putut sta așa până la întoarcerea lui Marçal și al Martei, dar deodată câinele lătră. Tonul nu era de amenințare sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
este“, răspunse Momos, „că ei sunt siguri că se află În lumină“. (Giordano Bruno, Spaccio della bestia trionfante, 3) Ar trebui să fiu Împăcat. Am Înțeles. Nu spuneau oare unii dintre ei că mântuirea se obține atunci când s-a realizat plenitudinea cunoașterii? Am Înțeles. Ar trebui să fiu Împăcat. Cine spunea că pacea izvorăște din contemplarea ordinii, a ordinii Înțelese, gustate, realizate fără rest, ca bucurie, triumf, Încetarea efortului? Totul e clar, limpede, și ochiul se așază pe Întreg și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
traduce din poeți expresioniști (Ivan Goll, „Studentul“, în nr. 30, Georg Trakl, „Amurg în Lans“, în nr. 89-90-91-92). Comentînd „monografia” lirică a acestuia, Pe Argeș în sus („Cărți românești“, nr. 43), Vinea scoate în evidență o „superioritate indiscutabilă” generatoare de plenitudine, în pofida inegalităților livresc-contrafăcute: „acest poet cert are o tradiție de familie și poartă în sine strămoși... Pillat întrăinicește solul nostru istoric. Ne arată cîteva cimitire, cîteva genii, cîteva devotamente: țara. El trece în repertoriul nostru clasic simplu, fără fanfară”. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de „basm” textul despre eroul său: „A fost și rămîne — dar era cît pe ce să treacă neobservat. Uriașă, forța sa era a unui erou de basm, dar a trebuit să moară pentru a fi descoperit cu adevărat în toată plenitudinea și vitalitatea lui”. Urmuz este văzut ca „un Făt-Frumos care contrazice orice regulă a basmului”. Către final, discursul devine delirant, în consonanță cu retorica encomiastică a României ceaușiste: „un profet al vieții a putut (...) să prindă treptat, cu o neiertătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici amenințările lui Antonio - avea să uite totul. Două zile de liniște, suspendate cu un fir de ață Între celelalte zile ale vieții sale. Oricum, urmează ziua de luni. De ce nu? Să trăiască pentru câteva ore. Și să profite de plenitudinea fiecărei clipe, fără a trebui să ceară iertare nimănui. Sasha Învârti cheia și porni motorul. Farurile desenară un con de lumină albă pe asfalt. Conduse mașina până la ieșirea În șosea, dar nu merse mai departe, neștiind În ce direcție s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Alegerea lui se oprise la un canar alb, o vietate sperioasă. Canarul cânta, mai ales dimineața; cu toate astea, nu părea bucuros; dar poate un canar să fie bucuros? Bucuria este o emoție intensă și profundă, un sentiment Îmbătător de plenitudine, resimțit de Întreaga conștiință; Îl putem compara cu beția, cu transa, cu extazul. Odată, scosese pasărea din colivie. Terorizat, canarul se găinățase pe canapea, pe urmă se izbise de gratiile coliviei căutând să intre Înapoi. O lună mai târziu, Djerzinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o groapă de gunoi. O simplă groapă de gunoi. FETIȘCANA: Aici e clenciul. Lăturile nu-l conving pe spectator că groapa nu-i decât o simplă groapă de gunoi. Abia când vine BĂRBATUL CU TOMBERONUL vine și certitudinea, siguranța, sentimentul plenitudinii... vin, cum să vă spun, convingerea și senzația clară că totul e bine, că totul e frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]