978 matches
-
Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau? Lasă zilele să treacă. Tristețea, memoria și durerea se Înnoiau afară, dar aici, până nu ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
didactice ale altora. Viața era o mocirlă afurisită... un meci de fotbal În care toată lumea se afla În ofsaid, iar arbitrul fusese alungat, fiecare pretinzând că arbitrul ar fi fost de partea sa... Progresul era un labirint... În care oamenii plonjau orbește, ca apoi să fugă Înnebuniți Înapoi, strigând că l-au găsit... că au găsit regele invizibil, elanul vital, principiul evoluției... scriind apoi o carte, declanșând un război, Întemeind o școală... Amory, chiar dacă n-ar fi fost un egoist, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
frunzele arborelului s-au făcut oamenii” (13, pp. 90-91 ; vezi și pp. 245-246). în legenda românească nu se specifică soiul arborelui antropo- -cosmogonic, dar, în unele variante ucrainene, Cosmosul se înte- meiază la poalele unui paltin. Din vârful lui, Dumnezeu plonjează în apele primordiale pentru a aduce „nisipul” necesar creației (14 I, p. 59). Dar nu trebuie să căutăm prea departe. În forme mascate sau atrofiate, valențele cosmogonice ale paltinului se regă- sesc și în textele folclorice bulgărești (69) și românești
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
spectacolele făcute după piesele mele, de peste 20 de ani mă duc în fiecare vară la Festivalul de la Avignon. Am cunoscut sute și sute de regizori, de actori, de directori de teatre. Am trăit o aventură intensă scriind în franceză și plonjând într-un fel de viață teatrală de zi cu zi. Nu-mi dau seama ce am pierdut plecând din România. Poate șansa de a lua direcția unui teatru (ceea ce mi s-a și propus în 1990). Cred însă că eram
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
din București - o aruncare de la 9 metri executată când jocul era oprit, rezultând un gol neregulamentar. Iar dacă Federația Română de Handbal nu ia nicio măsură în cazul celor doi escroci, înseamnă că lumea handbalului nu face altceva decât să plonjeze în mocirla pe care o vedem zilnic în “Liga lu’ Mitică”. Acestea fiind spuse, domnu’ Marinescu, dacă aveți o fărâmă de bun simț, scoateți-i afară în șuturi pe cei doi circari și delegați-i pe viață la “mondialele” de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
sau nu cine sunt și de unde am venit. Urma să mă simt fie încolțit, fie ostracizat. Dar bărbatul de la seral spusese că or să fie fete. Multe fete. Mi-am făcut loc cu greu prin sală. Era ca și cum aș fi plonjat într-un vis al abundenței. Peste tot în jurul meu, părul sclipea, genele fluturau și buzele rujate dezveleau dinți albi. Era atât de aglomerat încât nu mă puteam mișca fără să mă ciocnesc de vreun șold unduitor sau fără să dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de-a face nici cu istoria, nici cu adevărul. Românii locului Îi spuseseră de cînd lumea Sătmar și așa-l preluase de la ei și Doina lui Eminescu. După o pauză de efect, plănuiam să mă revărs În argumente și să plonjez În detalii: la mijloc nu se afla vreun sat mai mare, ci o importantă așezare Întărită Încă dinainte de anul 972 cînd, istorisește Anonymus, ducele Menumorut a rezistat trei zile și trei nopți În cetatea de pămînt Zotmar asalturilor cetelor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu conta. Nu mai mult decât conta dispariția evreilor din Polonia pentru antisemitismul polonezilor. Acesta era sensul stupidității istorice. Și apoi rușii, cu tenacitatea lor națională. Dă-le un sistem, permite-le să prindă o anumită idee, iar ei vor plonja În adâncuri cu ea, o vor aplica până la capăt, vor pava tot universul cu material dur idiot. În orice caz, Îi păruse lui Sammler că trebuie să ajungă pe acea scenă. Urma să fie acolo, să trimită rapoarte, să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doresc să nu persiste. Contradicțiile sunt atât de dureroase. Nici o preocupare pentru dreptate? Nici o urmă de milă? Să fie Dumnezeu doar bârfa celor vii? Apoi Îi privim pe cei vii zorind ca păsările deasupra unei ape, iar unul dintre ei plonjează sau se aruncă, dar nu mai revine la suprafață și nu mai e văzut niciodată. Nici noi la rândul nostru nu vom mai fi văzuți niciodată, odată trecuți prin acea suprafață. Dar pe de altă parte nu avem nici o dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu actul semnat de papă și s-a aruncat pe mine, că eram În dreptul ferestrei... ți-am povestit... - Da. Când a Încercat Amir să lupte cu tata la iatagan și a fost cea mai proastă idee a lui, că a plonjat direct În apa canalului... mi-a povestit și el, la Istanbul... râdea... niciodată n-a pățit așa ceva. Dar când a aflat cu cine voise să lupte, a fost mândru. Cel puțin scăpase cu viață. - Mda. Rar să scape cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trăgătorii stând îndesați în vehicolul inamic unul într-altul și astfel să mă întâlnesc pentru prima oară față în față cu un soldat sovietic viu. Mai mult, înainte să se audă vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului pe care-l ofereau pinii de pe marginea drumului, am dispărut, dar nu eram încă în afară pericolului. Ce-am auzit au fost zbierete în două limbi, acoperite de salvele pistoalelor automate, până când, la urmă, nu se mai auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lucruri... dar asta e o adresă de hotel. M-am gândit că ți spune ceva. Îți spune? Întoarse post it-ul spre ea brusc. Puțin agresiv. Cum scoate eroul pistolul, în filme. Lovitură de spectacol ieftin. Bilet de matineu. Brusc plonjaseră împreună în caricatură. Ca două personaje din Twilight. Post it-ul era frânghia lui de usturoi. Și pe urmă vocea ei. Moale. Caldă, aproape. Obosită. — Iartă-mă, nu văd ce scrie... poți să mi-l dai puțin sau... — The Lairg
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și altceva decât masa și aparatele. Dar mișcarea fusese probabil prea rapidă pentru nervii lui crispați. Ceva îi răsună în cutia craniană, declanșând o violentă migrenă. Cu o tresărire își dădu seama că este efectul mașinii. I se părea că plonjează spre fundul unui bazin. Din toate părțile simțea exercitându-se asupra lui o presiune violentă, inclusiv din interior. De undeva, de foarte departe, auzea vocea calmă a lui Thorson explicînd didactic auditorilor: ― Acesta este un aparat foarte interesant. Produce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nori făcură imposibilă observarea solului. În încheiere ― o ultimă decepție: un strat gros de ceață plutea deasupra Orașului Mașinii, acoperind și ce mai lăsaseră norii liber. Mai apucă să întrevadă, supliciul lui Tantal, farul atomic al Mașinii, apoi transportorul spațial plonjă în interiorul unei construcții gigantice. În crepusculul cețos, Gosseyn fu luat pe sus. Felinarele aprinse păreau slabe pete de lumină tulbure; curtea Palatului Prezidențial era pustie, dar se animă de zgomotul oamenilor din gardă, care coborau din mașinile de însoțire, înconjurându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se opri și-i arătă o ușă, 30 de metri mai departe. ― Acolo este. Lui Gosseyn i se păru ră mintea i se încețoșează. Buzele i se mișcară vrând să ceară o lămurire, o descriere a bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ea a devenit Universul. Apoi, prea multă energie a vaporizat-o, am rămas înconjurat de neant. Apăsătoarea liniște a pierderii. Săracul e fericit că are de primit și nu poate pierde nimic pe cînd, pierzînd Cosmosul, n-ai decît să plonjezi în spațiul prietenos al morții. Tulburat, V, tînăr caut să-mi fac din sinucidere un exil, o asceză care să mă purifice și să mă înalțe. Să uit depresia. Căci depresia e suficientă. Cînd nu mai are nimic de dat
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
așa fel încît nu va ieși niciodată din căcat. Cum, atunci, să vadă cerul? “ Iată: înălțimea se umple cu un aer nebun prin care pătrunde o lumină adezivă. V. din spital, ieșind cu greu din agitația celor ce mă înconjoară, plonjez în spațiul hipnotic al vitraliului căutăndu-l pe tînărul V. Nebunia inteligenței sale a înlocuit siguranța cu care trece prin viață animalul. El, bipedul rațional, nu s-a ales decît cu îngrijorare și suferință. Singuri pasionații pînă la manie, îndrăgostiții științei
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Un cuvînt. Iar indiferentele vorbe, pe jumătate moarte, sînt jumătăți de moarte. V. răstignit pe patul de spital realizez că e absurd să strig la copia mea tînără. V. tînăr mă privește disperat și totuși rîde. Se bucură văzîndu-mă cum plonjez în apele albastre sperînd să descopăr în mijlocul adîncimii un templu de aur plin de dănțuitoare măslinii, să văd în jurul lui înotînd peștii în unda amurgului. Poate că acolo se ascunde vreun mandarin verde ca inima smaraldului care vrăjește clipele schimbîndu-le
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
o lanternă mică ochii. Dar zăbovește atît de mult încît pare că se uită în oglindă. Încet, strecurîndu-mă pe lîngă mîna lui și sclipind pentru o clipă în lumina becului minuscul, mă apropii de proprii mei ochi și pătrund acolo. Plonjez în micile discuri negre care refuză să-i răspundă la stimuli. Mă pomenesc pentru cîteva momente făcînd o excursie halucinantă printr-o monstruoasă clădire. Sute de camere pe care le străbat. Urc și cobor etaje. Totul e luminat strălucitor deși
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
spus David. Nu auzisem expresia pînă atunci, dar am înțeles imediat ce vrea să zică. Astfel, modul în care vîsla mea s-a preschimbat deodată dintr-o unealtă de încredere într-o creatură înșelătoare cu o voință a ei, proprie, care plonjase în adîncuri cu viteza luminii, purta numele de crab. Era tipic pentru David să știe de îndată numele potrivit pentru ceea ce ni se întîmplase. Dar ceva din vocea sa trăda totuși faptul că și el fusese alarmat. "Și aproape am
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
prezență nouă și atât de diferită printre ei. LECȚIA Ce-ar fi dacă în loc să citești acest text pe care ar trebui să ți-l propun în paginile care inevitabil vor urma, acum, că ai deschis cartea și ești gata să plonjezi în universul imaginat și oferit de-a gata, ți s-ar cere să scrii tu însuți o poveste, sau măcar un fragment. Erai pregătit să accepți personaje și evenimente, să trăiești experiențe extraordinare într-o lume nouă, din ce în ce mai distinctă, mult
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
program, a felului în care a resimțit fiecare sarcina de grup și interacțiunile cu ceilalți poate oferi revelații generatoare de schimbare. Din păcate, multe programe de construire a echipei nu mai au timp și pentru analiză. Trainerii încurajează participanții să plonjeze într-o serie de experiențe , pe care ulterior nu le analizează sau le analizează insuficient pentru a facilita conștientizarea modelelor de acțiune și interacțiune ale participanților. Apoi, programele de construire a echipei beneficiază rar de o discuție ulterioară. Conștientizarea modelelor
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
mâna vechilor În cea a noilor proprietari. A fost o benchetuială de zile dintre cele mai mari. Urma, ca, de la Împărăteasca petrecere, părinții să fie conduși, de către fiu și de către noră, fiecare, În mașina sa, la Iași, unde, să fie plonjați, În noile apartamente, pe care, după cum le era Înțelegerea, să le ocupe, până hăt la sfârșitul vieții! Așa urma. Așa era hotărât, evident, prin vorbe. Numai, că, după ce au ieșit de pe ultima ușă, În drum către autoturisme, mama nu a
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
privirii, permanent, spre pisc. Așa a traversat, ca un strălucit Înnotător, valurile vieții, că nu există viață fără valuri, deci, valurile școlii elementare, ale celei liceale de meserii, și ale celei superioare, ale facultății, vreau să zic, din care a plonjat, cu brio, taman În inima celui mai profitabil mediu de afaceri. Introducerea În mediu s-a realizat, aproape, de la sine. Totul - ca de când lumea! Și oameni și probleme și bucurii și necazuri și suișuri și, ca să fim drepți, chiar și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Pratt prelucrează în cheia realismului magic temele literaturii de aventuri. Decorul în care sunt plasate întâmplările este unul familiar Hollywoodului, de la The african queen la Shout at the devil. Alchimia onirică a lui Pratt modifică substanța narativă, până la nerecunoaștere. Corto plonjează, din nou, în ochiul misterului, acolo unde îl așteaptă alte revelații și alte morți din care va renaște. Căci oamenii-leopard ce asaltează vasul german aban donat sunt soldații germani deghizați, aflați în căutarea aurului ce revine armatei lui von Lettow
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]