7,062 matches
-
stare resimțită sublim...atât de minunat?" Zile mi-au lăcrimat în universul minuscul, Și toate mi-au fost împărțite în două. Văd că mi s-a uscat ușor în palmele-mi plânsul, Dar fața-mi încă-i udă pentru că afară plouă... Căldura iernii Mi-a căzut un fulg în palmă Și-l pun repede în suflet.. Această imaculată zăpadă Îmi alungă orice cuget... În jurul meu totul îngheață, Vântul mi se agață de față, Calea spre tine-i de gheață, Dar cu
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
dezgoleau de cămașa amăruie. La început nu puteam să urc în el, dar mărindu mă, mă aburcam întâi în spinarea bunicului, apoi de acolo pe ramurile puternice. Când priveam de jos, niciodată nu zăream cerul printre crengile lui. Iar când ploua mă adăposteam la rădăcina lui ca sub o uriașă umbrelă. Să nu adormi la umbra nucului, că este foarte periculos! îmi zicea bunicul, deoarece umbra acestui copac este înșelătoare. Te atrage cu răcoarea ei, dar poți răci în plină vară
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
simțit că trăiesc un moment mare, cu totul special, că asist la o confesiune, că am acces la ea, că ceea ce se povestea, cîndva, este dublat acum de ceva știut pe cont propriu, traversat de propriul corp, de suflet. Afară ploua teribil. Mărunt, intens. Umezeala punea stăpînire pe tot. Orașul era sufocat de aglomerație. Era isteric. Orice formă de dialog era frîntă. Intoleranța trona. Absolut. Fiecare părea prizonierul propriilor limite. Am sărit din taxi în dreptul Bibliotecii Centrale Universitare și am luat
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
nemăcinată, pentru băutorii de cafea, care apucă... Am mai povestit acest incident în memoriile mele, apărute. Repet, deși viețuim pe același glob terestru, ca și japonezii... Era o zi ploioasă de vară. Nu știu ce mai țineam în mână, când începuse să plouă iar. Știu că urma să mă întorc acasă cu tramvaiul 19. Neavând umbrelă, nici haină de ploaie, țineam în mână punga de o litră de cafea boabe verzi, cine știe cum ajunse pe la alimentară, iar pungile de hârtie ordinară, știți, se scămoșează
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe dușumeaua tramvaiului clasa a doua și culegând boabele de cafea intrate între
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
vara era cald. E cinstit, dar e deștept. Era un funcționar foarte conștiincios, prin urmare n-avea protecție și a fost suprimat la primele economii. L-o fi durând o nară. Trebuia să mă mut, prin urmare a început să plouă. Ce nevoie să ne ducem pe alte planete, să vedem formele de viață de acolo, când avem aici pe pământ forme de viață atât de deosebite de a noastră. Sau, dacă vrem, întâmplări și înțelesuri din viața celor care nu
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
domestic. Cât mai puțin, cât mai rar în aerul toxic de afară, al Basarabiei rusificate. Interiorul apare clar delimitat, căptușit cu plută ca la Proust, blindat afectiv: "să fii copleșit de apele muzicii/ să asculți Vivaldi și Mario Lanza/ să plouă mult și liniștit/ și tu să citești din Proust și să privești/ la copacul singuratic din grădină/ să ai o lăcomie a simțurilor, o poftă/ de expresie abia stăpânită/ să te refugiezi în cuvinte rare/ de pildă să folosești adjective
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Constantin Țoiu Lui Ion Vartic la Cluj Pârâul curge nevăzut, doar auzit când plouă mai tare, - chiar vijelios, dacă se revarsă, la inundații... Fiindcă-i ascuns adânc între două dealuri împădurite. Pe jos, prin vegetația crescând printre pietroaie uneori auzi urși, când se adapă; câteodată și o căprioară speriată. Dacă o iei spre cartierul
Zgărbura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9379_a_10704]
-
-ți iese dragostea prin piele. Cred că-ți plac și lumânările aromate sau cum plesnesc ele în beznă, păstrându-și pentru un moment căldura ca atunci când ieși din casă și e ger. Astea mă fac să văd că nu mai plouă dar nici soare nu e. Doar un vânt ce-i zboară semințele unei bătrâne. O bulă imensă de apă Mă-nvârt în jurul ploii, dar ploaia nu mă primește înăuntru - se tăvălește în lumina farurilor. Aștept să treacă mașinile și mă
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
apă le va ridica deasupra tuturor. Când fiecare om s-așază lent ca la un spectacol de teatru Fojgăiala ușoară și vie a crengilor - la contactul cu geamul, frunzele alunecă; din când în când, mai lasă lipită câte o insectă: plouă. Probabil casa asta își dorește alte ferestre și alte uși. Nu se întâmplă nimic unde bate vântul. Pisik - undeva, fără eforturi, încă nu s-a spus totul: cum îmi slăbești nodul cravatei, nefiresc de goală față de mine și față de realitate
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
se ridică spre tavan ca punctele exotice ce strălucesc, din când în când, prin Portman Square. De la pânzele negre ce se agită la fereastră - ajunge o seară de septembrie, cu geamurile închise; doar gândul că va începe din nou să plouă și molii zboară, ici-colo: fâști, fâști! O coloană subțire de praf luminos pătrunde într-o gaură, fără măcar să-și devieze cursul din cauza aerului mișcător - când umbra ei se ascunde, un șoarece înspăimântat iese, răsucindu-se. Întind mâna și ating clanța
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
de viitorul tău! Teme de lecturat pentru elevi postate pe site: Viața (mea) de student... Postat pe site în data de 13.01.2011 Era anul 2006 și era toamnă...s-a întunecat de mult afară și-a început să plouă. E duminică seara și familia mea este agitată pentru că trebuie să plec la facultate...Da...la FACULTATE... Am ales să-mi continui studiile în altă localitate decât cea de baștină...Aveam emoții, eram speriată...dar încrezătoare...Știam că ceva nou
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
pisică încercând să o alunge și scotea un sunet groaznic. \ Într-un sfârșit lupta se termină. Pisica câștigă iar puișorii neajutorați rămaseră singuri. Urcă în pom și îi mâncă unul câte unul. Sătulă, se așeză la soare. Deodată începu să plouă și fulgere ieșeau din cer. Parcă toată natura era supărată de fapta rea a pisicii. După o săptămână de ploaie soarele, ieși de după nori și frumosul curcubeu își revărsă culorile peste oraș. Copacul în care bieții puișori muriră era acum
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
la rândul lor că Iasomia avea mai multe atribuții decât aparent, așa că am stabilit să o așteptăm acolo. Ajunsesem într-o poieniță. Hamsterii și-au dat jos rucsacele, bombănind nemulțumiți. Acum o să vină noaptea și ne-a prins aici. Dacă plouă, navem nici măcar unde să ne adăpostim... Ce-ar fi să faceți voi un adăpost din crengi, dacă tot vreți așa ceva? le-am propus eu. Ei s-au uitat unul la altul, apoi s-au ridicat amândoi deodată. Noi mergem să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de mână, căutând parcă un fel de siguranță și protecție. Și, eventual, răspunsuri la întrebări. Și acum, ce facem mai departe? Așteptăm, i-am zis. Și la noapte rămânem aici? Așa se pare. O să rămânem aici până mâine. Și dacă plouă?... Or să construiască Hamsterii un adăpost. Îi ajutăm și noi. Ea n-a mai zis nimic. Începuse să se întunece și umbrele pomilor se întindeau peste pădure. Hamsterii au apărut aducând crengi frunzoase cu ei, abia se mai zăreau prin
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
Hamsterii. Da, poate ar fi mai bine. A ațipit și asta mică, nu? întrebă, privind spre Ghidușa care dormea rezemată de umărul meu. Îhm. Dar poate mai bine ar dormi în adăpost, că aici e răcoare și e posibil să plouă. Atunci hai să le trezim pe amândouă, și să le ducem înăuntru. Am vrut să-i spun despre dinozaurul de pe boltă, însă când mam uitat în sus, acesta nu mai era acolo, poziția stelelor era neschimbată, ca înainte... ca întotdeauna
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mai știu bine, ne ducem, venim, în frig ne topim? în căldură aburim? cerșetorii pentru ei iarna e o hârtie mototolită în care se îmbracă aidoma unor regi, se încălzesc la propriul răsuflet în timp ce steaua polară le șoptește-n urechi, plouau ochii tiviți cu cărbune răcit din focul străvechi coborâtor din stele și-n glasul lor cel hârâit se-nvolbură cenuși ce-i dibuie cu-apucături de hiene. curg visele din ei, mirosul îi hrănește, frumoși sub pojghițe de jeg ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
chiar tâlcul visului, care, firește, îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmi scăpa. muzici săltărețe și moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
moi îl săltau ritmic, departe de mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale, ne chemăm acasă. plouă peste zăpada din noi, de puritate ne spală ca de un atavic puroi. desprimăvărare în cele din urmă, aceeași, singură, mare oboseală, dangăt de clopot prelungit, în întinderea crepusculară. un singur gând răzvrătit, la poloboc se așează și acela-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă hașurează, mă spintecă. durerea ațipește în străfund, în locul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
soarelui 40 iubire 41 zile de februarie 42 întunericul 43 amuleta 44 pasărea cu o singură aripă 45 vântul de sud 46 umbra îngropată 47 menirea cuvintelor 48 pasărea măiastră 49 dorința 51 stafie neobosită 52 primăvară 53 frig 54 plouă peste zăpada din noi 55 desprimăvărare 56 alunecare 57 fără alin 59 iubire sunt 60 întrebare 61 cine sunt eu? 62 mângâierea în care te adun 64 mâini disperate 65 și vom pieri în destrămare 66 plâns de nai 67
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
-l îndepărta. Pierdere Omul vicios pierde respectul și încrederea semenilor. Demnitate Demnitatea nu trebuie confundată cu aroganța. Verticalitate Principala calitate onorantă a omului demn este verticalitatea. PERSONALITATE CONȘTIINȚĂ CARACTER MORALITATE Voință Voința biruie neputința. Suflet Cel căruia-i ninge și plouă neîncetat, Are sufletul cătrănit și-ndurerat. Dorință A dori nu este totuna cu a înfăptui. Asemănare Cei ce se asociază la rele au aceleași tare caracteriale. Naivitate Naivitatea nu este o trăsătură exclusiv infantilă. Școli Pe fondul genetic specific, personalitatea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
puțin. Nici asta n-a durat prea mult. Ploaia era mai puternică decât cuvintele lui. Pe măsură ce trecea vremea, dispărea senzația de foame și mă gândeam deja să nu mai mănânc. Un timp am făcut pe nebuna. Mi-era totuna dacă ploua sau nu. Suportam de câteva zile furia potopului și felul ăla de a ploua, tare și zgomotos, te obliga să nu faci nimic, doar să ai ochi pentru singurătatea apăsătoare. Totuși marea se liniștise puțin. Abia o atingeam. Nu era
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]