1,235 matches
-
atrăgă toare, dar în singurătatea mea asta n-avea nici o importanță. În primul rând, era foarte tânără, abia în câteva zile avea să-mplinească optsprezece ani. Terminase liceul și era deja în vacanță. La-nfăți șare semăna cu un ursuleț de pluș: blondă, cu ochi aproa pe fără gene, cu trup voinic și scund. Avea și o ciu dățenie de vorbire. La două-trei vorbe spu nea, impo sibil de-nțeles de ce și cu ce legătură, „cu urechile pe spate“... Fraza asta apărea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
doua zi mi-a adus o fotografie a ei, alb-negru, „singura pe care o am“. O arăta pe ea, greu de recu noscut, pentru că nu avea, acolo, mai mult de doi sprezece ani. Ținea în brațe un mare păsăroi de pluș cu o înfățișare de cioclu. Rodica se uita în jos, nea tentă. Era, acolo, încă și mai plinuță și părea și mai lipsită de apărare. Am și acum poza asta: dacă există un centru de tristețe al lumii, probabil că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
deși era cu mult mai scumpă. Pat, măsuță de toaletă, birou, televizor, măsuță de cafea, două scaune. Pe măsuța de toaletă stăteau două ilustrate cu desene în culori vii și cu mesajul „Multă sănătate“. Lângă ele era un maimuțoi de pluș antic, căruia îi lipsea un ochi făcut dintr-un nasture. Pe birou era o combină, înconjurată de un morman de carcase de CD-uri. O revistă cu mașini care etala prea mult crom pe copertă stătea lângă combină, învelită încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
galbene, inspectând un grup de aparate de pe un cilindru strălucitor din oțel inoxidabil, mare cât o casă. O văzu ieșită pe fereastră, pe locul din dreapta al unui coupé albastru condus de Karin Schluter, ținând în bătaia vântului un ursuleț de pluș. Se văzu pe el însuși, stând cu Barbara umăr la umăr într-o sală de tribunal dintr-un oraș gen Kabul, încercând să obțină tutela legală asupra fraților Schluter, dar incapabili să-și exprime dorința într-o limbă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fiecare pas e o bătălie câștigată, fiecare scârțâit al parchetului - o amenințare cumplită, ușa se deschide și mama iese, tu dormi, nu te-a trezit de data asta nici scârțâitul parchetului sub greutatea pașilor, nici piuitul neașteptat al jucăriei din pluș care s-a deșteptat din greșeală, dormi adânc, mama rămâne câteva clipe în mijlocul sufrageriei, nu știe ce să facă mai întâi, e năucitoare senzația asta de libertate, de regăsire cu ea însăși, ar vrea să facă, pentru început, o baie
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
vinovăția venea și-mi șoptea că nu stau cu copilul meu ; după un weekend fără pauză petrecut cu Clara, în care alergam de dimineața până seara prin parcuri, în vizite, preparam cine, spuneam povești și făceam teatru cu animalele de pluș, mă aruncam golită în pat și mă simțeam vinovată că au trecut zile întregi fără să fi așternut un singur rând ; la serviciu era și mai rău, acolo vinovăția venea, pervers, și ataca pe două fronturi : nu stai nici cu
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
că nu voi reuși să fac față, din ce convingere nemărturisită că rolurile nu sunt compatibile până la capăt... Dormi, puiul mamei, nu te mai foi în așternuturi și lasă-i pe Simba și pe Tigrilă-n pace, chiar și jucăriile din pluș trebuie să doarmă, pe mama o așteaptă o chiuvetă plină cu vase de spălat și-un text început pe calculator, o așteaptă un raft cu cărți care n-au mai apucat să fie citite, pentru că mama a fost prea ocupată
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
fi răpit cineva peste noapte pruncul știut și ți-ar fi pus un adolescent în loc, stângaci și supărat pe tine, cum se mai ascund ca să se joace cu jucăriile lor vechi, cum încă nu pot adormi decât cu jucăria de pluș, cum nu dorm de grija orei de educație fizică de a doua zi decât dacă le masezi tălpile, cum îi apucă amorul și nu știu ce să facă din el, cum se umplu de prețiozități peste tot pe unde aveau teorii obiectuale
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
care scârțâie de parcă ar avea balamale ruginite. Dimineața aleargă mult și se joacă. Motoceii nu-i mai plac. Le-a rupt sforile cu dinții, că erau prea lungi și gata. Se joacă cu mingea, îi plac biluțele, undițele, șoriceii de pluș, dar cel mai mult îi plac creioanele, pixurile, creioanele colorate, hârtia de scris. La calculator stă cu laba pe mouse. Știe, oare, că „mouse” înseamnă „șoarece”? Din când în când, găsește câte o carte și stă cu burta pe ea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele de pluș auriu, și tablourile aurii de pe pereți... Pereții păreau a fi de un cenușiu-argintiu Înregistră prezența altor culori, folosite pentru contrast. Dar nu era timp să mai observe și alte detalii. Pentru că, în momentul în care fu introdus în cameră, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
eram a lui. Prin David, ajunsesem să mă iubesc pe mine. IV Aproape nici o lumină nu era aprinsă în Eden Hotel, în aceste zile. Nu mai sînt ziare pe măsuța lustruită din hol și nimeni nu stă pe fotoliile de pluș așteptînd pe cineva. Toată lumea așteaptă, dar nu pe cineva anume. Orașul așteaptă cu vitrinele lui goale și oamenii lui supți. Nu pentru că ar avea o întîlnire, ci pentru că nu prea poate face altceva decît să aștepte și să se gîndească
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
mi-ar răspunde, la sigur, și m-ar trata și cu o bomboană...“. În fața geamurilor unei braserii m-am oprit, apa din braserie era tot albastră, dar cei scăldați de ea ședeau pe canapele și pe scaune comode, capitonate cu pluș stacojiu, paharele și lingurițele sclipeau, mă uitam prin vitrine, frumoasele înotătoare nu se aflau acolo, în schimb la o masă, aproape de geam, se așezase un domn în vârstă îmbrăcat într-o redingotă impecabilă, părul și barba albă îi luceau, domnul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-ar fi să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
gândit și eu. Își puseră măștile de gaze și se lăsară în genunchi. Inginerul îi dădu lampa făcîndu-i semn s-o ia înainte. Intră în tubul de ciment și mâna plecă singură, desenând pe piept o cruce mare. Maimuțica de pluș rămăsese pe bufet unde o azvârlise Dascălu. Își arăta fundul, iar capul i se proptise într-o farfurioară cu cremă. N-ar fi trebuit decât să întindă mâna ca s-o dea la o parte, dar gestul i se părea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric. Lumina din hol căzu pe divan. Se vedeau cuvertura de pluș și ruloul de la capăt. ― Extraordinar! suflă. Încă nu s-a întors. Mă întreb unde poate să fie?... Cristescu oftă. Acum știa precis că Valerica Scurtu nu mai există. Și sinuciderea lui Panaitescu era un bluff. Un bluff sinistru. Azimioară sosi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și mi se transmite hotărât că nu mă poate primi. Insist, insist spunând că nu plec până nu mă primește, fiindcă e vorba de viitorul copilului său. În sfârșit sunt primit într-un birou mare, cu fotolii moi, capitonate cu pluș și-mi cere să-i spun repede despre ce e vorba. Îi explic toată comportarea vlăstarului său arătând că feciorul iubit nu numai că nu învață, dar prin atitudinea insolentă, obraznică, împiedică întreaga clasă să-și însușească lecțiile - și toți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
duci aparatul acesta înapoi la magazin. — Abia l-am adus înapoi săptămâna aceasta de la New Orleans, spuse domnul Levy, suflând în firele negre din părul de pe piept pe care le putea vedea prin decolteul în V al halatului său de pluș. Tocmai făcuse o baie de aburi și voia să se usuce complet. Chiar și cu o instalație de aer condiționat care funcționa tot anul și un calorifer, nu puteai fi niciodată sigur. — Ei și ce? Du-l din nou înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care îl împrumutase de la nepoata ei, stătea pe linoleumul bine șters, în mijlocul camerei, cu firul ridicat până la lustră, unde fusese băgat în priză. Două pungi gigantice cu cartofi crocanți se odihneau în cele două colțuri ale sofalei acoperite cu pluș roșu. O furculiță ieșea din borcanul cu măsline, deschis și așezat pe o tavă de tablă pusă pe patul pliant, strâns și acoperit. Santa luă în mână fotografia de pe cămin, care reprezenta o bătrână cu expresie dușmănoasă, îmbrăcată în rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sală de gimnastică? O catedrală pentru negri? Apoi se întrebă ce s-ar întâmpla dacă ar duce pe dig planșeta pentru exerciții fizice a doamnei Levy și ar arunca-o în golf. Se șterse cu grijă, își puse halatul de pluș și se duse din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cuvântul „cauză“ este un altar pentru un zeu necunoscut. - William James Nu trebuie ales ceea ce este imposibil. - Jean-Paul Sartre Prolog Vasco Borden, patruzeci și nouă de ani, trase de reverele costumului și își îndreptă cravata, în timp ce înainta pe mocheta de pluș a holului. Nu era obișnuit să poarte costum, deși îl avea pe acesta, bleumarin, special croit ca să-i ascundă silueta musculoasă. Borden era solid, avea 1,90 metri înălțime, aproape 110 kilograme, un fost jucător de fotbal american, care lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
două ori și deodată își dă seama că ea e acolo în mașină, la cîțiva pași în fața lui. Și e chiar posibil să ajungă la ea acum, își dă seama că ar fi o ocazie să îi dea ursulețul de pluș, se grăbește să ajungă lîngă geamul deschis al mașinii, ea dă autografe, e veselă... acum el e lîngă mașină și îndrăznește să întindă mîna cu brelocul-ursuleț panda, i-l oferă pur și simplu iar ea îl ia și îl întoarce
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
într-un coridor decorat cu mai mult bun simț decât s-ar fi așteptat. Pereții de un verde pal, plini de tablouri cu curse de cai, contrastau ciudat cu așteptarea sa de a fi introdus într-un loc acoperit în pluș roșu aprins. Singurul lucru indecent era dat de îngustimea coridorului care îi făcea pe cei prezenți să se înghesuie unul în celălalt pentru a-l traversa. Fraulein Keller ținea mâinile întinse pentru a-i lua shuba, însă Porfiri fu șocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
alb și negru, cu scene din viața fiecăruia. Un specialist În inteligență artificială Îl vede pe tatăl său Îngenunchind lîngă un pat, trăgînd ușor ciorapul de pe piciorul unei femei, Întins către el. Un analist În marketing stoarce furios ursulețul de pluș pe care fratele lui mai mare tocmai l-a udat cu o substanță de nenumit. O proiectantă de realitate virtuală scapă din mînă pocalul la prima Împărtășanie și vede stropi mari de vin roșu stînd În relief pe pantofii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu sînt impresioniști! mormăie Sherrill, evitînd un roboțel-chelner care părea chitit să treacă prin ea. Trebuie să te mai cultivi, Neva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
suflet mare, n-ar fi dat iar totul peste cap dând buzna tocmai în acest moment în cameră în căutarea câinelui. — Rover! strigă el, scuturând lesa îmbietor. Rover se băgă sub canapea și încercă s-o facă pe jucăria de pluș. — Cursuri de bună purtare! Wild Rover se năpusti spre ușa din spate și se strecură cu greu prin gaura pentru pisici, rămasă de la proprietarul dinainte. — Face progrese, nu-i așa? întrebă Jack. Ben, cu Wild Rover în brațe, se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]