1,123 matches
-
genitiv; sunt forme de genitiv ale pronumelor eu și tu. 2. Un sens gramatical nu poate duce la modificarea constantei semantic-lexicale a termenilor intrați într-o anumită opoziție categorială; față de singularul student, varianta morfologică studenți are diferit doar sensul gramatical: ‘plural’ vs ‘singular’; sensul lexical rămâne nemodificat, cum nemodificat rămâne sensul lexical al aceluiași substantiv la genitiv: viața de azi a studentului. Nu se comportă în mod diferit nici pronumele; acesta își păstrează constanta semantică lexico-gramaticală, indiferent de variabilitatea sensului concret-lexical
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 80) Genitivul se caracterizează printr-o serie de deosebiri între persoanele I și a II-a, pe de o parte, și persoana a III-a, pe de alta. Pronumele de persoana a III-a, masculin și feminin, singular și plural, prezintă similitudini maxime cu genitivul substantivului și cu genitivul pronumelor nepersonale: • intră în omonimie cu dativul: casa lui, ei/âi ofer lui, ei; în juru-i/i-am spus lui, ei, casa lor/le-am spus lor; • este indiferent la tipul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dumneavoastră. 2. În flexiunea cazuală, în stilul neutru, toate cazurile sunt omonime, la amândouă persoanele: La persoana a II-a omonimia cuprinde și pluralul, iar la persoana a III-a, omonimia cazuală se desfășoară în forme diferite de singular și plural: Distincția nominativ-acuzativ este asigurată, direct, de morfemul pe, expresie a acuzativului complement direct și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ânsuți/ânsuși. Genultc "Genul" Caracterizându-se prin trăsătura + uman, pronumele de identificare este variabil în funcție de doi termeni corelativi: masculin și feminin. Spre deosebire de pronumele personal neutru, pronumele personal de identificare desfășoară opoziția de gen la toate cele trei persoane, singular și plural. Variabilitatea în funcție de gen depășește sfera acțiunii principiului acordului lingvistic; genul pronumelui de identificare își are originea, la persoana I și a II-a, în reflectarea realității extralingvistice; (eu) însumi/(eu) însămi reflectă „genul” vorbitorului. Corelația de gen se exprimă la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din structura pronumelui îns-: -u/-ă, la singular (eu) însumi/ânsămi; -i/-e, la plural: (noi) înșine/(noi) însene. Numărultc "Num\rul" Pronumele de identificare își schimbă forma în funcție de numărul substantivului (pronumelui) însoțit. Cei doi termeni ai opoziției: singular și plural își marchează identitatea prin flexiune internă, la nivelul dezinențelor primului constituent și, concomitent, prin supletivismul formelor pronumelor reflexive: singular: (eu) însumi/ânsămi, (tu) însuți/ânsăți plural: (noi) înșine/ânsene, (voi) înșivă/ânsevă. La masculin, opoziția singular-plural este accentuată de alternanța
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în structura căruia intervine, la nivelul celui de-al doilea constituent, concomitent cu flexiunea internă de la nivelul celui dintâi. Singular Masculin: -e(acesta), -l(acela, același); -e-...-Ø (cestălalt, celălalt) Feminin: -ea(aceasta), -e(aceea, aceeași); -ea-...-ă(ceastălaltă,cealaltă) Plural Masculin: -ști(aceștia), -i(aceia, aceiași), -ști-...i (ceștilalți), i-...i (ceilalți) Feminin: -ste(acestea), -le(acelea, aceleași), -ste ...e (cestelalte), -le-...e (celelalte) Observații: La plural, flexiunea internă se întemeiază pe dezinențe, delimitate de rădăcină și particula deictică -a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiunea internă (la adjectivele compuse) ca și flexiunea pronumelui. Genultc "Genul" Ca și celelalte adjective pronominale, adjectivul demonstrativ își schimbă forma în funcție de două genuri: masculin și feminin; când determină substantive neutre, adjectivul ia, la singular, formă de masculin, iar la plural formă de feminin: acest lac/aceste lacuri. La singular, opoziția masculin-feminin se realizează: • dezinențial: -Ø/-ă: acest/această, cestălalt/ceastălaltă, celălalt/cealaltă. Opoziția dezinențială este secundată de alternanțe fonetice: e/ea, ă/a: acest/această, celălalt/cealaltă • prin flexiune internă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
eventual înscrise în flexiune internă) se exprimă opoziția singular-plural la pronumele de cuantificare nedeterminată; dezinențele exprimă concomitent numărul și genul, la cazurile nominativ-acuzativ: -Ø/-i (M.): tot/toți -ă/-e (F.): toată/toate Înscrierea celorlalte pronume în opoziția singular (unu) - plural (doi, trei) se manifestă în planul expresiei la nivelul fonemului-terminație, în esență, același care se realizează ca morfem-dezinență în flexiunea substantivală: -u (unu - codru)/-i (doi - eroi). La formele de feminin, fonemele finale din structura pronumelui diferă, datorită structurii fonetice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M.): primul, întâiul, secundul, ultimul -ă + a(F.): prima, întâia, secunda, ultima Observații: La formele de feminin se produce amalgamarea morfemului determinării cu morfemul de gen; în planul expresiei ă (e, la întâie) este dominat de a: primă + a> prima. Plural: i + i(M.): întâii, primii, secunzii, ultimii e + le(F.): întâiele, primele, secundele, ultimele Pronumele întâiul, când este precedat de morfemul determinării, ia forma dintâi și realizează opoziția de gen prin intermediul acesteia: cel dintâi/cea dintâi; cei dintâi/cele dintâi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
secundul, ultimul și locuțiunii cel din urmă. În planul expresiei, opoziția se realizează prin dezinențe, în flexiune internă, și la nivelul morfemului determinării, variind în funcție de gen: Singular: -Ø + -l(M.): primul, ultimul, întâiul -ă(e) + -a(F.): prima, ultima, întâia Plural: -i + -i(M.): primii, ultimii, întâii -e + -le(F.): primele, ultimele, întâiele Observații: Masculinul pronumelui întâiul prezintă suprapunerea dezinenței -i, din flexiunea internă, cu i din temă: întâii. Pronumele secundul dezvoltă la masculin și o alternanță consonantică: d/z: secundul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezinențe, unele specific pronominale, libere sau înscrise în flexiune internă. Genul și numărultc "Genul [i num\rul" Pronumele care realizează opoziția de gen și număr la nominativ-acuzativ prezintă dezinențele: Singular: -l (M)/-a (F): unul/una, altul/alta, vreunul/vreuna Plural: ii/ele: « (-i + -i/-e + -le): unii/unele, vreunii/vreunele; Observații: Dezinențele de singular rezultă, de fapt, din amalgamarea unei dezinențe nominale cu „articolul” definit: Ø + l (altul), -ă + a (alta) „Dezinențele” de plural sunt morfeme complexe, constituite din „dezinență
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
flexiune internă, fiind urmate de particula deictică -a; G.D.: -ui, -ei(a)/-or(a): căruia, căreia/cărora; oricăruia, oricăreia, oricărora Cazultc " Cazul" Pronumele cel ce exprimă opoziția cazuală la nivelul primului constituent, prin dezinențe: N.Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural) cel ce, cei ce G.D.: -ui, -or celui ce, celor ce Pronumele care, oricare (la singular și plural) și câți și oricâți (numai la plural) exprimă opoziția cazuală prin dezinențe, la G.D. înscrise în flexiune internă: N.Ac.: -e (singular
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
oricăreia, oricărora Cazultc " Cazul" Pronumele cel ce exprimă opoziția cazuală la nivelul primului constituent, prin dezinențe: N.Ac.: -Ø (singular), -i, -e (plural) cel ce, cei ce G.D.: -ui, -or celui ce, celor ce Pronumele care, oricare (la singular și plural) și câți și oricâți (numai la plural) exprimă opoziția cazuală prin dezinențe, la G.D. înscrise în flexiune internă: N.Ac.: -e (singular); -i, -e (plural): care, oricare, câți, câte, oricâți, oricâte G.D.: -ui (a)(M.), -ei (a)(F.); -or (a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cei ce G.D.: -ui, -or celui ce, celor ce Pronumele care, oricare (la singular și plural) și câți și oricâți (numai la plural) exprimă opoziția cazuală prin dezinențe, la G.D. înscrise în flexiune internă: N.Ac.: -e (singular); -i, -e (plural): care, oricare, câți, câte, oricâți, oricâte G.D.: -ui (a)(M.), -ei (a)(F.); -or (a)(M.,F.): căruia, căreia, cărora, oricărora, câtora, oricâtora Pronumele cine și oricine au flexiune neregulată, marcată de aceeași dezinență, de masculin, -ui, la genitiv-dativ, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema se stabilește a imperfectului: cânta-m, iar, în relație cu dezinența -i, tema se stabilește a perfectului (simplu): cânta-i. Relativ la fel stau lucrurile cu dezinența verbală. Dezinența -m, de exemplu, exprimă, în general, în limba română, persoana I plural: cântă-m, a-m cânta, vo-m cânta, cântară-m etc., dar poate exprima și singularul aceleiași persoane, în relație cu un sufix de imperfect, de exemplu: (eu) cânta-m sau de mai mult ca perfect: (eu) cântase-m. Dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conjunctiv prezent. Spre deosebire de verbul liber a fi, însă, care la conjunctiv prezent are forme diferite pentru toate persoanele (să fiu, să fii, să fie etc.), auxiliarul a fi este redus la o formă unică pentru toate persoanele verbului, singular și plural: să fi (cântat) eu, tu, el, noi, voi ei. Prin aceasta, conjunctivul perfect activ (eu să fi lăudat etc.) se deosebește de conjunctivul prezent pasiv (eu să fiu lăudat etc.). Conjunctivul perfect este singura formă temporală în structura căreia „flexiunea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de variație a dezinențelor: • conjunctivul prezintă pentru toate verbele omonimia: persoana a III-a plural - persoana a III-a singular: (să) cântE, lucrezE, apropiE, doarm|, soseasc|, coboarE, urasc|, aflE, dea, ia, aib| etc. • la persoana a III-a singular (și plural, pentru conjunctiv), dezinențele indicativului și conjunctivului se inversează, în realizarea lor concretă, și anume: • au dezinența -E, la conjunctiv, persoana a III-a, verbele care prezintă la aceeași persoană a indicativului (singular) prezent, dezinența -|, adică verbele din tipurile I de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
loc acum o nouă regrupare a verbelor, în două mari clase: • verbele din tipurile I și II2.a. de flexiune; • celelalte verbe. Diferențele stau în dezinențele care realizează omonimiile „personale”, adică în dezinențele de persoana a III-a singular și plural. Verbele din prima grupă prezintă dezinența -|, la singular și plural: cânt-|, lucreaz-|, coboar-|, în timp ce celorlalte verbe le este caracteristică dezinența -E, la singular: soseșt-E, urășt-E, apar-E, vind-E, rămân-E, prind-E etc. și dezinența -Ø, la plural: sosesc, urăsc, par, vând, rămân
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clase: • verbele din tipurile I și II2.a. de flexiune; • celelalte verbe. Diferențele stau în dezinențele care realizează omonimiile „personale”, adică în dezinențele de persoana a III-a singular și plural. Verbele din prima grupă prezintă dezinența -|, la singular și plural: cânt-|, lucreaz-|, coboar-|, în timp ce celorlalte verbe le este caracteristică dezinența -E, la singular: soseșt-E, urășt-E, apar-E, vind-E, rămân-E, prind-E etc. și dezinența -Ø, la plural: sosesc, urăsc, par, vând, rămân, dorm, prind etc. Excepțiile se explică din perspective fonetice: apropi-E
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-M, lucrase-M, dormise-M, sosise-M, coborâse-M etc. • dezinența -ȘI, la persoana a II-a singular: cântase-ȘI, lucrase-ȘI, dormise-ȘI, sosise-ȘI, coborâse-ȘI, urâse-ȘI etc. • dezinența -Ø, la persoana a III-a singular și plural: cântase, cântaseră, lucrase, lucraseră, dormise, dormiseră etc. Omonimia dintre persoana a III-a singular și persoana a III-a plural, existentă în limba vorbită, este anulată, în limba literară, de morfemul -ră-, situat intre tema de mai mult ca perfect
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dormi-I, sosi-I, coborâ-I, urâ-I, păru-I, vându-I, prinse-I etc. • dezinența -ȘI, la persoana a II-a singular: cânta-ȘI, lucra-ȘI, dormi-ȘI, sosi-ȘI, coborâ-ȘI etc. • dezinența -Ø, la persoana a III-a singular și plural: cântă, cântară, dormi, dormiră, coborî, coborâră etc. Observații: • În afara dezinenței pentru persoana I singular, -I, singura dezinență specifică, perfectul simplu merge împreună cu mai mult ca perfectul în ceea ce privește celelalte dezinențe absente din structura altor forme temporale: -ȘI, de la persoana a II
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi, omonimia rămâne numai a dezinenței, -E, întrucât temele verbale la cele două moduri sunt diferite, supletive: estE - să fiE. Verbele a da și a sta prezintă doar o dezinență aberantă, -Ø, pentru conjunctiv, persoana a III-a singular și plural: să dea, să stea, ceea ce duce la anularea omonimiei indicativ-conjunctiv, dar de pe alte baze: -|/-Ø Aceleași neregularități caracterizează și compușii unora dintre verbele neregulate: a preda: pred| - să predea; a reda: red| - să redea; a consta: const| - să constea. Cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a fi, a avea, a merge, a alerga.. NUMĂRULtc "NUM|RUL" Categoria gramaticală a numărului este solidară categoriei gramaticale a persoanei, atât în plan semantic, cât și în planul expresiei. Opoziția categorială de număr situează între doi termeni: singular și plural opoziția de persoană: pers.I-singular/pers.I-plural: zbor/zburăm; călătoresc/călătorim pers.II-singular/pers.II-plural: zbori/zburați; călătorești/călătoriți pers.III-singular/pers.III-plural: zboară/zboară; călătorește/călătoresc În plan semantic, spre deosebire de substantiv și de pronume, numărul nu are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
NUM|RUL" Categoria gramaticală a numărului este solidară categoriei gramaticale a persoanei, atât în plan semantic, cât și în planul expresiei. Opoziția categorială de număr situează între doi termeni: singular și plural opoziția de persoană: pers.I-singular/pers.I-plural: zbor/zburăm; călătoresc/călătorim pers.II-singular/pers.II-plural: zbori/zburați; călătorești/călătoriți pers.III-singular/pers.III-plural: zboară/zboară; călătorește/călătoresc În plan semantic, spre deosebire de substantiv și de pronume, numărul nu are la verb un conținut propriu, nu corespunde unei opoziții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Modul imperativ este în esență incompatibil cu persoanele I și a III-a; el este, sub acest aspect, unipersonal. În consecință, în planul expresiei, prezintă forme (la ambele variante; afirmativ și negativ) numai pentru persoana a II-a (singular și plural), cu dezinențe intrând în diferite omonimii cu indicativul: (pers. a II-a, imperativ-pers. a III-a indicativ: sg. cânt-ă (tu) - cânt-ă (el), pl. cânta-ți (voi) - cânta-ți (voi), dar dezvoltând, la unele verbe, și dezinențe (sau structuri) specifice: vin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]