3,494 matches
-
și "corbu" „corb”, "cămpu" „câmp”. Din cauza închiderii lui [e] neaccentuat la [i], atât la masculin, cât și la feminin, există substantive cu această terminație la singular: "munti" „munte”, "pustińitati" „pustietate”. Celelalte feminine se termină în -ă. Pluralul Forma de masculin plural nu se deosebește de cea de singular la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
la substantivele terminate în vocală accentuată + "p", "b", "f", "v", "ț", "z", "tš", "ș", "j", "l’", "i̯", "ń" sau "r": "lup" „lup” - "lup" „lupi”, "fitšor" „fecior” - "fitšor" „feciori”. La substantivele masculine terminate în alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
alte consoane sau altă consoană + "i", pluralul are ca marcă schimbarea acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
acesteia: "i̯ed" - "i̯ez", "bărbat" - "bărbaț", "cał" - "cal’/cai̯", "frati" - "fraț". Masculinele terminate la singular în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
în "-i" precedat de "r" îl pierd pe "-i" la plural: "l’epuri" „iepure” - "l’epur" „iepuri”. Desinența specifică de neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
neutru plural este tot fără "-i": "loc" - "locur". Substantivele masculine cu singularul în "-u" schimbă această vocală în "-i" la plural, ca în română: "socru" - "socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
socri", "u̯ocl’u" - "u̯ocl’i". Femininele în "-ă" au în general pluralul în "-i": "casă" - "casi". La unele consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
consoana/consoanele precedentă/precedente se modifică: "furcă" - "furchi", "găscă" - "găști". Consoanele care provoacă căderea lui "-i" la masculin plural au același efect și la feminin: "limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
limbă" - "limb". La unele substantive se schimbă și vocala din rădăcină: "vacă" - "văț". "-i"-ul pluralului reapare la substativele masculine cu articol hotărât: "fitšoril’" „feciorii”, "frațil’" „frații”. Substantivele împrumutate din limba turcă, cu singularul în "-a" sau "-ă" pot avea pluralul în "-z", vocala precedentă fiind accentuată: "avlíi̯a" - "avlíur" sau "avlii̯áz" „curți”, "căsăbắ" - "căsăbắz" „orașe”. Exprimarea cazurilor este în general analitică. Genitivul se exprimă în majoritatea graiurilor cu "lu", la origine articol hotărât, devenit
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
la cele două numere, atât pentru substantivul propriu nume de persoană, cât și pentru cel comun. Acesta din urmă este articulat cu unul din articol hotărât sau nehotărât dacă este feminin sau masculin singular, putând fi nearticulat dacă este masculin plural: Doar în graiul din Țărnareca sunt forme de genitiv cu articol hotărât enclitic și cu articol posesiv antepus: "ạu̯ țarlui fitšor" „fiul împăratului”, "tai̯fa a featil’ei̯" „ceata fetei”. Dativul are ca marcă prepoziția "la", în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
de persoană în funcție de complement direct. Vocativul meglenoromân este identic cu nominativul sau are desinențe (numai la singular): "ạmpirati!" sau "ạmpiratuli" (mai rar) „împărate!” (masculin singular), "su̯ăru!" „soro!” Articolul nehotărât are formele "un", "ună", care nu se declină, la plural existând numai în unele graiuri, cu forma "niști" sau "niștă". Articolul hotărât: Adjectivul megleromân prezintă unele particularități față de cel din română în privința gradelor de comparație. Superlativul se poate forma și numai cu "mai̯" + adjectivul cu articol hotărât ("mai̯
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ca folosire: Indicativul perfect simplu este mult mai folosit decât în română pentru exprimarea unei acțiuni încheiate în trecut și prezintă față de cel românesc unele particularități de formă asemănătoare cu cele din aromână. La persoanele I și a II-a plural lipsește "-ră-", ceea ce face ca la conjugările I și a IV-a aceste forme să fie identice cu cele de la indicativ prezent. La conjugarea a III-a există și o categorie de verbe cu accentul pe rădăcină, spre deosebire de exemplul de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
(la plural în sau tot în , transcrise Paxoi sau Paxi, la acuzativ în ), este o insulă ionică (a Greciei). Ea este situată la sud de insula Corfu. La 2,5 km la sud de se află o mică insulă, Antipaxos, care numără
Paxos () [Corola-website/Science/328610_a_329939]
-
fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începînd cu al doilea sfert al secolului XX despre liberalism se poate vorbi doar la trecut sau la plural. Nu liberalism - ci liberalisme, "doctrine-refugiu" care, preluînd unele caracteristici esențiale ale liberalismului clasic, au încercat totodată să găsească răspunsuri adecvate la întrebarile puse de realitățile politice, sociale și economice ale secolului XX. Trunchiul mort al liberalismului clasic a servit drept
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
a (plural: "mâncăruri") sau hrana reprezintă orice substanță, de obicei compusă din carbohidrați, grăsimi și proteine care este consumată de către animale sau de către oameni fie în scopul metabolizării în energie, fie doar pentru plăcerea gustativă. Substanțele comestibile se mai numesc alimente. a
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
format în limba engleză de la denumirea "Light Amplification by Stimulated Emission of Radiation" („amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației”), denumire construită pe modelul termenului "MASER" care înseamnă un dispozitiv similar, funcționând în domeniul microundelor. În limba română forma de plural recomandată de dicționare este "lasere"; cercetătorii implicați în acest domeniu preferă însă pluralul "laseri". Principiile de funcționare ale laserului au fost enunțate în 1916 de Albert Einstein, printr-o evaluare a consecințelor legii radiației a lui Max Planck și introducerea
Laser () [Corola-website/Science/298478_a_299807]
-
amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației”), denumire construită pe modelul termenului "MASER" care înseamnă un dispozitiv similar, funcționând în domeniul microundelor. În limba română forma de plural recomandată de dicționare este "lasere"; cercetătorii implicați în acest domeniu preferă însă pluralul "laseri". Principiile de funcționare ale laserului au fost enunțate în 1916 de Albert Einstein, printr-o evaluare a consecințelor legii radiației a lui Max Planck și introducerea conceptelor de emisie spontană și emisie stimulată. Aceste rezultate teoretice au fost uitate
Laser () [Corola-website/Science/298478_a_299807]
-
Federației Ruse, oblastul este o entitate subnațională din Bulgaria, Rusia, Ucraina și defuncta Uniune Sovietică. Denumirea oficială în unele state succesoare ale URSS diferă, dar sunt folosite nume înrudite cu cel rusesc, precum voblast în cazul provinciilor Belarusului sau oblys (plural: oblystar) pentru Provinciile Kazahstanului. Din 1999. Bulgaria este împărțită în 28 de "oblasti", ("regiuni"). Înainte de acestă dată, țara era împărțită în 9 subunități mai mari, numite de asemenea "oblast". Vezi și Regiunile Bulgariei. În statele postsovietice care au păstrat împărțirea
Oblast () [Corola-website/Science/302828_a_304157]
-
învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al lui Avraam, fiecare dintre cei în descrierea cărora a fost folosit cuvântul ‘alīm au făcut lucruri supranaturale. Pluralul, ‘ulama, este folosit în Coran de două ori:
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
În religia musulmană, o fatwă (în ; plural fatăwă în ) este o opinie pe teme religioase privind legea islamică emisă de un Ulema. În islamul sunnit, o fatwă nu este obligatorie pentru nimeni, pe când în islamul șiit poate fi considerată de un individ ca obligatorie, înfuncție de relația
Fatwā () [Corola-website/Science/320766_a_322095]
-
forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general, indicativul prezent francez are aceleași valori ca cel românesc. O diferență este că această
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
trecut, ale căror urmări există și în momentul vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au sufixul "-iss-" la toate persoanele. Există un singur verb neregulat la această formă, "être", care are rădăcina "ét-" la imperfect. Folosire: Formare: "avoir" sau "être
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
subjonctiv se folosesc în limba curentă două timpuri: prezent și trecut. Celelalte două, imperfectul și mai mult ca perfectul se mai păstrează în oarecare măsură în registrul de limbă elevat. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana a III-a plural + desinențe: Observații: Mai multe verbe sunt neregulate. Exemple pentru diferite categorii de neregularitate: <nowiki>*</nowiki> Verb cu două rădăcini, dintre care una este neregulată. <nowiki>**</nowiki> Verb cu două rădăcini, ambele neregulate. <nowiki>***</nowiki> Verb cu o rădăcină, neregulată. <nowiki
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
a celei corespunzătoare din română. Deosebiri: Din cele două forme ale imperativului, prezent și trecut, cea de-a doua este rar folosită. În franceză, imperativul prezent are nu numai forme de persoana a II-a, ci și de persoana I plural. Sunt în general aceleași ca la indicativ prezent, persoanele corespunzătoare, cu deosebirea că nu se folosește cu pronumele personal subiect formă neaccentuată. Mai este și o diferența ortografică: la persoana a II-a singular a verbelor care la indicativ prezent
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
avoir", "être", "savoir" „a ști” și "vouloir", în sensul că la imperativ forma lor nu este cea de la indicativ prezent, ci cea de la subjonctiv prezent. Ultimul verb mai prezintă și particularitatea că se folosește numai la persoana a II-a plural, cu sensul „Binevoiți!” Infinitivul francez are, ca în română, formă de prezent și de trecut. Spre deosebire de română, cea de trecut este și ea destul de frecventă. Formare: rădăcina verbului + un sufix specific: La verbele reflexive se folosesc toate formele pronumelui reflexiv
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]