2,913 matches
-
continuitatea fostei puteri coloniale opresive. Reprezentarea unei dominații a statului pakistanez, efectuată în cadrul unei legitimări manipulatoare prin religios, a fost centrală în lupta de independență, ajungându-se la un stat "secularizat" proclamând încă de la instaurare desprinderea de islam și recunoașterea pluralității religioase. Această ideologie progresistă în materie de religie, rară în țările cu o majoritate musulmană copleșitoare, a fost constant reafirmată de sindicatul întreprinderii studiate, preocupat îndeosebi să-i reducă la rolul lor strict religios pe imamii de la moscheea uzinei pe
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
depășire a acestor atitudini intelectuale pentru a considera corelările interne mutațiilor dintre diferitele câmpuri parțial autonome. În această optică, este de o importanță majoră să se urmărească reconstituirea manierelor în care actorii se învestesc, se retrag sau se proiectează în pluralitatea raporturilor sociale, trimițând la o multitudine de locuri concrete sau imaginate, elaborate într-o logică de aprofundare a unei ancorări locale și, simultan, de poziționare într-o lume în permanentă evoluție. Abordate astfel, cartierele urbane sunt unul din locurile legitime
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
analiză. Dacă, în această optică, spațiul specific al întreprinderii oferă în același timp un punct de plecare și o coerență metodologică, este necesară o descentrare a anchetei pentru a urmări parcursurile salariaților și a surprinde locul special al muncii în pluralitatea modurilor de inserție socială. Faptul că este ales ca pivot al unei investigații antropologice un cartier sau o întreprindere, focalizarea exclusivă a studiilor asupra straturilor sociale muncitorești sau populare se dovedesc cu atât mai limpede a fi o capcană metodologică
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
sunt transformate în obiecte, iar simbolurile traduse în DVD, casete sau dischete; credințele se înnoadă strâns în trama romanelor și altor cărți. Astfel, nu există o cultură care să nu ia aparențe sensibile și să nu se sprijine pe o pluralitate de suporturi materiale. Prezentarea planului Partea întâi Afirmând caracterul obiectiv al culturii, intenția noastră nu este de a face din ea o realitate substanțială: nu căutăm, precum filozofii, esența ei, și nici nu afirmăm că, înscrisă în obiecte, ea nu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
estetică, insista pe influențele reciproce între artă și societate, fără să privilegieze deloc unul dintre sensuri (cf. Bastide, 1977; Heinich, 2001; Péquignot, 1993, despre evoluția istorică a sociologiei artei). Capitolul 2 Calificarea "culturală" Am arătat, până aici, că exista o pluralitate de căi de acces spre tema culturală: filozofia germană, care insistă pe aspectul său ideal; antropologia anglo-saxonă, care privilegiază abordarea descriptivă a elementelor materiale și simbolice; sociologia, în formare, care analizează tipurile de relații cu societatea. Dar aceste tradiții rămân
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
reprezentări parțiale ale ei și trebuie s-o acceptăm ca atare, altfel ne-am închide în fantasma omniscienței. Se remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință, contribuind la relativizarea certitudinilor etnocentriste, iar acest relativism este necesar. O definiție prea restrânsă nu înseamnă oare un colonialism cultural? O metodologie unică nu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
săracii sunt obligatoriu violenți. Nu există un handicap socio-violent. Acumularea factorilor de risc Nu există așadar o cauză unică a violenței. Nici un factor, luat în parte, nu este o explicație suficientă. Avem de-a face cu un sistem hipercomplex, iar pluralitatea cauzelor necesită răspunsuri diferențiate. Unul dintre studiile cele mai ambițioase în a înțelege cum se combină factorii de risc este The Cambridge Study in Delinquent Development (Farrington, 1997). Acest studiu demonstrează că procentajul tinerilor acuzați de infracțiuni violente crește de la
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
mai puțin importante: conservatorismul antipedagogic, pe de o parte, sau speranța "revoluționară", pe de alta, chiar dacă sunt principii opuse, sunt amândouă justificări ale imobilismului. Abordarea prin factori de risc ne-a apărut ca un prim progres teoretic interesant: arătând amănunțit pluralitatea cauzelor, ea permite fondarea prevenirii pe o abordare probabilistă, non-deterministă și complexă. Bazată pe un model tranzacțional, ea ne permite să respingem ideea că "violența" juvenilă este rezultatul unui singur proces biologic sau al unui singur proces de socializare, fie
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
învinuirea că descrie știința ca pe o psihologie a maselor. În al treilea rînd, în ce privește științele sociale, Kuhn nu a propus cîtuși de puțin un ideal de știință normală. El credea că în acest caz dezbaterea asupra asumpțiilor filosofice și pluralitatea școlilor de gîndire concurente sînt condițiile necesare pentru progresul științific; această viziune era împărtășită și de Sir Karl Popper (1970), precum și de Paul Feyerabend (1970), numai că aceștia din urmă o vor aplica nu doar științelor sociale, ci tuturor științelor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
îi spune el. Weber este moștenitorul lui Kant și al lui Nietzsche. Într-o lume care l-a pierdut pe Dumnezeu se vor ciocni o mulțime de idoli (Weber 1988 [1919]). Nu există nici soluție rațională, nici soluție divină la pluralitatea valorilor. De aceea, modernitatea este ambivalentă. Ea eliberează indivizii de regulile arbitrare, dar îi poate încătușa în rețeaua crescîndă a raționalității instrumentale, cușca de fier a lui Weber. În acest context a apărut o nouă comprehensiune de sine a individului
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
Înțelegerea ca principiu epistemologic. * Reconstrucția cazurilor ca punct de pornire. * Construcția realității ca fundament al cercetării. * Textul ca material empiric. Sursa: Uwe Flick, (1998, p. 27) Cercetarea calitativă și-a câștigat astăzi o relevanță specifică în studiul relațiilor sociale datorită pluralității lumii și vieții contemporane. Această pluralitate cere o sensibilitate nouă față de studiul empiric al problemelor. Susținătorii abordării calitative argumentează că era teoriilor mari este încheiată; abordările locale, temporale și situaționale sunt reclamate în momentul de față. Schimbarea socială rapidă și
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ca punct de pornire. * Construcția realității ca fundament al cercetării. * Textul ca material empiric. Sursa: Uwe Flick, (1998, p. 27) Cercetarea calitativă și-a câștigat astăzi o relevanță specifică în studiul relațiilor sociale datorită pluralității lumii și vieții contemporane. Această pluralitate cere o sensibilitate nouă față de studiul empiric al problemelor. Susținătorii abordării calitative argumentează că era teoriilor mari este încheiată; abordările locale, temporale și situaționale sunt reclamate în momentul de față. Schimbarea socială rapidă și rezultatul acesteia, diversificarea lumii confruntă din ce în ce mai
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
daimoni, ci În legătură cu povestea sa despre lampa din sanctuarul lui Ammon (410 b-411 e). Apoi, acuzația de „plagiat” este adresată de către Lamprias (422 d-e) „barbarului inspirat” (al cărui discurs Îl relatează doar Cleombrotos) care ar fi găsit teoria despre pluralitatea lumilor În scrierile pitagoricianului Petron din Himera. Așa cum observă R.M. Jones 1 și, mai recent, D. Babut 2, expunerea demonologică nu este criticată de ceilalți participanți la dialog, cu excepția tânărului Heracleon (418 e-d), care este repede redus la tăcere
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
toate acestea, rămânea neatins un punct esențial În relația dintre demonologie și divinație: cum transmit daimonii profeților și profeteselor puterea oraculară sau, mai precis, starea de entuziasm profetic? Demetrios, gramaticianul, este cel care pune problema la sfârșitul lungii digresiuni despre pluralitatea lumilor, revenind, astfel, la subiectul principal al dialogului. În răspunsul pe care i-l dă Ammonios (care, deși nu este protagonistul dialogului, se bucură totuși de o mareautoritate) se observă o alunecare către o explicație a influenței daimonilor asupra sufletului
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
R. Flacelière), stoice și, de asemenea, datorită unui studiu al lui A. Delatte 6, influențe mergând până la Heraclit și Democrit (de care, de altfel, nu sunt străini nici Platon, nici Aristotel). „Cadrul”, să spunem, rămâne unul platonician. Faimoasa „digresiune despre pluralitatea lumilor”, ce precedă expunerea de care ne ocupăm, confirmă, la rându-i, sub multe aspecte, această orientare a spiritului lui Lamprias. F. Brenk descoperă În „digresiune” mai multe „urme platoniciene”, și anume: 1. Considerațiile asupra naturii cosmosului și instaurării ordinii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
este „unul” există În mod necesar. Prin urmare, primul nume care i s-a dat Zeului se potrivește la fel de bine ca și cel de-al doilea sau ca și cel de-al treilea: numele de Apollo este În contradicție cu pluralitatea (C) și exclude multiplicitatea 1; cel de Ieios semnifică noțiunile de „unul” și de „singur”; cât despre cel de Phoibos, se pare că cei vechi denumeau astfel tot ceea ce este pur și sfânt 2, după cum tesalienii din zilele noastre - pe
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În cel mai Înalt grad calitățile intelectuale ale fratelui său, căruia În acest dialog Îi atribuie cele mai bogate și mai substanțiale discuții despre divinație și despre cauzele părăsirii oracolelor șekleipsisț. Printre acestea se află expunerea teoriei fizicaliștilor care admiteau pluralitatea lumilor (infra, pp. 176 și urm.), precum și cea despre pneuma, „suflul vital”, cu totul aparte de psyche, „sufletul”, parte integrantă a spiritualității umane, căreia i se datorează printre altele și capacitatea previziunii. Ceilalți participanți la acest dialog sunt Învățați și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
schimb de teoria celor care presupun existența lumilor În conformitate cu cea a elementelor șkata stoicheionț; este verosimil să credem că merg până la cinci. Această opinie se crede că a fost propusă de Platon 1. Ceilalți filosofi s-au temut să admită pluralitatea lumilor, dându-și seama că, dacă materia nu este limitată la o singură lume și dacă depășești această limită, te vezi de Îndată răpit spre o infinitate fără sfârșit, greu de admis 2”. - „Iar străinul, Întrebai eu, În privința numărului de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
când este vorba despre felurite doctrine și teorii; cunoaște literatura integral, nu este un barbar, ci de neam elen, cunoscător desăvârșit al științelor liberale din Grecia 3. Ceea ce dovedește cine este el e numărul cu care este de acord pentru pluralitatea lumilor, număr care nu Își are originea nici În Egipt, nici În Indii, ci este stabilit de dorienii din Sicilia, mai corect spus, de cineva din Himera, pe nume Petron 4. N-am citit lucrarea acestui autor și nici nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dar și ținută În frâu de mișcările care se Îndreaptă sau se Îndepărtează de centrul universului șousiaț. 29. Stau și mă Întreb cine ar mai putea fi pus În Încurcătură de celelalte argumente aduse de stoici - și anume, În ipoteza pluralității lumilor, cum de se face că există un singur destin șeimarmeneț și o singură providență șpronoiaț, și nu mai mulți Zeus și Zen1? La o asemenea absurditate ar trebui să li se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
se răspundă că ipotezele lor sunt și mai absurde atunci când Își imaginează existența mai multor sori, luni, Apollo, (F) Artemis și Poseidon, În cantități nesfârșite În cadrul nesfârșitelor revoluții ale universului pe care și-l imaginează. Și mai departe, În ipoteza pluralității lumilor, de ce trebuie să fie mai mulți Zeus decât unul singur, care să fie stăpânul comun și conducătorul Întregului ansamblu cosmic datorită Înțelepciunii și rațiunii cu care este Înzestrat, Întocmai aceluia pe care noi Îl numim «suveranul și părintele tuturor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Așa, prin urmare, dacă spațiul infinit, lipsit de gândire și de rațiune, nu admite nicăieri prezența divinității și consideră (E) că peste tot domnește și automatismul șto automatonț 1, În schimb, Providența șpronoiaț, care cu adevărat are grijă de o pluralitate și de un număr determinat de lumi, nu-mi apare Întru nimic că are o sarcină mai puțin nobilă, dar nici mai grea decât aceea specifică unui singur organism. Prin integrare și răbdare Îl plăsmuiește și Îl tot schimbă la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
un asemenea subiect. Dar, dacă totuși cădem de acord să scoatem divinitatea din cadrul unei singure lumi șheis kosmosț, de ce să considerăm că ea a constituit numai cinci lumi, și nu mai multe? Ce raport poate exista Între acest număr și pluralitatea lumilor? Mi-ar face mai degrabă plăcere să lămuresc o atare problemă (F) decât să aflu motivele pentru care E a fost consacrat aici. Acest număr 5 nu corespunde nici cu triunghiul, nici cu pătratul, nici unui număr perfect, nici cubului
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
corporală șto somatikonț, a pus capăt acestei dizolvări și, cum materia avea tendința de a se despărți În două, el a așezat În centru unitatea șhe monasț, În așa fel Încât să Împiedice procesul de divizare a Universului șto panț. Pluralitatea lumilor provine, așadar, din alteritate, care este proprie indeterminismului; totuși, influența identității și a determinării a făcut ca această pluralitate să devină impară, și impară În maniera pe care am expus-o, deoarece acest principiu nu a Îngăduit naturii să
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a așezat În centru unitatea șhe monasț, În așa fel Încât să Împiedice procesul de divizare a Universului șto panț. Pluralitatea lumilor provine, așadar, din alteritate, care este proprie indeterminismului; totuși, influența identității și a determinării a făcut ca această pluralitate să devină impară, și impară În maniera pe care am expus-o, deoarece acest principiu nu a Îngăduit naturii să se extindă dincolo de ceea ce i se potrivește. Dacă n-ar fi existat altceva decât unitatea pură șkatharonț șisimplă șamigesț, (D
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]