4,027 matches
-
mă plâng deloc, deși-mi este greu. * Iar guvernul ne lansează Noi scumpiri ca mari torpile, De mă întreb cin’ ne pansează Rănile din aste zile? * Unde merge mia, mergea, ieri, și suta Mia, azi, e slabă, suta e cu pluta. Triumfând dolarul, leul nu există, Fericind pe unii într-o țară tristă. * „Leneșul mai mult aleargă” Până cade mort pe targă. Din ce strâns-a ca nimicuri, Încap bine-n două dricuri. * Fac cu toții pariul mare, De aici sau depărtări
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
înfășurându-se în învelitoare, închise ochii și hotărî că nu avea nici un rost să se mai frământe; mai bine să doarmă: urma o zi lungă și istovitoare. 4 Ceea ce localnicii numeau „luntrea lui Fergal“ nu era, de fapt, decât o plută mare, veche, folosită înainte la transportul sării, și căreia de câțiva ani bătrânul mattiace - obosit să se tot plimbe în sus și în jos pe fluviu, pe care navigația nu mai era sigură - preferase să-i dea altă destinație: transportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prea convins, Gundovek se întoarse spre fiul său: — Spune-i noutățile, zise. Dezlipindu-se de perete, Chilperic își înfipse degetele în centură și anunță: — Vești de pe Rin. Hunii sunt deja în fața cetății Koblenz. Francii râureni dărâmă copacii cu sutele ca să construiască plute. — Ești sigur de asta? — Da. A sosit azi-dimineață o ștafetă de la Mainz. Poți să-l întrebi tu însuți, dacă vrei. — Așadar, o să înceapă cu adevărat războiul; anticipând mișcările adversarilor lui cu obișnuita rapiditate, Atila ocolise pe la miazănoapte pădurea din Harz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
aveau să dezgroape fetișul. "A murit Tata Soarelui; a înviat Muma Ploii". Bătrânul părăsi mulțimea, pornind de-a lungul râului la vale, însoțind icoanele luminoase. Părea că procesiunea continuă. Sfinți cu lumânări în mână se lăsau duși de ape pe plute improvizate. Pășea fără gânduri, în rând cu ei. Soarele răsărea în stânga, printre crengi, în timp ce luna, plină și palidă după o noapte de veghe, apunea în dreapta. Avea aurul de o parte, argintul de alta și apa la picioare semn bun pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scăldam de 3-4 ori pe zi (uneori și noaptea pe lună). Umblam kilometri întregi pe mal și prin apă; știam toate adâncurile, toate locurile. Iarna, cu un topor, tăiam gheața, și pluteam pe o bucată de gheață, ca pe o plută. Odată eram să mă înec. Eram foarte curajos pe-atunci. La 8 ani, în vacanță, la tată-meu la țară, umblam călare singur, câte 4-5 kilometri, trecând și printr-o mare pădure. Știu că tatăl meu, care era omul cel
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
verde a sălciilor pletoase, ea în niște chioșcuri vii, care ne izolau de lume, ca să citim, să conversăm și să ne admirăm mutrele în oglinda apei, ori ca să prindem pește cu undița, așteptând în zadar ceasuri întregi să se miște pluta, în hazul peștilor sceptici la ispite; făceam praștii ca să vânăm vrăbii și pițigoi, și uneori reușeam! Ne duceam la mure, unde Adela întîlnea adesea prietene din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bogat din nări, cu capete scoase prin poncho-uri de lână, cumva peruvieni. Nativi de pe undeva. Inocenți, lipsiți de orice agresivitate, alegând neimplicarea, foarte asemănători tăurașului Ferdinand. Corrida nu era pentru ei; doar mirositul de flori sub Încântătorul arbore de plută. Și cât de asemănători cu Eloii din romanul fantastic al lui H.G. Wells, Mașina timpului. Încântătoare junci umane păstorite de Morlocii canibali care trăiau o viață subterană și se temeau de lumină și foc. Da, Wells, bătrânelul acela dur, cutezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nervos, părul. Își ridică brațele lungi și subțiri deasupra capului ca să-și aranjeze bățul cu care avea prins părul și bustul i se alungi cu pieptul ieșindu-i ușor în față. Avea bustul unei dansatoare. Două mici turtițe călătorind pe pluta coastelor ei. Ochii lui Bill s-au făcut mari. Ai Antoniei s-au îngustat. Ea și Mawson și-au continuat plimbarea prin sală. Schimbarea care se citea pe fețele profesorilor atunci când o vedeau pe Sheba îmi confirma evaluarea mea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Crede-mă, zicea Sue, de câte ori Ted îmi spune „Sigur, dragă, arăți minunat“, știu întotdeauna când minte. Dar dacă eu îi spun lui Ted că arată ca un zeu grec, el mă crede, se prinde în cârlig, întinde firul și scufundă pluta. Ted este partenerul de viață al lui Sue. În zilele când eram încă în relații amiabile, ea obișnuia să-l numească „iubitul“ ei sau, mai rău, „bătrânul“ ei. Taci, taci, mă gândeam, în timp ce ea trăncănea în continuare. Taci, vacă plicticoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
crimă să te îndrăgostești repede ? l-a întrebat ea. Nu. Dar îl face pe celălalt să-și piardă încrederea în tine. Alice a scris acolo că încă-l mai iubești pe Zach. Alice a scris că barca noastră era o plută. Nu poți să pui preț pe nimic din ceea ce a scris. Toți patru au ieșit din lift, la ultimul etaj, și-au pășit într-un vacarm. Două sute de oameni pe care nu-i cunoșteau, New York-ezi care zburaseră până acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
O lacrimă s-a rostogolit pe obrazul lui Mary, dar ea, spre deosebire de Alice, era în stare să se controleze. Poate că într-adevăr ea avea o viață „fără nici un sens, complet lipsită de căldură”, dar măcar nu era dusă cu pluta pe conductă. Mary și-a șters lacrima și mascara care i se scursese de pe gene. Dacă nu-și revenea, avea să-ntârzie la serviciu, iar Alice avusese dreptate în legătură cu un singur aspect: postul banal de secretară de la Bowen, Bowen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
când e vorba de minorități etnice, te aștepți să-ți arate obrazul Gabi Andreescu, când e vorba de drepturile omului, Renate, când e vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă ăștia dorm sau sunt plecați cu pluta, e OK. Eu m-am trezit cu reacții în adunări sclifosite: „N-au domle! Ce să caute femeile în politică? să mă scuze doamna Miroiu!”. Toate problemele hot tind să devină proprietate patrimonială a cuiva: Mariana Stoica e aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
americanilor mi se păreau mofturi... Admiram pubelele pe care scria: hârtie, sticlă, plastic, precum și pioșenia conformist-ecologistă, dar mă umfla nițel râsul, amintindu-mi de cei trei R (recuperare, reciclare, refolosire). De planul la sticle și borcane, maculatură și dopuri de plută. Nu, nu puteam încă să ne cumpărăm de bunăvoie pubele. Nu, nu puteam da încă importanță mediului. În prima zi aici, m-am simțit ciudat să împart traiul meu la colegiul St. Hilda cu două afgane. Apoi m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Delicați (sau Băieți Veseli). Și cei care spuneau că pornografia era o formă de exploatare a femeilor erau Mângâietori Delicați (sau mincinoși). Bărbații care ziceau că pornografia era o formă de exploatare a bărbaților și femeilor deopotrivă erau duși cu pluta. Toți bărbații heterosexuali din San Francisco erau Mângâietori Delicați. Toți profesorii universitari cu barbă. Cei care rămâneau prieteni cu fostele iubite. Mai ales dacă le spuneau „fosta mea parteneră“. Bărbații care făceau exerciții Pilates. Și cei care ziceau „Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Să trecem mai departe, a zis repede Leisl. Asta e o nebunie, mi-am zis. O competiție sexuală de dincolo de mormânt. N-ar trebui să fiu aici. Sunt o persoană normală și întreagă la minte, oamenii ăștia sunt duși cu pluta... Apoi Leisl a zis: — Am aici un bărbat - și mi-a sărit inima-n gât. A căzut de îndată ca un bolovan, însă, când Leisl a zis: Pe nume Frazer. Îi sună cunoscut cuiva? —Mie! a zis Mackenzie, exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Nu prea, dar am dat din cap că da. — Așa că e îngrozitor când nu ne înțelegem. Ei bine, ar trebui să plec, am zis. Păstrează șervețelele. Cei bogați sunt cu adevărat diferiți, m-am gândit, la naiba, sunt duși cu pluta. M-am grăbit spre birou, dornică să-i împărtășesc revelația lui Teenie. În seara aceea am primit un mail de la Helen... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Plictiseală mare! O altă ieșire din rutină! Detta a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e cel mai bine să o promovăm? Ei bine, o să vă spun. M-am oprit, am privit fiecare persoană în ochi și am rostit: — Ceea ce vom face... e să nu facem nimic. Asta le-a atras atenția: eram dusă cu pluta. Era clar, eram complet nebună. Groaza s-a așternut pe chipul lui Franklin: îmi permisese să păstrez secretul asupra campaniei până acum. Ariella avea să-l ucidă. Desigur, Wendell și Lois erau extaziate - jumătate din concurență era eliminată fără ca ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ajute să mă ridic. Apoi am avut un schimb de cuvinte bine măsurate cu sula bătrână de la recepție. Și-a luat toate măsurile ca, de data asta, să ajung acolo unde trebuia și m-a escortat personal până la ușa salonului Pluto unde mi-a spus, făcând o plecăciune: — Acum e bine, domnule? — Excepțional, am spus eu. Uite, ține asta. Nu, vă mulțumesc, domnule. — Ei, hai. Ce înseamnă cinci dolari? — Clubul nostru luptă împotriva bacșișurilor, domnule. — De data asta n-are cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nostru luptă împotriva bacșișurilor, domnule. — De data asta n-are cum să-ți facă rău. Nu ne vede nimeni - ei haide... Bine, atunci du-te naibii! Chestia asta l-a dat gata. Mi-am făcut o intrare zgomotoasă în sala Pluto, slăbindu-mi cravata și ridicându-mi capul. Tăticu, era al dracului de cald și întuneric acolo. Spinările arcuite ale femeilor și privirile atente ale bărbaților care le însoțeau ajungeau până lângă bar... M-am împiedicat de piciorul unui scaun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fiu! Ce scotea bucățica asta din ea, totul rimând de la sine cu pornografia care îmi rămăsese proaspătă în cap. Patos, bani, sex, agitație - asta e, ăsta e New York-ul, e clasa întâi, e trăsnet. Eu eram mârlanul fericit din Sala Pluto, apoi a mai venit o sticlă, nările mi s-au umplut de foșnetul licorii, după care m-am trezit într-o altă sală, în mijlocul unui balamuc cumplit, și cineva m-a răsucit de umăr și am simțit umezeala și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
față, și-a pierdut echilibrul și a căzut. Strigătul său a fost pe o singură voce. Dar stâncile de pe țărm au spart-o și-au destrămat-o iar în fâșii în locul lui. Un cerșetor ce tremura de foame pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări, cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul lichid și curbat, n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
înțepându-i și răcorindu-i. O mare de cețuri, nori și valuri cenușii, ondulate, ascunse în spatele pânzelor. O mare pe care să te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o lungă tăcere, timp în care s-a pecetluit o legătură. — Eu cum să-ți zic? sparse tăcerea Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. — Domnule Vultur? Virgil Jones se întoarse să-l privească pe indianul axona. Dar Vultur-în-Zbor adormise. Virgil traversă greoi pluta și se așeză lângă silueta adormită. — Nu-mi mulțumi pentru că ți-am salvat viața, îi spuse. îți sunt recunoscător mai mult decât ți-aș putea spune în cuvinte. Nu-mi mulțumi c-am venit aici. Am plătit o datorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
decât ți-aș putea spune în cuvinte. Nu-mi mulțumi c-am venit aici. Am plătit o datorie și mi-am reamintit o lume. Nu-mi mulțumi pentru nimic. Și nu te teme. Marea se ridica, ondulându-se, peste marginile plutei lor șubrede, apoi cădea la loc. Se ondula și cădea la loc, iar bătrânul elefant mascul veghea trupul elefănțelului tânăr și bătrân. — Am ceva de mâncare, spuse Vultur-în-Zbor, oarecum surprins. Scotocise în buzunarul pantalonilor săi jerpeliți și găsise doi biscuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cât de dependenți deveniseră unul de celălalt - și era o descoperire plăcută. — Tot ce am făcut în viață, spuse Virgil, a fost cumva asemănător. — Ce anume? întrebă Vultur-în-Zbor. — O, zise Virgil, am călătorit, ca și tine. Marea îi șoptea secrete plutei. — O viață, spuse Virgil, are întotdeauna un moment de vârf. Un moment, știi, care o face să merite a fi trăită. O justifică. în orice caz, așa cred eu. Fie te îndrepți către el, fie te îndepărtezi de el. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]