6,499 matches
-
trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
albastrul de metil al tavanului de la Versailles? Cum se poate diferenția prin testul Koller hipoprotombinemia dintre un icter mecanic dansant și o hepatită regală? Ce semne de laborator ajută la deosebirea unei fibrinogenopenii prin fibrimoliza ochilor de păun imprimați pe poalele rochiei, prin coagulare diseminată intravasculară din vorbele deocheate trimise de franțuji în direcția cuplului fericit, Mioara & Mitică? Dacă rezultatele nu-i vor fi aduse în timp real, concluziile medicului curant i se vor părea dubioase, drept pentru care după ce îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În biblioteci zac cartonate tomuri marxist-leniniste. Steagul roșu sovietic înfipt în vaza cu flori, pozele de combatanți din războaiele mondiale și decorațiile generalului Averescu precum și crucea de fier hitleristă. Copiii uită să-și șteargă nasul, femeile stau cu mâinile în poale și se uită golite de idei la ecranul cu femei îmbrăcate în valută. La patru stații de autobuz în afara cartierului, urlă sfinx-ul brăilean, așteptându-și veșnicia pe care orășenii o clădesc de pe acum cu fervoare. Mă simt goală, privită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore urma să mergem, da, urma. Și Șepcarul spuse: Viața mea a fost mai searbădă din cauza ochilor mei slabi, ochelarii mi-au luat toată forța tinereții, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu poalele de vultur și dispăru în neant. Lumea nu avea timp să se uite la niște pârliți de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de repetenți, așa că ne-am luat tălpășița. Priviți strigă Tomaida moare Căpcăunu! Și într-adevăr, o reptilă uriașă se zbătea să ajungă la fântâna cu cumpănă din afara gardurilor ghimpate dinspre Siret. Luna lipsea de acasă. Reptila se târa și gemea. Poalele negre ale hainei lăsară dâra lor murdară de zborurile după zmeiele și parașutele noastre, mâinile zgâriau cu ghearele pământul proaspăt arat, închipuindu-și că e spatele de știulete al lui Niftode, geamătul era necazul din străfunduri, pentru că nu ne putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu toții pe tărâmul celălalt: o peșteră imensă cu o lumină de nicăieri. Pe tavan curgeau râuri, pe lângă pereți statui înșirate ai îndepărtaților regi dacici. În mijloc, pe un tron un Zeu. Luă de guler o momâie și o puse în poală. Mângâie broasca flască, bală neagră, care-și scutură capul râios și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă se opreau lângă fluviu, nu era cu nimic important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11 fix. Sună telefonul. Îl privi ca pe ceva străin și ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zice pește, am trimis cîțiva băieți pe urmele lor, dar n-am reușit să-i înhățăm. Ghinion, că ne-am fi distrat de minune, măscăricii naibii, au zbughit-o exact cînd trebuia ca să mai aibă timp să se ascundă după poalele lui dom’ Președinte. Ce să facem, cum s-o dregem, dom’ Roja, le-am tras niște șuturi în fund și celorlalți care între timp se lipiseră de grupușorul lor, ca să vedeți cu cine s-a dat lovitura, dacă i-aș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
trădată încă înainte de a începe, zice Tîrnăcop, își dăduse seama că frîiele erau ținute deja de Broscoi, Mortăciune și de domnul Președinte în persoană, totul fusese pus de acord înainte, însă n-au avut curajul s-o facă decît de după poalele marilor puteri, de ce n-au făcut-o cu zece ani înainte, împotriva contextului internațional, cînd lucrurile începuseră să se împută cu adevărat în România? Pentru că erau niște lași cum sînt și acuma, care n-au mișcat niciodată un deget fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de marinar era tot ce se găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale roșii și albe, potrivit cu gravitatea momentului copilul o trase de poala rochiei pe Didița și spuse cu iubire dureroasă: Va meg a mami me! Va ube mami me! Într-o traducere aproximativă, spusele copilului Însemnând: Varlaam dorește să meargă la mămica sa pentru că Varlaam o iubește pe mămica sa! Mătușă sa
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
sănătoși și apetisanți pentru omul pofticios care transpira din abundență. Bade Vasile, stăi binișor că nu-i a bine pentru matale! Dar cine se mai poate opri, acu’, Ileană?! Cum mâinile bărbatului Încălzit, cunoscându-și bine datoria, pătrunseseră adânc sub poala Ochenoaiei, cu intenția clară de a pune stăpânire pe o anume cetate, femeia -reprimându-și cu greu o anume dorință firească, prinse cu amândouă mâinile chica transpirată, În care arar zăreai și câte un fir de păr mai negru, trase cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de fericire. Părăsind șoseaua, urmară -pe mâna stângăun drum prost amenajat, plin de praf și prin mijlocul căruia ploile verii săpaseră un șanț adânc pe care căruțele Îl ocoleau cu grijă sporită. Au trecut apoi printr-un sat răsfirat la poalele unor dealuri Înalte, cu case modeste din care doar patrucinci erau acoperite cu tablă, restul cu țiglă veche și paie. Cum urcușurile și coborâșurile dese obosiseră caii și cum Victor Olaru simțea o nevoie organică de a bea În cinstea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
susține fără a se frânge povară lor dulce. Va a fost invitat să le miroase Întâi și apoi să mănânce una câte una bunătatea de căpșunele cu care, sorbindu-l din ochi, Îl „alimenta” Victor. Au intrat prin Poiana-rusului, pe sub poala pădurii care primindu-i sub aripele-i bogate, i-a salutat, Învăluindu-i În răcoarea vaporoasă a umbrei dese. Mereu mirat dar și puțin Înfricoșat de verde, nalt și Întuneric, copilul a cerut să fie coborât de pe căluț. Victor se comformă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
săl imite, sfios și cu voce joasă, pentru a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vii și culturi de porumb, Victor a pus piedica la căruță și arătând cu mâna a spus: La picioarele noastre, pe dreapta se vede un sat destul de mare, se numește Verdeș, are o poveste frumoasă și o așezare pe măsură: poalele de deal Îl mărginesc În partea aia, plopi Înalți și rămuroși străjuiesc drumul mare, biserica este aia mare și Învelită cu tablă, casele, curțile și grădinile sunt curate și frumos Îngrijite, semn că aici locuiesc oameni gospodari. Mai departe, până
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
măreției, când vine vorba despre viața sa intimă scâncește ca un copil neajutorat, povestind, de exemplu, cum a fost certat de soția lui pentru că nu a vrut să repare o ușă. Se dovedește astfel încă o dată că femeia, „minte scurtă, poale [haine] lungi“, nu-i lasă pe marii bărbați să salveze umanitatea de la dezastrul moral către care se îndreaptă vertiginos. Chelner cu vesta antiglont ´ Loredana, soția unui om de afaceri prosper (dar aflat pe listele celor suspectați de spălare de bani
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
buzele sunt mașcate. Totul este mașcat, în afară de cartea însăși care, ca valoare literară, este foarte slabă, aproape scheletică. Scenele de dragoste fierbinți sunt descrise într-un stil stângaci-pretențios care le face hilare. Iat-o pe Rita stând cu capul în „poala“ bărbatului: „Proprietara buchetului de oase și cărnuri - unele părți calde, altele fierbinți, să nu mai zicem de cele în flăcări, niște mici vulcani stinși, noroioși, care din când în când erau în stare să fâsâie ca fostele locomotive cu aburi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nisiparul și pielea de tobă și coada de câine în legătură cu coada cometei.“ Îl recunoaștem în acest personaj pe autorul însuși. Și el ne „arată“ diverse bazaconii, reușind nu să ne uimească, așa cum probabil speră, ci doar să ne plictisească. Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
însuși. Și el ne „arată“ diverse bazaconii, reușind nu să ne uimească, așa cum probabil speră, ci doar să ne plictisească. Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Toate poalele sus ! Noua carte a lui Laszlo Alexandru, Toate pânzele sus! (polemici, Grinta, Cluj-Napoca, 2005), putea fi intitulată Toate poalele sus! În polemicile sale autorul este la fel de lipsit de eleganță ca acele mahalagioaice care, când se ceartă, își ridică poalele-n cap pentru a-și arăta anumite părți ale corpului. Mahalagioaicele, cel puțin, se ceartă între ele, în timp ce Laszlo Alexandru jignește din senin oameni de valoare, care - dacă sunt în viață și dacă citesc o asemenea carte - nu pot rămâne
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fiecare loc din cîmpurile prin care treceau le amintea cîte o istorie mai mult sau mai puțin hazlie. Acolo am dovedit-o pe Aneta, rîde Ilie arătîndu-și gura știrbă. Pe urmă te-a dovedit ea pe tine. Ți-o pus poalele în cap și ai devenit mototolul casei. Amîndoi rîd cu poftă și distanța pînă la punctul final se micșora pe nesimțite. Vine o mașină mică, strigă interesat Ilie. Sînt boieri, nu ne iau ei pe noi. Chiar dacă ne iau, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
orizontul și binecuvînta pămîntul (pentru a cîta oară?) acesta mic și necăjit. Răcoarea dimineții crea iluzia că aerul este și mai curat decît este. Din sat, un drumeag șerpuia nehotărît spre pădure și apoi intra hoțește în inima acesteia. La poalele pădurii se aciuaseră tot felul de tufișuri. Rugi de mure, cacadîri, coada vacii, nasul curcanului, corcoduși sălbatici și alte buruieni și arbuști trăiau pe lîngă maiestuoasa pădure, ca și micuțele antilope pe lîngă falnicele turme de antilope gnu. Miriade de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nou în plin. Familia Chimir era într-o stare de nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]