793 matches
-
și el vânt tânăr, vânt de mugur. El este ca să împăneze codrul, pomătul. El curăță totul. În aprilie te simți, așa de ușor și de sănătos, parcă ai zbura! Vântul de mai, de iunie, e vânt de roadă, vânt de poame. Vântul de iulie, de august, e vânt mai bătrân, de strâns. Vânturile de septembrie, octombrie, sunt vânturi bogate. Vânturile din postul Crăciunului și din Câșlegi, dacă nu vor avea tărie, atunci își fac pe urmă a lor. Vânturile cele mari
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a rudelor, printr-un praznic ce se dă de pomană la 12 săraci, "pentru ca să aibă ei și familia celor căsătoriți, pe cealaltă lume, un pom pe care să se odihnească". Pomul se așează în pământ și se împodobește cu diferite "poame" (fructe) și cu un șarpe făcut din lumină de ceară pentru a reprezenta "pomul lui Adam din Paradis", iar, lângă pom, se așează un "scaun de brad", 339 pentru odihna vieții pe lumea cealaltă. În anumite regiuni, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuptor, gospodinele merg noaptea, în grădină, până a nu răsări soarele, cu lopata pe care s-a pus colacul, o ridică asupra pomilor și strigă: Cum e cuptorul și lopata plină de pâine, așa să fie copacii, pomii ,plini de poame."407 Ca și în Bucovina, și în alte țări europene, cum ar fi Suedia și Danemarca, colacul de Crăciun se păstrează până primăvara, atunci fiind sfărâmat și amestecat cu grâul de sămânță, pentru ca recolta să fie bogată.408 Pentru descătușarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
zicând: "Cum au trecut sfinții / Prin foc și prin apă, / Așa trecem și noi."426 De Alexii, pe 17 martie, în Bucovina se obișnuiește să se facă un foc din frunzele pomilor din grădină, din coajă de brad și din "poame" (fructe) sfințite de Ziua Crucii, cu care se afumă gospodăria, înconjurându-se casa și grădina de trei ori, pocnind, în același timp, în fierul plugului. Apoi, cu fierul de la plug se sapă puțin la rădăcina fiecărui pom pentru a rodi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fierul de la plug se sapă puțin la rădăcina fiecărui pom pentru a rodi mai bine peste an.427 În Bucovina, "pentru a se încălzi îngerii", în ziua de Blagoviștenie (Bunavestire), se face foc în ogradă, dinaintea ușii, punându-se alături poame, sare și o cofă cu apă care, după aceea, se dau de pomană.428 În schimb, focurile din Joia Mare sunt făcute "pentru morți", "ca să aibă la ce se încălzi și sta la lumină", deoarece, se spune că morții vin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
au dus și s-au înecat / Părinții cum au aflat, / S-au dus de i-au îngropat: / Pe fecior chiar lângă drum, / Iar pe fată peste drum. / Din fecior a răsărit / Un brad mândru aurit, / Iar din fată-a răsărit / Poamă verde aurită. / Poama tot în sus creștea, / Pe brăduț îl cuprindea. Cine pe-acolo trecea / Poamă vie tot mânca, / Iar din gură blestema: Ardă-i focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-au înecat / Părinții cum au aflat, / S-au dus de i-au îngropat: / Pe fecior chiar lângă drum, / Iar pe fată peste drum. / Din fecior a răsărit / Un brad mândru aurit, / Iar din fată-a răsărit / Poamă verde aurită. / Poama tot în sus creștea, / Pe brăduț îl cuprindea. Cine pe-acolo trecea / Poamă vie tot mânca, / Iar din gură blestema: Ardă-i focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
îngropat: / Pe fecior chiar lângă drum, / Iar pe fată peste drum. / Din fecior a răsărit / Un brad mândru aurit, / Iar din fată-a răsărit / Poamă verde aurită. / Poama tot în sus creștea, / Pe brăduț îl cuprindea. Cine pe-acolo trecea / Poamă vie tot mânca, / Iar din gură blestema: Ardă-i focul de părinți / C-au despărțit doi iubiți!"186 În ceremonialul de trecere, de la anul cel vechi la anul cel nou, omul este prezent ca microcosm, mai ales în colinde, această
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Rămâi, gazdă, sănătoasă, / Ca o garoafă frumoasă, / Când o ai și-o pui pe masă. / La anul și la mulți ani!"128; "Iar Adam când a greșit, / Dumnezeu l-a pedepsit: Du-te, Adame, de la mine, / C-ai gustat din poame verzi, / Din păcate nu te vezi! / Iar Adam a prins a plânge, / Din guriță-a prins a zice: / Raiule cu poame dulce, / De la tine nu m-aș duce. / Femeia care mi-ai dat / Pe mine m-a înșelat! / Iată floarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
128; "Iar Adam când a greșit, / Dumnezeu l-a pedepsit: Du-te, Adame, de la mine, / C-ai gustat din poame verzi, / Din păcate nu te vezi! / Iar Adam a prins a plânge, / Din guriță-a prins a zice: / Raiule cu poame dulce, / De la tine nu m-aș duce. / Femeia care mi-ai dat / Pe mine m-a înșelat! / Iată floarea soarelui / Și cu lemnul domnului / Șed la ușa raiului / Și judecă florile: Florilor, pădurilor, / Unde vi-s miroasele? / Le-au luat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în valoare în-omenirea lui Dumnezeu și îndumnezeirea omului, transcendentul care se smerește până la trăirea umană și omul care se înalță spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă rotilată, / Galbănă de t`atră (piatră), / Da` în cornu mesei / Pomuț rămurat / De poame-ncărcat. / Drumari pe drum trece / Și poame culege / Pe mânuri, p-în sânuri. / Luna-n drum le-o stat, / Mândru i-o-ntrebat: Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
omului, transcendentul care se smerește până la trăirea umană și omul care se înalță spiritual, prin cunoașterea Logos-ului primordial: "Masă rotilată, / Galbănă de t`atră (piatră), / Da` în cornu mesei / Pomuț rămurat / De poame-ncărcat. / Drumari pe drum trece / Și poame culege / Pe mânuri, p-în sânuri. / Luna-n drum le-o stat, / Mândru i-o-ntrebat: Cine vi le-o dat? / Noi le-am căpătat / De la sfântul soare / Cu mare rugare."136 Fețele existențiale ale timpului, ilustrând moartea și învierea, sunt reprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fiind de "însemne apotropaice" ale drumurilor, caselor și mormintelor, împotriva făpturilor malefice care bântuie lumea.184 Îndeletnicirile zilnice ale omului tradițional se desfășurau în funcție de alternanța lună nouă / lună veche: Copacii răsădiți la lună nouă au numai flori și n-au poame, da la lună plină sunt plini de poame"; "de samanat e bine să sameni, dacă luna s-a învechit, s-a pișcat"; "de vrai să ai flori frumoase, le sameni la lună nouă, că înfloresc toată vara, iar dacă sameni
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mormintelor, împotriva făpturilor malefice care bântuie lumea.184 Îndeletnicirile zilnice ale omului tradițional se desfășurau în funcție de alternanța lună nouă / lună veche: Copacii răsădiți la lună nouă au numai flori și n-au poame, da la lună plină sunt plini de poame"; "de samanat e bine să sameni, dacă luna s-a învechit, s-a pișcat"; "de vrai să ai flori frumoase, le sameni la lună nouă, că înfloresc toată vara, iar dacă sameni ceva de trebuință, atunci trebuie să sameni la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
animalelor, produsă de bacilul antrax. Se manifestată prin abcese care cuprind toate straturile pielii. La om, boala este transmisă de la animale, prin consum de carne etc. Oblojeli cu fiertură de dalac (plantă numită și cuișor, bobiță, mărul lupului, bobița lupului, poama vulpii și răsfug), În lapte dulce, care se aplică pe zona afectată. Oblojeli cu usturoi pisat, iarbă de pușcă și pucioasă, care se pune pe o frunză de viță de vie și se aplică pe rană. Oblojeli cu prăjeli cu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
miere de albine și făină de grâu; cu boboci de nalbă mare fierți În lapte dulce și Îngroșați cu tărâțe de grâu; cu frunze zdrobite de pătlagină, amestecate cu lapte dulce fiert, cu gulii fierte, cu turtițe de cicoare și poama vulpii; cu flori și frunze de păpădie amestecate cu smânână și făină de grâu; cu usturoi copt, pisat și amestecat cu păcură; cu vâzdoage fierte În lapte, amestecate cu ceapă și seu de oaie. Cataplasme cu ceară, făină de grâu
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
unor case, cu fasolea ciorii fiartă În lapte dulce și proaspăt, cu zeamă din fierea pământului, de ovăz, cu mutătoare, frunze de pătlagină, zeamă de păpădie, de pelin, cu plescăiță fiartă În lapte dulce, cu lăptiugă plescăițească, cu struguraș de poama câinelui, cu rostopască, fiertură de scuturătură de fân, de zârnă, cu tutun și lapte dulce, cu pomușoară neagră. PLESCĂIȚE (afte, pușchea, plesne, mărgăritărel) Apar la copii din cauză că bagă degetul În gură sau mânâncă mâncăruri prea piperate sau prea sărate. Tratamente
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
varză sau migdale amare, că nu se va Îmbăta. Să nu i se facă omului sete: albuș de ou cu apă rece să bea. Să nu-și lepede pomul roadele: rădăcină de crin să spânzure pe stâlpari sau crengi și poamele nu vor cădea. Să nu ți se facă foame: 6 smochine să mesteci și să mănânci. De boala gâtului: făină de orez cu unt de vacă proaspăt, să-l Întinzi pe o pânză și să-l oblojești la gât. De
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
înalte cu seve bogate,/ flori solitare, heraldice plante/ și frunza de viță ce cântând se zbate,/ smucindu-și zdrențuitul veșmânt, întorcându-l pe dos, ocrotind ciorchinii.../ Și iată, aracii strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete/ cu șorțuri albe, amidonate,/ de infirmiere/ și inimă de aur/ ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
pe Pămănt, sunt avorturile dorite pe care un păntec păgăn nu le-a suportat sfințenia. Sunt bastarzii! Îngerii bastarzi! În privința originii sale, Gavriel a acceptat-o cu conștiința unui înger dar nu și cu resemnare. Era om prin definiție, deci poama răului, încă își poartă rădăcinile în el. Își văzuse părinții și încă nu înțelegea: De ce el nu? Deși sosiseră de ceva timp, nu dorise să strice planurile Luminii , înfățișăndu-se la ei. Avea un singur drept acela de a aștepta sfărșitul
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
le cunosc, fie pentru că nu vor, deoarece i-ar Încurca În exprimarea lor spontană și sinceră, i-a determinat pe mulți comentatori să-i considere primitivi, sălbatici. Dar așa cum spunea Montaigne “Ei sînt sălbatici, tot astfel cum noi numim sălbatice poamele pe care le rodește firea de la sine, În mersul său obișnuit; În vreme ce cu adevărat cele pe care noi leam strîmbat prin meșteșugul nostru și depărtat de rostul lor obișnuit, sînt cele pe care ar trebui să le numim sălbatice. În
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
traducerea și autohtonizarea satirei alegorice bizantine Poricologos, atribuită lui Teodor Prodromos. Cele mai vechi tălmăciri românești, datând din 1781, au fost făcute după versiunea greacă, apărută la Veneția în 1752 și 1775. M. Gaster tipărește pentru prima dată textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II, 1891), reproducând manuscrisul 2379 de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II, 1891), reproducând manuscrisul 2379 de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor legumilor. Rangurile și fastul personajelor din original sunt adaptate la realitatea unei Curți domnești autohtone, reunită într-un divan bizar. Hazul vine din înșiruirile de demnități atribuite, pompos, unor fructe sau legume. Caracterizările „personajelor” în manieră populară, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
narațiunii i-au asigurat o largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules ca folclor pe lângă Arad, iar motivul „condamnării” Strugurului este dezvoltat într-o scenetă alegorică de Anton Pann în Povestea vorbii. Ediții: Istoria poamelor, CHRM, II, 97-98; Împărățâia poamelor și tuturor legumilor, CPL, II, 271-272. Repere bibliografice: Ioana Andreescu, Istoria poamelor. Redacțiunile românești, CEL, 1936, 79-88; Cartojan, Cărțile pop., II, 239-242; Ariadna Camariano, Poricologos și Opsarologos grecesc, CEL, 1939, 33-140; Ist. lit., I, 683-685
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules ca folclor pe lângă Arad, iar motivul „condamnării” Strugurului este dezvoltat într-o scenetă alegorică de Anton Pann în Povestea vorbii. Ediții: Istoria poamelor, CHRM, II, 97-98; Împărățâia poamelor și tuturor legumilor, CPL, II, 271-272. Repere bibliografice: Ioana Andreescu, Istoria poamelor. Redacțiunile românești, CEL, 1936, 79-88; Cartojan, Cărțile pop., II, 239-242; Ariadna Camariano, Poricologos și Opsarologos grecesc, CEL, 1939, 33-140; Ist. lit., I, 683-685; Moraru - Velculescu, Bibliografia, I, partea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]