1,760 matches
-
murături. Moff Îi văzu pe Walter și pe Bennie stând la intrare, amândoi părând relaxați și satisfăcuți de ei Înșiși. Ceilalți călători erau și ei deja acolo, așteptând. — Deci? zise Moff către Bennie. —Floare la ureche, Îi răspunse el vesel pocnind din degete de parcă nici un moment nu i-ar fi trecut prin minte că vor avea probleme la graniță. Le dădu Înapoi pașapoartele. În realitate, Bennie fusese atât de Îngrijorat Încât se Întorsese la autocar și stătuse lângă Walter În timp ce documentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu pete Întunecate de licheni ruginii. Wyatt concluzionă: —O lovitură și dup-aia nu mai știi nimic. Dwight adăugă: — Să sperăm. Cei doi bărbați se Întoarseră cu raportul de pe teren. Walter fusese la câțiva pași de capătul podului și - Dwight pocni din degete - gata. O fracțiune de secundă mai târziu, totul s-a Încheiat. Așa se Întâmplă. Nici nu ai timp să fii surprins. Bennie Începu să se gândească la asta. Cu cât cei din grup continuau să discute, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea. Moff se Întoarse și văzu ce găsise. Apropiindu-se, lui Heidi i se tăie răsuflarea și se rușină numaidecât. Proiectilele aveau forma exactă a penisului În erecție, cu glugi bulboase, iar roșul le făcea să pară umflate, gata să pocnească. Se Întoarse, căutând repede alte plante comestibile. Însă Moff Încă mai cerceta planta. —Douăzeci de centimetri lungime, aproximă el. Ce coincidență! Îi făcu cu ochiul, iar ea râse timid. Se gândi să o mai tachineze puțin, dar se opri, realizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
culca un măgar, i-ar rămâne coada afară"! Miercuri. Pe stânci cu Irina. Am cățărat-o cu de-a sila. Până la mine s-au suit niște oițe bune și cuminți. Picioarele lor sunt țepene și ne-terminate parcă. De fug, pocnesc pământul ca niște bastoane de lemn. Pupilele și le țin în vârful irisului: persoane încrezute. Le privesc cumințenia și-mi dau lacrimile. Irina nu pricepe prostia mea, și eu a trebuit s-o liniștesc și a trebuit să-i explic
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai mult. Etius îl fixă cu o privire pătrunzătoare: — Spune-mi atunci, Sebastianus: în condițiile astea, de ce anume am nevoie disperată ca să înving? — De timp și de aliați?... riscă prefectul după un moment de reflecție. Etius, cu o expresie satisfăcută, pocni din degete: — Exact! Ai zis bine: timp și aliați! Și încă - s-o spunem și pe asta - de un dram bun de noroc! Sau, ca să zicem ca papa Leon al nostru, de ochiul binevoitor al divinei Providențe. Acum ascultă-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să fi băgat de seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
iar mingea vâjâia deasupra capului său, cu o aplecare imperceptibilă din partea lui, atingând direct ținta. Dacă încercai să-l imiți (fie în particular, fie sub zeloasele lui instrucțiuni personale), ori te trezeai eliminat din joc, ori blestemata de minge te pocnea drept în față. La un moment dat, nimeni din cartier nu mai voia să joace mingea la perete cu el -nici măcar eu. Și atunci, foarte des, sau își petrecea timpul explicând uneia dintre surorile noastrefinețurile jocului, sau întreprindea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu atâta grijă de la Rădăuți, vizitatorul o examină cu atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare Însă că pe vizitator banii nu-l prea interesau. - Ce s-a Întâmplat? făcu Extraterestrul, privind de data aceasta portretul agățat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mire, Îmbrăcat Într-un costum În carouri, de genul celor pe care-l purtau prin anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
care ne ajută la realizarea producției. Dacă nu mă Înșel, țigara care o mutați dintr’o mână În alta e tot de fabricație americană...!!” Colonelul tuși scurt stingând țigara.Acest individ Îl călca pe nervi și tare l’ar fi pocnit. Continuă totuși. „Cine suportă cheltuiala...?” „ Le cumpăr la un preț derizoriu În realitate fiind extrem de scumpe și, le suport din salariul meu...” „Puțin probabil, totuși să admitem. Nu ai precizat Însă, sursa de procurare...!” „Simplu, la Îndemâna oricui...! Bursa neagră o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cum rămâne...? Tu ești un excroc, un paranoic care nu are ce căuta În serviciul miliției! Am să fac tot posibilul, să cerșești un codru de pâine de la cei anchetați de tine...! Și acum gata. Părăsește Încăperea până ce nu te pocnesc, bestia dracului...!” Lct.Col.Tudose Ion rămase fără grai. Nu putea să creadă riposta primită cu un asemenea curaj. Strânse pumnii, cu intenția de-al lovi, Însă statura atletică a lui Tony Pavone refuză intenția. Tună isteric. „Incredibil...! Un mucalit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
bărbierit, fără oglindă și pămătuf. Când Îți venea rândul la bărbierit te așezai pe un fel de scaun cu trei picioare ca apoi frizerul să se proțăpească În fața ta Într-o poziție de aveai senzația nedefinită dacă vrea să te pocnească, ori să-ți taie beregata...! Mai făcea o singură mișcare de fixare a poziției picioarelor, după care pornea cu simț de răspundere să te bărbierească. Trăgea o singură dată cu briciul prima parte a obrazului de o așa manieră Încât
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler ca și cum făcea ceva foarte amuzant la cererea specială a acestuia. Își suflecă mâneca brațului drept. Părul Închis la culoare era des. Apoi, apucând mai din scurt mânerele genții de postav, o roti În aer și cu mare avânt Îl pocni pe hoțul de buzunare peste față dintr-o parte. Lovitura fu puternică. Îi zburară ochelarii. La fel și pălăria. Nu-i dădu drumul imediat lui Feffer. Păru să se sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
carne și oase? L-am văzut aseară. Și azi-dimineață pe cer. — O, deci l-ai văzut dându-se peste cap În aer, idiotul. — A avut vreun accident? — O, nu te Îngrijora, n-a fost rănit. Aș vrea să se fi pocnit bine, dar e ca un cascador de la Hollywood. — Nu s-a prăbușit, nu-i așa? — Ce crezi! Deja e mare știre la radio. A atins cu roțile o casă. — Dumnezeule! A trebuit să se parașuteze? E vorba de casa voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Sheba, când Lila deja ieșea pe ușă. — Da, a zis Richard. — Atunci poate ar putea fi ea escorta, a zis Sheba, revigorată dintr-odată. — Nu vrea să te vadă, i-a tăiat-o Richard scurt. Sheba arăta de parcă ar fi pocnit-o cineva. Am tras un scaun. — Hai, Sheba. S-a așezat ascultătoare în fața lui Megan. M-am așezat și eu lângă ea. Megan zâmbea strălucitor. La un moment dat m-am gândit că voia să nu se vadă că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
foarte tensionată. Saskia a anunțat atunci când pastele erau deja în farfuria ei că nu merg cu dieta pe care o ține. Marcia a lăudat lipsa de pretenții a Shebei pentru că folosește cedar de supermarket în loc de parmesan adevărat. Sheba l-a pocnit pe Ben pentru că s-a șters pe față cu bluza. Singura parte bună a fost că Polly n-a zis nimic. Apoi, grupul s-a împărțit la doi - un lot în mașina mea, altul în a lui Richard - și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
prea multe mașini în garaj, omul o ia razna. O să vedeți ! Eu cred c-a meritat, a spus Mary pe un ton scăzut. Irene și-a băut sakele și s-a uitat în ochii Jinei. Și eu cred. Jina a pocnit-o pe Irene pe sub masă. Prietena ei a zâmbit cu inocență. Era limpede că Irene s-ar fi dispensat fără bătăi de cap și de Alice și de Mary, dar, din fericire, nimic nu fusese spus niciodată pe această temă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
trei săptămâni, până când, într-o seară, bărbatul a intrat peste ea în dormitor, în timp ce Mary se îmbrăca, și și-a lipit limba de gâtul ei. Mary a sărit ca arsă și cu o mișcare așa de violentă, încât l-a pocnit cu umărul în bărbie. Când i-a dat papucii, Henry i-a zis că e nervoasă și nițel cam prea războinică. Ce să știi ? Și cu ce-ar fi schimbat asta situația ? Mary era foarte serioasă, dar, la treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Despre substanțele toxice deversate în râu zilnic. Tu chiar poți să schimbi mentalități. Între timp, soțul lui Alice a coborât și el din avion, luptându-se cu două valize grele. Cravata i s-a ridicat din cauza vântului și l-a pocnit peste față. În sfârșit, Alice a încheiat discuția cu Drew și s-a întors cu o ridicare mândră de cap. Irene trebuia să admită că, deși vrednică de dispreț, Alice era măcar curajoasă. Juca teatru ca să iasă din încurcătură. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
încă o dată și încă o dată. Naji s-a deslipit de barcă și-a venit în spatele lor. Irene, a spus el cu asprime. Irene și-a ignorat soțul și-a mărșăluit înspre Alice, care a înșfăcat mânerele scaunului. N-o să te pocnesc, a anunțat-o Irene. Sunt destul de sigură de asta. De ce nu ? i-a replicat Alice începând deja să plângă. Lovește-mă odată. Irene a clătinat din cap. Nu mai are nici un sens. Stai aici. Unde toată lumea te urăște. Fă-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
răsturnat, tot n-am fi murit. Ne-ar fi ținut vestele de salvare. Asta e ceea ce trebuie tu să înțelegi, Jina. În majoritatea cazurilor, totul se termină cu bine. Preț de-o clipă, Mary a crezut că Jina o s-o pocnească. Jina agonizase probabil la gândul venirii în Idaho, pentru ca apoi să descopere că revenirea nu avea nici un fel de relevanță. Se întărise ca să față față amintirilor de demult și durerilor, când se dovedise că, de fapt, necazurile prezentului - dispariția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
uită într-o șuie. Iubirea noastră-i pe un munte, sus. Sunt singură prin ea mereu. Iubitu-i dus Să caute ceva, s-aducă o podoabă În casa de la lingură zidită de o babă. Un lemn în sobă zvârl acum, pocnește jarul Și-o lacrimă-mi picură-n drumamar amarul... Se-aude-o sanie trecândtresare gândul, Iubitul nu-mi mai vine-acum. I-aș vrea alintul... E iarnă și mi-e tare frig pe dinăuntru, Afară ninge, geruiește și-n mine bate vântul, Privesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ieșeau aburi la fel ca din Mureș. Cumva semănam. Amândoi aburind, amândoi pământii la față, tăcuți, dar clocotind în adâncuri, căutând să ne croim drum până spre desăvârșire. Mă impresiona foșnetul frunzelor. Păreau oase bâtrâne aruncate pe trotuare, la întâmplare, pocnind sub pasul meu, transformându-se în pulberi aurii risipite de vânt. Sunt singur printre atâția prieteni, îmi spuneam simțind greutățile vieții oprindu-mi respirația, dar nu e timp de văicăreli. Azi e discotecă în club, intrarea e liberă și o să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
consideră lichea, ajungi să te porți ca atare. Pentru Dumnezeu! Ce cauți aici ? — Ei bine, chiar așa. Ce-oi căuta? — Te afli aici cu totul Întîmplător, nu ? Treceai pe-aici și ai observat... — Pe legea mea! zise el chicotind și pocnind din degete. Nu, nu glumesc. Bănuielile tale sînt neîntemeiate. Zău că nu... De fapt s-au Încurcat rău niște ițe, foarte ciudat... Dacă asta-i părerea ta, ar fi mai bine să-mi explici și mie. Aș fi preferat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]