816 matches
-
Timpul, Iași, 2010; Farmacii astrale 2 Chintesențe dintr'un aludel. Robia timpului, Editura Princeps Edit, Iași, 2010; Poema sufletelor și a pietrei (Falii 9), Editura Timpul, Iași, 2011; Zece falii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011; Crucea întrandafirată, Editura Sfera, 2011; Poema spiritului sau decalogul, Editura Contact Internațional, Iași, 2012; Întoarcerea Profetului, Editura Contact Internațional, Iași, 2013; Cele mai frumoase poeme inițiatice: 10% elemente inedite în athanor, Editura Contact Internațional, Iași, 2013. Volume de proză: Drumuri prin Moldova, Editura Sport-Turism, București, 1987
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
semantică a textelor aceeași obsesie fecundă în plan creator: anularea hotarului intermundic, grație unui proces hiperlucid de investigare a semnelor celeilalte ordini, a hieroglifelor inscripționate într-un real înnobilat nu numai pentru inițiați. Ne-o repetă, cu obstinație, Glasul din Poemei Semnelor (Falii 3), care vestește, profetic, o nouă gnoză: "într'un colț de pădure zace pentru totdeauna nisipul. E tot ce-a rămas din filele rupte ale faliilor distruse de oameni. E scrierea Profetului proscris. Fiecare grăunte de nisip ar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
purtând bonete, pălării cu pene, lumânări./ Sălbatica feerie prin fața tronului trecea: viori, fluiere, acordeoane/ tobe și clopote răsunând absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui clopot" (Stelele umbrite, din Falii 2, Poema focului 1985). Întreaga creație a lui Liviu Pendefunda este plină de o asemenea versificație încifrată, amintind de revoluția simbolică din Joc secund. Cel ce în viața de toate zilele este, după cum se recomandă, cercetătorul "lumii tainice și în același timp
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu litere revelate de "Marele Preot", în fine, condus de "cavalerii/ cu săbii, făclii și ramuri de salcâm", se prosternează "în fața altarului unde se'nălța/ în centrul unei cruci/ într'o diademă de șapte raze/ trandafirul" (Calea robilor din Beggarland Poema inițierii (Falii 5) etc. Chiar și gesticulația erotică (autorul își cultivă excesiv voluptăți de erotoman jertfit adesea pe altarul dragostei conjugale sau paterne, ca dovadă suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sale, acest element peritextual ilustrând o similară preocupare pentru substanțializarea unor simboluri mai puțin accesibile. Probabil că unul dintre cele mai elocvente exemple, din acest punct de vedere, este una dintre ultimele cărți de versuri a lui Liviu Pendefunda, intitulată Poema monadelor și a trupului Falii 8 din anul 2010. Prima ei secțiune propriu-zisă, "Soarele Trandafirului", este notată în cuprins cu cifra 6 (corespondentul solar în alchimie), celei de-a doua, "Misterele lui Sin", îi corespunde cifra 9 (asociată în alchimie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zodii", cifra 8 (corespondentul lui Mercur/ Hermes, intermediarul dintre mintea umană și absolutul solar) etc. etc. Ceea ce dovedește, din nou, faptul că poezia semnată de Liviu Pendefunda este învestită de instanța auctorială cu aceleași atribute ca însuși Athanorul: întregul ciclu Poema monadelor și a trupului și, prin extensie, întregul ansamblu al creației sale lirice apare ca o adevărată matrice a transmutațiilor fizice, psihice, spiritual-mistice. Deloc întâmplător, un poem numit chiar Xanthosis în oglinda timpului mută accentul de pe metamorfozarea fiziologică pe cea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ioan Holban, Istoria literaturii române, vol. I Poezia, 2006; Daniel Corbu, "Postfață" la Ros Lucis, 2009; Nicolae Busuioc și Florentin Busuioc, în Scriitori și publiciști ieșeni contemporani. Dicționar 1945-2008, ediția a III-a, 2009; Emanuela Ilie, "Postfață" la Falii 8, Poema Monadelor și a Trupului, 2010; Lucian Alecsa, în "Hyperion", nr. 4-5-6, 2010; Teodor Codreanu, în "Convorbiri literare," nr. 1, ianuarie 2010; Emanuela Ilie, în "Cronica", nr. 5 și 6, mai-iunie 2011; Ioan Holban, în "Luceafărul de dimineață", nr. 19, 2011
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propria panoplie lirică cu o dezinvoltură aproape orgolioasă, când nu și-o contemplă, el însuși, cum grano solis. Din această perspectivă, cartea următoare de poeme, General Museum (Editura Cronica, Iași, 2001), poate fi citită aproape ca o declarație de credință. Poema ce dă titlul volumului nu este decât una dintre exemplificările de arte poetice deghizate în stampe delicate prin care se denunță totala încredere a autorului în reconstrucția textuală a unei lumi demult apuse, cu decorurile, personajele și realitățile ei obiectuale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
această perspectivă, ca expresie a unei funcții istorico-mnemotehnice. Istoria se întâlnea din capul locului cu poezia și metafizica. "Oamenii întâi cântă, apoi scriu. Cei dintâi istorici au fost poeți", spunea Bălcescu, în spirit romantic, pe când Kogălniceanu recomanda insistent ascultătorilor săi poema lui Homer ca pe o istorie. Fiindcă "ce este Iliada, se întreba el retoric, decât o istorie în versuri, cea mai veche și cea mai frumoasă din toate?" Tânărul dascăl de la Academia Mihăileană se gândea, firește, la funcția formativă și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
formativă și incitantă a scrisului istoric. "Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem oare că s-au îndemnat spre istorie?" Și istoricul evoca îndată pilda marelui Macedonian care "purta necontenit cu sine, într-o cutie de aur, poema lui Omir". Biografia lui Alexandru, scrisă de Quintus Curtius, l-a inspirat apoi, în campaniile sale, pe Carol XII, stimulându-i geniul spre "izbânzi și slavă". În același sens, plutarchienele Vieți paralele l-au influențat pe Napoleon. Astfel înțeleasă, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
acestei generații în blugi este Mircea Cărtărescu, poet, prozator și teoretician al curentului (Postmodernismul românesc). Poeziile sale au puternice note hiperrealiste, prin banalitatea voită a „obiectelor poetice“ selectate din câmpul automa tismelor existen țiale, din viața citadină sau rustică (Garofița, Poema chiuvetei, O motocicletă parcată sub stele etc.), prin limbajul poetic, de o platitudine căutată, prozaic, ludic, parodic. Temele poetice vizează trăirea fragmentară, ternă a omului modern, rutina existențială, banalitatea și mediocritatea devenite mod de a fi în lume. CUPRINS: Item
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Le Paysan roumain devant le fléau, ținută de Constantin Brăiloiu la „Cercul republican” din Paris, în 12 aprilie 1951, precum și articolul politic al lui André Joyel-Faure despre La Roumanie crucifiée. În numărul din iulie 1951 al revistei, se publică o poemă semnată de Anna de Noailles, Le Souvenir des Aïeux, după cum în numărul 5 (octombrie 1951), apare o microantologie Eminescu, în versiunea franceză a lui Ion Ureche. În fine, din cel de-al doilea an de apariție al C.R., sub raport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285999_a_287328]
-
prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un joc de repetiții și dedublări: nu există revelație sau schimbare, „trecerea” e de fapt încremenire, „eu” și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Concert din muzică de Bach și Drumul ascuns, apar în limba maghiară tot în transpunerea ei (1964), ca și romanele Rămas bun de Ileana Vulpescu (1982) și Trandafirul alb de Constantin Chiriță (1968). L. traduce, de asemenea, din germană; astfel, poema Siebenbürgische Elegie a lui Adolf Meschendörfer este cunoscută în limba maghiară datorită tălmăcirii ei. Traduceri: Hortensia Papadat-Bengescu, Kamarazene [Concert din muzică de Bach]. Rejtett út [Drumul ascuns], București, 1964; Constantin Chiriță, A fehér rózsa [Trandafirul alb], București, 1968; Kutak [Fântânile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287776_a_289105]
-
proza, 1984, p. 139: "Eseistul mi se pare mai important în Valéry decât însuși poetul Vrăjilor. Bucată Eureka, de exemplu, te obligă să saluți foarte adînc Omul Vincian din Valéry. Trebuie să ne mirăm totuși cum Valéry, care proclama autonomia poemei față de celelalte genuri literare, desfășoară în versuri oblonul material al unei retorice abia răscumpărata de aurul din care e turnata". 64 Paul Valéry, "Discours sur l'esthétique", în Oeuvres, I, 1968, p. 1309: "L'artiste vit dans l'intimité de
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi” coexistă cu melosul și plasticitatea divină a „viorii din Cremona”, cântată într-o îndrăgită poemă, lucrată cu scrupul prozodic: „Vioara-i ca din lemn de trandafiri / și are umăr suplu ca Madona. // Cioplindu-și-o cu mâinile subțiri, / neîntrecutul meșter din Cremona, / încă-nainte de-a o isprăvi, / i-a ascultat în vise melodia. Cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
care se ocupă cu raporturile dintre funcția poetică și celelalte funcții ale limbajului"8. Etimonul grecesc poieó care semnifică " a face", " a compune" prezent în cuvintele poiêma (poem), poiêtés (poet), poiêsis (creație, poezie), onomatopoieia (onomatopee) , și în cuvintele din latină poema, poeta, poesis -, s-a păstrat în limbile europene: fr. Poème, poète, poétique, poétiser, poésie, onomatopée; it. poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care semnifică " a face", " a compune" prezent în cuvintele poiêma (poem), poiêtés (poet), poiêsis (creație, poezie), onomatopoieia (onomatopee) , și în cuvintele din latină poema, poeta, poesis -, s-a păstrat în limbile europene: fr. Poème, poète, poétique, poétiser, poésie, onomatopée; it. poema, poeta, poesia, poetiggiare, poetizzare, poetare; esp. Poetizar; engl. poem, poesy, poetry, poet, poetize.9 În greacă, poiéin, care înseamnă "a acționa", "acțiune", este una din cele zece kategoriai aristotelice; Aristotel face distincția între poiein, cu sensul de "producere" (poietiké episteme
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o artă realistă. D. Păcurariu analizează articulațiile clasice ale operei, fără a da Însă importanță faptului că, În Întreg sectorul eroicomic al epopeii, clasicismul nu este imitat, ci parodiat (Clasicismul românesc). N. Balotă urmărește, cu argumente convingătoare, dimensiunile baroce ale poemei („Universul baroc la I. Budai-Deleanu”, În Luceafărul, XIII [1970], nr. 6). Riscantă este Încercarea lui M. Anghelescu (Preromantismul românesc) de a descoperi elemente preromantice În Țiganiada [...]. CITAT RETRAS!!! Și Ioana Em. Petrescu continuă dezbaterea acestei probleme În nota respectivă. 2
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
individualizează și dau tablourilor autenticitate, culoare locală. Verva imprimă „caracterelor” mișcare, transformându-le în mici scenete (Defăimătorul). Obositoare lungimi, ca și discursivitatea nu au putut fi totuși evitate. Prefața volumului e o virulentă critică, în spirit iluminist, a societății timpului. Poema Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, apărută în 1825, la Buda, fără semnătură (ceea ce a dat naștere la controverse privind paternitatea ei), este o elegie exprimând durerea și mânia țării în haosul provocat de Eterie. Prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
lit. XIX, I, 40-44, 80-86; G. Zagoriț, Poetul Barbu Paris Mumuleanu, bard al anului 1821, „Gazeta cărților”, 1921, 2; Densusianu, Lit. rom., II, 75-87; Călinescu, Ist. lit. (1941), 118-122, Ist. lit. (1982), 117-120; Popovici, Romant. rom., 110-126; N. A. Ursu, Paternitatea poemei „Plângerea și tânguirea Valahiei” și unele versuri necunoscute ale lui Barbu Paris Mumuleanu, LR, 1965, 5; Ist. lit., II, 206-210; Anghelescu, Preromant. rom., passim; Păcurariu, Clas. rom., 48-54; Cornea, Originile, 364-386; Dicț. lit. 1900, 593-594; Scarlat, Ist. poeziei, I, 236-240
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
însuși creează poezie, mă văd angajat într-o reflecție asupra Literaturii, a Poeziei. Reproiectată în actul de scriere a poeziei, activitatea mea de critic este, cred, una din dimensiunile a ceea ce numim în mod obișnuit "conștiință artistică"" Spune Eminescu în poema În zădar în colbul școlii: Ci trăiește, chinuiește/ și de toate pătimește/ Ș-ai s-auzi cu iarba crește. Nu altceva își dorește poeta într-un poem antologat în Punerea în abis (Editura Eminescu, 2000): "Am uneori o mare dorință
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mine poezia este o prelungire a geometriei, așa că, rămînînd poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei". Cu totul împotriva tradiționalismului vehiculat în epocă de sămănătoriști, se simte dator să definească ce înseamnă instinct tradițional și să precizeze izvorul poemei Nastratin Hogea la Isarlîk: "Nu o ideologie la îndemîna oricărui străin botezat, ci o experiență în ascendență. Cred că accentul unui creștin milenar poate fi lesne deosebit de contrafaceri. Am îndoieli asupra poeziei tradiționaliste. De aceea se observă în Nastratin Hogea
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
din oda pindarică: "Neputînd să apar înaintea concetățenilor mei, ca poeții de altădată, cu lira în mînă și florile pe cap, mi-am poleit versul cu cît mai multe sonorități. Pe lîngă unitatea spirituală, adaug și una fonetică". Uvedenrode este poema pe care o consideră ilustrativă pentru direcția sa lirică, obsesie a unei clarități iraționale, ce sugerează la început, cu o limpezime în proximitatea silogismelor, un Oedip translucid și germanic, apoi o evadare în vis, totul tratat rapsodic conform canoanelor poetice
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]