2,744 matches
-
n-a ieșit din biserică. Era gânditor și avea grija de el însuși. Tot despre el ne mai spuneau că dacă vedea vreun sărac venind la el îi dă pomană cu mâna lui dacă era orb. Dacă vedea îi punea pomană înaintea să sau la temelia stâlpului sau pe pământ sau pe treptele bisericii și de acolo o lua săracul. Un batran l-a întrebat: - Pentru ce, părinte, nu dai pomană cu mâna? - Iarta-ma, părinte, a răspuns el, dar nu
LIVADA DUHOVNICEASCA (21) de ION UNTARU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352372_a_353701]
-
cu mâna lui dacă era orb. Dacă vedea îi punea pomană înaintea să sau la temelia stâlpului sau pe pământ sau pe treptele bisericii și de acolo o lua săracul. Un batran l-a întrebat: - Pentru ce, părinte, nu dai pomană cu mâna? - Iarta-ma, părinte, a răspuns el, dar nu sunt eu cel care dau ci Stăpâna mea Născătoarea de Dumnezeu, care mă hrănește și pe mine și pe ei. CAPITOLUL 62 VIAȚA LUI AVVA ȘTEFAN PREOTUL MĂNĂSTIRII ELIOTILOR Ne
LIVADA DUHOVNICEASCA (21) de ION UNTARU în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352372_a_353701]
-
a venit Postul Mare câțiva părinți au zis starețului nostru: - Anul acesta, avvo, să nu mai dăm săracilor, după cum este obiceiul, ca să nu lipsim mănăstirea, căci nu se gaseste grâu. Starețul a început să spună fraților: - Să nu întrerupem, fiilor, pomană rânduita de părintele nostru Teodosie. vedeți, este o porunca a bătrânului și nu ne va fi de folos dacă o călcam. Frații însă stăruiau și-l sileau pe stareț, zicandu-i: - Grâul n-are să ne ajungă nici pentru hrană noastră
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
pe stareț, zicandu-i: - Grâul n-are să ne ajungă nici pentru hrană noastră dar să mai dăm și altora. Starețul s-a întristat și a spus: -Duceti-va, faceți ce vreți! Așa că au hotărât să nu mai facă, ca de obicei, pomană în Sfântă și Marea Joi și în Sfântă și Marea Vineri. Fratele care avea grijă de hambar s-a dus să deschidă hambarul și a văzut că tot grâul este încolțit așa că au fost siliți să arunce tot grâul în
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
și apoi mi-a spus: "Acuma pot să mor. Florico, aprinde lumânarea.” I-am aprins-o. M-a ținut de mână, a respirat odată adânc și s-a liniștit definitiv... - Noroc cu făină aia fiindcă i-am putut face și pomenile, să ne știm cu datoria împlinită. Seninătatea cu care a primit moartea m-a urmărit de-a lungul vieții. Acum îmi stăruie în minte mai mult. O priveam pe Florica cu gândul dus departe. După o pauză, Florica mi-a
ECOURI MIORITICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350491_a_351820]
-
a întrebat un pustnic înțelept: - Care este taina armoniei cu toți oamenii? Bătrânul pustnic l-a privit îndelung, s-a gândit o vreme în tăcere și i-a răspuns: - Să dăruiești ceva, fiecărui om întâlnit în cale... - Să dau de pomană?, îndrăzni tânărul. - Să dăruiești un zâmbet, o vorbă bună, o pâine, iubire, compasiune, înțelegere...adică o fărâmă din inima ta!, spuse bătrânul, zâmbind. Cu toate acestea, oamenii sunt tot mai reci și indiferenți la problemele semenilor, ființa umană se îndepărtează
EŞTI CREŞTIN, EŞTI FERICIT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350539_a_351868]
-
Păi zic pe la două să fiu plecat. Până ajung la Constanța durează drumul vreo patru ore și ceva cu căruța. Sunt peste treizeci și cinci de kilometri. - Crezi că ai să reușești să obții un preț bun? să nu bați drumul de pomană. Avem nevoie de bani, dar nici pe degeaba să ne dăm agoniseala unuiande muncănu putem. Știi că a venit iar Ionel Beleaua - preceptorul, că nu am plătit dările la primărie. De fapt îl chema Ionel Șerban dar lumea îi spuneau
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350607_a_351936]
-
văzduhului, doar la țară se mai mențin, dar și acolo e invitat tot satul și familiile se întrec în iscusință și în fantezii culinare care nu au nimic de-a face cu sufletul răposatului. Ne-am obișnuit să dăm de pomană. Ne-am obișnuit să primim pomană. Suntem pomanagii? Poate. Personal, cred că Sfânta Liturghie este Sacramentul care împlinește pe deplin datoriile față de răposați și o mică pomană, fără să știe stânga ce face dreapta. Și pentru că nu-mi închipui cum
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
mențin, dar și acolo e invitat tot satul și familiile se întrec în iscusință și în fantezii culinare care nu au nimic de-a face cu sufletul răposatului. Ne-am obișnuit să dăm de pomană. Ne-am obișnuit să primim pomană. Suntem pomanagii? Poate. Personal, cred că Sfânta Liturghie este Sacramentul care împlinește pe deplin datoriile față de răposați și o mică pomană, fără să știe stânga ce face dreapta. Și pentru că nu-mi închipui cum e să-i dai pomană lui
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
nimic de-a face cu sufletul răposatului. Ne-am obișnuit să dăm de pomană. Ne-am obișnuit să primim pomană. Suntem pomanagii? Poate. Personal, cred că Sfânta Liturghie este Sacramentul care împlinește pe deplin datoriile față de răposați și o mică pomană, fără să știe stânga ce face dreapta. Și pentru că nu-mi închipui cum e să-i dai pomană lui Nichita, un sfert de veac l-am aniversat și l-am comemorat, primăvara și iarna, în felul meu. În cele din
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
primim pomană. Suntem pomanagii? Poate. Personal, cred că Sfânta Liturghie este Sacramentul care împlinește pe deplin datoriile față de răposați și o mică pomană, fără să știe stânga ce face dreapta. Și pentru că nu-mi închipui cum e să-i dai pomană lui Nichita, un sfert de veac l-am aniversat și l-am comemorat, primăvara și iarna, în felul meu. În cele din urmă am găsit și modalitatea ideală pentru mine, de a mi-l readuce aproape (de parcă l-aș fi
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
comemorat, primăvara și iarna, în felul meu. În cele din urmă am găsit și modalitatea ideală pentru mine, de a mi-l readuce aproape (de parcă l-aș fi uitat vreodată!) - pentru că mă oprea parcă ceva sau cineva, să-i dau pomană, de mâncare. Am procedat, așa cum făcea el cu prietenii și cum a mărturisit adeseori: „A-i dărui cuiva o poezie este ca și cum i-ai oferi o floare.” Și Nichita făcea tot timpul astfel de daruri. Până și la nunta unor
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
de mult încât s-a gândit la noi peste vreme și vremuri, cerându-și „Dreptul la Timp” și în felul acesta câștigându-și Dreptul la eternitate. „Dreptul la nemurire sau Nichita, Azi” s-a numit prima mea carte dată de pomană pentru sufletul lui Nichita. Pentru că nici un alt dar nu mi s-ar fi părut mai potrivit. Al doilea volum - tot de pomană - a fost „Ca o pasăre Ibis” - și e prelungirea celei dintâi. Atât m-am priceput, pentru că altfel, cum
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
-și Dreptul la eternitate. „Dreptul la nemurire sau Nichita, Azi” s-a numit prima mea carte dată de pomană pentru sufletul lui Nichita. Pentru că nici un alt dar nu mi s-ar fi părut mai potrivit. Al doilea volum - tot de pomană - a fost „Ca o pasăre Ibis” - și e prelungirea celei dintâi. Atât m-am priceput, pentru că altfel, cum să dau pomană unui OM VIU? Dar ce înseamnă „să dai de pomană?” Înseamnă a face un dar cuiva, fără să aștepți
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
lui Nichita. Pentru că nici un alt dar nu mi s-ar fi părut mai potrivit. Al doilea volum - tot de pomană - a fost „Ca o pasăre Ibis” - și e prelungirea celei dintâi. Atât m-am priceput, pentru că altfel, cum să dau pomană unui OM VIU? Dar ce înseamnă „să dai de pomană?” Înseamnă a face un dar cuiva, fără să aștepți nimic în schimb, fără recompense, mulțumiri și felicitări. Așa am citit eu pe un afiș, apărut la un an de la nemurirea
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
fi părut mai potrivit. Al doilea volum - tot de pomană - a fost „Ca o pasăre Ibis” - și e prelungirea celei dintâi. Atât m-am priceput, pentru că altfel, cum să dau pomană unui OM VIU? Dar ce înseamnă „să dai de pomană?” Înseamnă a face un dar cuiva, fără să aștepți nimic în schimb, fără recompense, mulțumiri și felicitări. Așa am citit eu pe un afiș, apărut la un an de la nemurirea lui, atunci când un grup de prieteni, printre care și Gheorghe
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
ea, iar dedesubt, scria cu litere de mână: „Atâta să nu uiți / Că el a fost un om viu / viu / pipăibil cu mâna. Nichita Stănescu, Azi”. La scurgerea unui sfert de veac de la nemurirea lui, i-am mai făcut o pomană „de pomină”: volumul „99 de anotimpuri fără Nichita. Omagiu”, Editura Pax Aura Mundi, 2008. Cu puțin timp în urmă, am aflat că un alt poet, din cu totul altă zonă a țării, Nicolae Băciuț din Târgu-Mureș i-a făcut și
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
Mundi, 2008. Cu puțin timp în urmă, am aflat că un alt poet, din cu totul altă zonă a țării, Nicolae Băciuț din Târgu-Mureș i-a făcut și el „pomeni” lui Nichita, în spiritul acelor „afinități elective”. Una din aceste pomeni s-a concretizat în volumul de față, intitulat „Nichita Stănescu. Cu colțul inimii”, apărut la Editura Nico, Târgu-Mureș, în două ediții. La prima ediție a Festivalului Nichita Stănescu, de la Ploiești, din 13-14 decembrie 1984, Prințul Tom (Gheorghe Tomozei, îngrijitorul Albumului
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
socializând între prieteni, neamuri și colegi, comunitate; - Cultivă nediscriminat valoarea umană prin virtuozii ei reprezentanți; nu-ți umili semenii nedreptățindu-i și supunându-i la suferințe; - Nu râvni la bunul altuia, dar nu-ți face nici un obicei din a da pomană, oferindu-i zilnic un bănuț cerșetorului nărăvit să ți-l ceară; numai astfel îl lecuiești să mai fie leneș și profitor; - Dinspre Dumnezeu către celelalte și ceilalți, totul e relativ. Nimeni nu e absolut, infinit, etern, etalon ori sfânt. Și
STINDARD, TEMATIC, INTRODUCTIV de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/351390_a_352719]
-
spre seară, Luna-ncearcă să răsară Dar pentru a șasea oară, În Secolul XXI, Intră-n Eclipsă totală... Mâncat-au Luna vârcolacii? de frunze-s goi acum copacii. Motanii adunați în strană, Așteaptă omul în sutană Să-i poftească la pomană. Ce întuneric este afară, Nici stelele n-au răsărit, Un OZN ne dă târcoale Rotindu-se în cercuri ample, Într-un halou cu mov tivit. Latră câinii, latră-ntruna... Doamne, unde o fi Luna? Referință Bibliografică: Eclipsă de Lună / Cârdei
ECLIPSĂ DE LUNĂ de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351443_a_352772]
-
o carne așa gustoasă. Ne așeza la masa mică, rotundă, pe scăunele mici, scotea o varză murată din putina de lemn și ne îndemna să mâncăm. De fapt, nu era nevoie să ne îndemne, că noi abia așteptam. Aceasta era pomana porcului. Mama nu mânca. Ținea post. Când se întuneca, în Ajunul Crăciunului, pe ulițele satului se auzeau colindătorii. Mama nu ne lăsa. Zicea că oamenii sunt săraci și că nu au ce să ne dea. Avea dreptate. M-am dus
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
înfigea o lumânare, pe care o aprindea. Mirosul de tămâie și plâlpâirea lumânării mă încântau nespus. Parcă mai mult decât miile de beculețe puse acum prin pomii din Cluj. Ne duceam la vecini cu turtițele. Mama zicea că asta e pomană pentru cei morți. Pe mine întotdeauna mă apostrofa: „ tu să fi atentă, că ești cam cu capul în nori, nu știu cu cine naiba oi semăna, să nu cazi!”. Avea dreptate. Eu cu firea mea visătoare, urmăream scârțâitul zăpezii, pițigoii
CRĂCIUNUL POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351465_a_352794]
-
cale mult mai simplă pentru iertare: botezul pocăinței. (Cineva care s-a pocăit după vârsta de 80 de ani spunea: “Dar chiar nu trebuie să fac nimic pentru plata păcatelor mele, după tot ceea ce am facut o viață întreagă? Nici o pomană, nici o slujbă, nimic?” - NU! Nu trebuie. A plătit El totul. și-a dat viața) Ioan spune: “După mine vine Cel care este mai puternic decât mine, căruia eu nu sunt vrednic să-I desleg curelele încălțămintelor.” Isus spune: “S-a
ACESTI FRUMOSI NEBUNI PENTRU CRISTOS de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351521_a_352850]
-
Că o fi mâncarea fudulie, dar ea ne țâne pe picioare... - Chiar, ați văzut că s-a scos la vânzare chioșcul de vis a vis de noi!? Ce părere aveți? Ne băgăm? La 15.000.000 eu zic că e pomană curată...- se aprinse Elena, entuziastă ca de obicei. - Știu și eu!?- răspunse Radu. - Circumspect, precum te-am pomenit...- îl arse Rodica. - Să mai analizăm problema...- bătu în retragere și Gigi. - Nu v-ați schimbat deloc...Cum vă știu de o
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]
-
să spun...Vă e rușine cu limba noastră...Asta e... Și-o luăm așa cum e...- sări ca arsă Rodica. - Haide, haide...- încercă s-o liniștească Elena. - Eu vă spun că nu e glumă...Măi, oameni buni, la prețul ăsta este pomană...- o ținea Elena pe-a ei...Așa gheșeft mai rar... - Nu ți-am spus...Să ne mai gândim...- încercă s-o tempereze Radu. - Și până vă gândiți voi, se vinde bine mersi... - Așa pleașcă, cred și eu...îi ținu isonul
BATE FIERUL CÂT E CALD de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350691_a_352020]