1,462 matches
-
vorbește și curînd sensul vorbelor lui avea să-i pătrundă în minte. Dar deocamdată atenția lui era concentrată în sus. Pe cer fulgerau avioane, dar nici o umbră întunecată, nici o torpilă săgetînd aerul pe aripile energiei atomice... Îi deschise lui Neelan portiera micului aparat și apoi se urcă și el. Peste o clipă se concentră asupra comenzilor și se asigură că în jurul atelierelor nu se produce nici o mișcare. Clădirea stătea liniștită, cu firma ei magică aruncînd văpăi în soare, simbol al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
obiectelor interzise care ajungeau, de peste graniță, ca să îi bucure și să îi fascineze pe urmașii harnici și curajoși ai celor mai drepți dintre traci. Totul arăta și suna diferit atunci când luai în mâinile tale mașinuțele lucioase și mici ale căror portiere se deschideau fără zgomot, totul arăta și suna diferit atunci când gustai băutura fermecată pe care străinii o savurau pe malul Mării Negre (elixirul Sinalco), totul arăta și suna diferit atunci când gustai, cu aerul unei revelații, guma de mestecat și micile pastile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bine și vrusese să iasă la aer. Dar dureri ascuțite la gât, la subsuori și vintre îl siliseră să se întoarcă și să ceară ajutorul părintelui Paneloux. \ Sunt niște umflături, zise el. Am făcut probabil un efort. Scoțând brațul prin portiera mașinii, doctorul își plimbă degetul la baza gâtului pe care Michel îl întindea spre el; un fel de nod tare, lemnos, se formase în locul acela. \ Culcă-te, ia-ți temperatura, am să vin să te văd după masă. După ce portarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
imposibil să îl găsească. Parcă mașina între taxiurile din fața hotelului Citadela, trăgând ostentativ frâna de mână pentru a sugera că drumul se încheiase. —OK, domnișoară Costello. Ăsta e capătul de linie. Aici faceți plata. Maggie îi mulțumi, după care deschise portiera. Înainte să iasă, se întoarse către el, punându-i o întrebare scurtă: Bem ceva? Nu obișnuia să bea, își dădu ea seama. Se purta atât de atent cu whisky-ul și cu apa, de parcă ar fi fost niște lichide rare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ne rostogolim în josul muntelui. —La naiba. Uri, trebuie să facem ceva. Știu, știu. Vorbi din nou după câteva secunde. —OK. La următoarea curbă, e un punct de observație. Pot să opresc acolo. Când o s-o fac, trebuie să deschizi imediat portiera și să sari din mașină. Și să rămâi foarte jos. Trebuie să faci asta în secunda în care mașina ajunge acolo. Nu aștepta să se oprească de tot. Apoi aleargă pur și simplu peste margine. E o porțiune mai joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
începu să apese frâna. Maggie își scoase centura, ceea ce declanșă imediat un piuit puternic. Aștepta momentul potrivit. Uri se uită în oglinda retrovizoare, apoi intră brusc în spațiul liber și țipă: —Acum! Și să te ții jos! Maggie apucă mânerul portierei, îl împinse și sări ghemuită din mașină, poticnindu-se pe drumul în mișcare, alergând aproape pe vine până la marginea suprafeței pavate. Acum, într-una din puținele secunde pe care le avea la dispoziție ca să ia o decizie, trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru a se putea concentra la ce auzea. În clipele care au urmat focului de armă, în timp ce rederula în minte amintirea acestuia, auzise o bufnitură și zgomot de pași pe pietrișul de deasupra. Apoi, un minut mai târziu, deslușise zgomotul portierelor trântite și hârâitul motorului care se punea în mișcare. S-a rugat atunci, ca și acum, să audă curând altceva: pașii lui apropiindu-se, poate, sau glasul lui strigând-o de pe drumul de deasupra. Vocea din mintea ei i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
îndrăznești să te ascunzi după jaluzelele acelea? Ridică-le imediat! Alergă înfuriat la bucătărie, umplu o oală cu apă și se întoarse iute în cameră. Tocmai când era gata să arunce apa în jaluzelele, tot coborâte, ale domnișoarei Annie, auzi portiera unei mașini trântindu-se, afară în stradă. Câțiva oameni veneau spre casă pe alee. Ignatius trase jaluzelele și stinse lumina, ascultând cum vorbește mama lui cu cineva. Agentul de stradă Mancuso tocmai spunea ceva când trecură pe sub fereastra lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ea. — Ignatius, mai strigă o dată doamna Reilly, dar era prea târziu. Un taxi se apropia de casa lor și Ignatius îi făcu semn să se oprească, tocmai când mama lui, uitând de cămașa zdrențuită, alerga spre marginea trotuarului. Ignatius trânti portiera din spate a taxiului drept sub nasul mamei sale și dădu repede o adresă taximetristului. O lovi apoi peste mâini cu sabia de plastic și-i spuse șoferului să plece imediat. Mașina porni stârnind pietricelele din rigolă care înțepară picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
moment plin de semnificație. Mă simt de parcă aș salva pe cineva. — Dar așa și este. Salvezi, într-adevăr. Acum trebuie să fugim. Te rog. Vom discuta mai târziu. Ignatius trecu pe lângă ea și ducându-se la micul ei Renault deschise portiera din spate și se urcă printre afișele și teancurile de manifeste cu care era acoperită bancheta. Mașina mirosea ca un chioșc de ziare. Grăbește-te! Nu avem timp să înscenăm un tableau-vivant aici, în fața casei. — Chiar ai de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
artificială sau viață artificială a devenit o formă îmbrăcată în mai multe tipuri diferite de „cipuri inteligente” atașate computerelor, cum ar fi GPS-urile și RFID-urile și se răspândesc cu repeziciune în toată lumea. Acestea își găsesc aplicabilitate începând de la portierele autoturismelor, care bipăie la apăsarea butonului de telecomandă și care iau „decizii legate de gestionarea rețelelor de trafic.” Concepția noastră referitoare la ceea ce constituie inteligență trebuie să se schimbe. Aceasta este prea limitată pentru a cuprinde viitoarea amenințare sau oportunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
jalnic era plin de pete. Charles Silverberg stătea în picioare, lângă el, vorbind la telefon. Josh claxonă. Charles îi făcu cu mâna și porni spre el. Adam îl urmă și se urcă în mașină. — Mersi, frățioare, zise el și trânti portiera. Apreciez gestul. — Nici o problemă. Josh intră în trafic, uitându-se la ceas. Avea suficient timp să-l ducă pe Adam la casa mamei lor și să ajungă înapoi la laborator, până la 5. — Am întrerupt ceva? întrebă Adam. Asta era enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spuse el. — În regulă. Vă vom vizita sediul peste patru zile. — Nu astăzi? — Oh, nu. Vom începe astăzi, dar mai întâi trebuie să rezolvăm acea problemă delicată. Apoi, vom veni. O limuzină neagră trase alături. Șoferul ocoli și îi deschise portiera. — Oh, apropo, spuse ea. Porsche-ul dumneavoastră a fost localizat în Houston. Suntem destul de siguri că nu a fost luat de soție. Se urcă în mașină, iar fusta i se ridică. Nu o trase în jos. Îi făcu semn cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dumneavoastră a fost localizat în Houston. Suntem destul de siguri că nu a fost luat de soție. Se urcă în mașină, iar fusta i se ridică. Nu o trase în jos. Îi făcu semn cu mâna lui Rick, în timp ce șoferul închidea portiera. Când limuzina se îndepărtă, Rick își dădu seama că rămăsese fără aer. Capitolul 18 Era doar modul lui de relaxare, Brad Gordon știa asta, dar n-ar fi încercat să o explice altcuiva. Un bărbat singur trebuia să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu, nu ești. Ești o ticăloasă băgăcioasă și diabolică. Te urăsc și urăsc mașina asta. Continuară la fel pentru o vreme, până când, în cele din urmă, Georgia o duse pe fiica ei înapoi la școală. Jennifer coborî din mașină, trântind portiera. — Și, în plus, m-ai făcut să întârzii la franceză! Fusese o dimineață epuizantă și își anulase două întâlniri. Acum trebuia să încerce să își reprogrameze clienții. Georgia se duse la birou, puse punga cu ace pe podea și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
oprească și să ridice capul. În clipa aceea, Billy lovi din picioare, reuși să se ridice și o luă la fugă pe aleea celei mai apropiate case. Se urcă într-o mașină parcată pe alee. Dave îl urmări. Billy închise portiera și o încuie chiar în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în clipa în care Dave ateriză pe parbriz. Alunecă pe suprafața capotei, uitându-se în interior. Billy ridică din nou arma, dar era prea zguduit și îngrozit ca să tragă. Dave coborî pe partea din dreapta a mașinii, încercă ușa, trăgând de portieră de mai multe ori. Billy îl privea, gâfâind puternic. Apoi Dave se lăsă din nou jos, dispărând total. Sirenele se apropiară. Billy realiză încet în ce situație disperată se afla. Venea poliția. El era închis în mașină, cu o armă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fim fericiți, fericiți, fericiți, repetați și voi acum. Fericiți, fericiți, fericiți, încercați și voi acum ... — Încetează, zise Stan. Gerard continuă: — Fericiți, fericiți, fericiți, fericiți, oh, baby, da, fericiți, fericiți ... — Gata! urlă Stan, trăgând mașina la marginea drumului. Coborî și trânti portiera. — Nu mă sperii, șmechere, spuse Gerard. Stan înjură și deschise ușa din spate. Gerard cânta din nou: — Am niște vești pentru tine, și vei afla că sunt adevărate, așa că va trebui să iei masa singur ... Nici o problemă, zise Stan. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
vreau să... — E cât se poate de adevărat, mârâi Stan. Gerard flutură din aripi. — Nu poți să-mi faci una ca asta, zise el. — Oh, nu? Ia fii atent. Stan se întoarse în partea din față a mașinii și deschise portiera. — Vreau stinghia mea, spuse Gerard. Măcar atât poți să ... — Du-te dracului cu stinghie cu tot! — Nu pleca furios, nu poate fi așa rău, nu pleca ... — Pa, Gerard. Stan trânti portiera și își înfipse piciorul în pedală, pornind în viteză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
întoarse în partea din față a mașinii și deschise portiera. — Vreau stinghia mea, spuse Gerard. Măcar atât poți să ... — Du-te dracului cu stinghie cu tot! — Nu pleca furios, nu poate fi așa rău, nu pleca ... — Pa, Gerard. Stan trânti portiera și își înfipse piciorul în pedală, pornind în viteză, ca să fie sigur că ridica un nor mare de praf. Se uită în spate, dar nu reuși să vadă pasărea. Cu toate acestea, văzu toate excrementele de pasăre de pe bancheta din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deschisă. Nu o păzea nimeni. Intră pe poartă, în parcare. Drumul din spate era în capătul îndepărtat al parcării. — Ce facem? zise ea. Îi urmărim pe drum? Nu cred. Dacă o facem, or să ne vadă. Mai bine parchează. Deschise portiera. — Vrei să lași pușca aia aici? — Nu, zise ea. Deschise portbagajul, găsi un prosop, înfășură arma în el și spuse: Sunt gata. — OK, zise Henry. Să mergem. — La naiba, spuse Vasco, apăsând pe frână. O luase pe acest drum ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acelor mărturisiri, acelor lamentații, acelor confidențe. Scrisorile tatălui erau aproape toate bătute la mașină. Cu un an Înainte să moară, Îi scrisese: „Bat la mașină din ce În ce mai puțin bine, pentru că mașina Îmbătrînește odată cu proprietarul ei și pentru că mi-am prins În portiera mașinii singurul deget de la mîna dreaptă cu care bat“. (Și François bătea tot cu un deget.) „Vorbesc serios, sînt Într-o stare proastă de multă vreme. Totul a venit de la gută: medicamentele care m-au vindecat de ea m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nici o problemă, dar șoferii refuzau să mă ia cînd le ceream să mă ducă pînă la capătul străzii. Fluturam o bancnotă pe sub nasul șoferului: „Du-mă doar două sute de metri mai departe și e a dumitale!“. Nu avea Încredere, bloca portierele și demara În trombă. Mi s-a răspuns chiar: „O să te duc la balamuc, dacă mai stărui“. Un traseul scurt este un drumu al crucii pentru un agorafob. De aceea, cînd voiam să merg pe strada l’Ancienne Comédie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca să-i ofer cîteva pahare de șampanie cu suc de portocale lui Jennifer În ultima noapte pe care o petrecuse la Paris - a refuzat să mă lase s-o Însoțesc la aeroport și ne-am sărutat pentru ultima oară lîngă portiera unui taxi. Cu banii rămași, am plătit cheltuielile agenției, garanția și chiria pe prima lună la noul apartament ale cărui Încăperi Delphine a vrut să le zugrăvească imediat. Delphine este o emotivă activă. Eu sînt mai degrabă un inactiv. Lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de umede, Încât uitase cât de mult Îi plăcea aerul cald și uscat pe care Îl respira când era mică, În București. — Doamne, Kitty, cât mă bucur să te văd, parcă au trecut secole de când am plecat! zise Diane deschizând portiera. — Și eu mă bucur, mi-a fost dor de tine! zise Kitty, Îmbrățișând-o și sărutând-o pe ambii obraji, ca europenii, nu doar pe unul, ca americanii. Ți-am simțit lipsa mai ales lunea, când obișnuiam să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]