1,416 matches
-
N-aveam timp să-mi fie milă de el: l-am luat de piciorușe și l-am azvârlit printre cartofi. Abia mai târziu, seara, Înainte să adorm, am plâns, amintindu-mi de ochișorii puiului. Cotrobăiam În geanta mamei până găseam portofelul vișiniu pe care era pictată o chinezoaică ascunsă după evantai. Luam (furam, adică) din el mărunțeii care Îmi lipseau și o tuleam iarăși către atelierul plin de minuni al meșterului făurar. Așa eram eu pe atunci și nu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și laude marfa În gura mare, să facă glume cu mușteriii care păreau a fi gata să cumpere ori să se ciorovăiască, În cuvinte ascuțite, cu cei pe care-i bănuia că nu aveau de gând să-și scormonească prin portofele. Aștepta cu nerăbdare și cu bucurie adâncă să prindă În nări mirosul pieței care, amestecat cu larma omenirii, Îl amețea dinainte, numai gândindu-se la el, ca un pahar cu vin tânăr. De ani Întregi nu mai fusese el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să știu răspunsul. Am terminat de băut În mai puțin de cinci minute. Nu puteam zăbovi. Mama ar fi putut ajunge acasă curând și riscam să Întârzii la propria mea execuție. Am cerut nota și David așteptă răbdător sămi scot portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cerut nota și David așteptă răbdător sămi scot portofelul. ― La naiba, am murmurat, scoțând din geantă tot ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că mi-am, hm, uitat portofelul acasă. David se Încruntă. Nici nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
ceea ce avem și punând pe masă. Trebuie să fie aici. Doar că, pentru ca ziua mea să devină În mod incredibil și mai proastă, portofelul meu nu era acolo. I-am zâmbit jenată lui David. ― Cred că mi-am, hm, uitat portofelul acasă. David se Încruntă. Nici nu știu la ce sperasem. ― E În regulă, spuse o voce joasă, necunoscută. Plătesc eu. M-am holbat la băiatul care Îi Înmâna lui David banii pentru apa mea. Se așeză apoi pe scaunul de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
chicot. ― Ba da! L-am Înghiontit ușor. ― Ba nu! ― Bine, cedă el. Tu câștigi. ― Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă privirea spre mine. Asta dacă aveți portofelul. M-am strâmbat la Damian care râdea Înfundat. ― Bună David. Și da, am portofelul. ― Minunat, spuse el ironic. Ce ai dori? ― Un capucino, te rog. ― Două, zise Damian. ― Știi, aș putea face eu cinste de data asta, am spus după ce
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Așa mai merge, am râs eu. David veni la masa noastră mustăcind. ― Aș putea să vă iau comanda? Își Îndreptă privirea spre mine. Asta dacă aveți portofelul. M-am strâmbat la Damian care râdea Înfundat. ― Bună David. Și da, am portofelul. ― Minunat, spuse el ironic. Ce ai dori? ― Un capucino, te rog. ― Două, zise Damian. ― Știi, aș putea face eu cinste de data asta, am spus după ce David se Îndepărtă. Damian ridică din sprâncene. ― Drăguță Încercare. ― Vorbesc serios! ― Nu se va
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Să te Îndrăgostești așa, deodată, de o străină pe care n-o cunoști deloc. Dar nu caut să mi explic de ce mi-am dorit atât de mult să o cunosc. Știu doar că am profitat de faptul că-și uitase portofelul acasă și m-am oferit să-i plătesc consumația. M-am așezat vizavi de ea. Era atât de frumoasă, dar totodată părea atât de tristă.... Așa că am vrut să o ajut. Și nu, nu Îmi neg egoismul. Nu am făcut
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
simandicos! Vedeți cu câtă milă o privesc celelalte femei? Vedeți cum îi aduce chelnerul exorbitanta notă de plată pentru paharul de vin pe care l-a băut? Și faza cea mai tare: vedeți cum descoperă Rachel că și-a uitat portofelul acasă? Ceilalți Dumnezei nu se pot opri din râs. Evenimentele care au dus la concluzia că aș fi dependentă de droguri aveau aceeași notă de farsă celestă ca și restul vieții mele. Ce s-a întâmplat? într-o noapte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Luke, nici pe prietenii lui, închipuindu-mi-i ca pe niște posibili iubiți. Oricât m-aș fi străduit, nu puteam să roșesc sau să mă transform într-o idioată căreia i se înțepenise limba-n gură sau să-mi scot portofelul din geantă doar ca să descopăr că, de fapt, scosesem un șervețel împăturit sau să-mi trec degetele prin păr pentru ca una din unghiile false să mi se prindă într-o meșă sau să încerc să plătesc un rând de băuturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de gând să recunosc asta în fața surorii mele mult mai mici. Eu ar fi trebuit să fiu cea care să-i povestească ei despre lucruri de genul ăla. Nu invers. Nu mai spune, a murmurat ea. 65tc "65" Am golit portofelul mamei, luând cam vreo sută treizeci de lire. Probabil că tocmai primise banii de menaj. Apoi i-am șters praful și de pe cartea de credit și am luat-o și pe aia ca măsură de siguranță. Am ezitat când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Apoi i-am șters praful și de pe cartea de credit și am luat-o și pe aia ca măsură de siguranță. Am ezitat când am vrut să fur bani de la Anna, dar, din fericire, nu avea decât opt penny în portofelul ei cu model indian. Helen dormea cu banii sub pernă, așa că nu avea nici un rost să încerc s-o scutur de vreo lețcaie. Nu credeam că fac ceva rău. Eram cuprinsă de o dorință așa de puternică încât nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sun. Fără nici un avertisment, părea o chestie șocant de fezabilă și nu mai înțelegeam de ce făcusem atâta tam-tam pe tema asta. Repede, înainte să-mi treacă avântul sau să mă conving să nu acționez, am luat-o la goană, cu portofelul în mână, către telefoanele din holul căminului. Din grabă, aproape că am doborât la pământ mai multe persoane. Să telefonezi de-acolo era destul de inhibant. Mai ales că Bobby-Ann și Pauley-Sue făcuseră coadă în urma mea ca să-și sune drăguții de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
violent din cauza nervilor și mă tot uitam la ușă, rugându-mă ca Luke să apară. După venirea celei de-a douăzecea persoane care nu era Luke, nenorocită, m-am decis să plec. Am început să cotrobăi prin geantă în căutarea portofelului ca să plătesc apa minerală... Apoi, Luke a apărut. Intrând pe ușă. Schimbând câteva cuvinte cu cel care întâmpina clienții. I s-a spus unde eram. Iar el s-a uitat în direcția mea. A fost un șoc fantastic să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a părut rău că-mi ieșisem din fire, dar îmi era așa de foame, că începusem să văd stele verzi. Am verificat rapid e-mailul de la Vivian - nu era nimic care să nu poată aștepta zece minute - și mi-am înșfăcat portofelul. Burger Heaven 1 - restaurantul, cu nume mai mult decât potrivit, de peste drum - mă chema. Din păcate, ușa biroului meu s-a deschis înainte s-apuc să plec. — Sa-lut, măi, mamasita splendidă și sexy ce ești! a mugit unica și fantastica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și nici măcar nu erau încă în anii de dificultăți materiale, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot. Nu-i păsa de cei care se strângeau, ghemuiți, să nu li se poată citi cumva gândurile, dacă fapte tot nu erau încă în stare să declanșeze, nici de cei cărora li se citea apartenența pe față și pe portofel. Provocările, nepăsarea, obrăznicia se dovedeau ocrotitoare, s-ar zice, când ți-ai cucerit statutul de aiurit, în stare de cele mai năstrușnice bazaconii, cea mai năstrușnică dintre ele fiind chiar ciudatul său statut de tolerat. Toleratul unorforțe din umbră, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iartă-mă. Întindea sânii sticloși, stângul, dreptul, să-i recunoască, să-i sărute. Superbe, delicate fructe, palid-violacee, tari, zemoase, cu biberonul lung și amar. „Iartă-mă, Dominic.“ Își lipise gura de lobul urechii lui clăpăuge. „Da, m-am uitat în portofel. Să-ți aflu numele. Iartă-mă, Dominic“, și reluă ritualul, să-l trezească. Apatic, însă, stors, plăpândul Dominic, deloc grăbit să-și recunoască numele, deloc n-avea chef să înlocuiască înlocuitorul, să joace actul secund, reprezentându-se pe sine, absentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cine ai în taxi, în ziua de azi, trebuie să fii atent, atent, numai ochi și urechi. Taxiul frânase lent, elegant în fața vilei. La așa discurs, Mitică arată și el domnilor ce vasăzică arta șoferilor bucureșteni!... Domnul doctor își scoase portofelul, dar Tolea îl bătu protector pe spate. Lasă, nene, eu plătesc. — Fii serios, dom’ profesor! A fost o consultație, pot spune. O prelegere de artă, dacă nu chiar de filozofie. Cred că și prietenul nostru de la volan s-a delectat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gâtul, izbucnește pe neașteptate în râs. — Fă bine și scoate banii, spune el. Nu vrei să-și piardă respectul față de tine, nu? — Da, îi ține isonul Lucy. Vrei să te iubesc, nu-i așa, unchiule Nat? Cam fără chef, scot portofelul și îi întind cei cincizeci de dolari. — Mare șmecheră ești, Lucy, mormăi. — Știu, mi-o întoarce ea, îndesând bancnotele în buzunar și blagoslovindu-mă cu unul din zâmbetele ei gigantice. Mama mi-a spus întotdeauna să am grijă de mine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
amuzată. Trezește-te, Somnorilă ! E momentul să deschidem cadourile. — A, da, zic, trezindu-mă la realitate. OK. Mă duc să-l aduc pe al meu. În clipa În care mama deschide pachetul cu camera video, de la tata, și cel cu portofelul de la bunicul, sunt surescitată la maximum. Sper din suflet ca mamei să-i placă darul meu. Nu arată cine știe ce, spun Întinzându-i plicul roz. Dar, atunci când Îl vei deschide... — Ce poate fi ? spune mama, curioasă. Deschide plicul, apoi felicitarea Înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de mâna a paișpea. Ia uite ce târziu s-a făcut! Am Întârziat la... la... expoziția de sculptură. Poftim ? — Îmi pare foarte bine că te-am văzut, Emma... Nu puteți să plecați ! zic panicată. Dar tata și-a deschis deja portofelul și a pus o bancnotă de 20 de lire pe masă, În vreme de mama s-a ridicat și și-a pus sacoul. — Ascultă doar ce-are de spus, Îmi șoptește, aplecându-mă să mă pupe. — Pa, Emma, spune tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
bluză de trening roz Îmi bagă brusc În față o legătură acoperită cu folie de aluminiu, și scutur enervată din cap. Niște iarbă-neagră norocoasă, domnule ? — Dați-mi tot coșul, spune Jack. Cred că am mare nevoie de el. Caută În portofel, Îi dă femeii două bancnote de 50 de lire și Îi ia coșul. Toate astea, fără să-și ia ochii de la mine. — Emma, vreau neapărat să mă revanșez față de tine, spune, iar femeia dispare grăbită. Pot să te invit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
simți că ai câștigat pe merit acel lucru. Ne îndreptăm spre casă, și eu am mare grijă să‑mi feresc ochii de raionul de accesorii. Abia apuc să zăresc geanta aia roșie cu mărgele negre. Și, tocmai când îmi caut portofelul în poșetă, felicitându‑mă pentru determinare, vânzătoarea zice, ca să facă puțină conversație: — Știți, modelul ăsta îl avem și pe oranj. Pe oranj? — A...da? zic după o pauză. Nu mă interesează. Am luat ce venisem să cumpăr, și punct. Sandale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
un R... Se uită la mine cu amabilitate, de parcă aș fi complet retardată. Ceea ce bănuiesc că e destul de îndreptățit, din moment ce nu știu să scriu „Peter“, numele propriului meu fin. — Face... 48 de lire, zice, și eu îmi duc mâna după portofel. Știți, dacă cumpărați de 50 de lire, primiți o lumânare parfumată gratuită. — Serios? mă uit la ea cu interes. Mi‑ar prinde bine o lumânare parfumată drăguță. Iar, două lire în plus sau în minus... — Sunt sigură că găsesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]