777 matches
-
autobiografia, diaristul are handicapul de a nu-și putea domina duratele lungi ale existenței. Jurnalul intim exclude posibilitatea construirii unui scenariu existențial amplu, acesta nefiind - decât arareori - consecința unui proiect conștient de autoconstrucție și auto-reflecție literară. Autorul de jurnale se portretizează nu numai privindu-se În oglinda propriu-zisă, ci și În oglinda Celuilalt. Inevitabilul proces al identificării cu altul e aproape Întotdeauna patetic, reușind să acutizeze o dramă pe care scriitorul o percepe doar În mod accidental. Prea multe conflicte ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
dar și altele, ce s-au încrustat adânc în ființa autoarei, „ca scrijeliturile de cuțit în scoarța de copac”, „amintiri cumplite, dar revelatoare”. Evocare când la persoana întâi, când la a treia, în care este intercalat și un miniroman, cartea portretizează atât bestii din lumea anchetatorilor și a închisorilor, ca șeful Siguranței, care îi împroașcă pe cei anchetați cu „josnice invective”, ca femeia-gardian, care cronometra până și timpul cât stăteau la toaletă deținutele, cât și oameni adevărați, ca sergentul de poliție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
școlar limba franceză. Om cu pregătire multiplă, el însuși absolvent al Laurianului, cu un doctorat în drept, politician, inspector școlar, publicist, Iacobeanu este unul dintre exemplele celor ce activează cu succes în mediul intelectual al formării inițiale. Iată cum îl portretizează matematicianul Octav Onicescu, fost elev din generațiile antebelice: "cu alt temperament, în general zâmbitor, dar cu mici violențe repede stăpânite, în general simpatice, pentru cine nu era obiectul lor imediat. Ora de franceză era o desfătare spirituală...."92. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
aveam în fața noastră pe un destoinic cărturar, un neostenit cercetător de hrisoave, un colecționar pasionat de documente și manuscrise, legate de creația poporului. Într-un cuvânt - un folclorist"114. În amintirea elevilor se înscriu și alți profesori valoroși. Sașa Pană portretizează în autobiografia sa pe temperamentalul profesor de istorie, Tiberiu Crudu: "om cult, iubitor și cunoscător al folclorului", dar "iute de felul lui"115. De fapt, memorialistica celor formați pe băncile Liceului Ghica surprinde aceeași atmosferă de disciplină severă pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
o natură de artist”. Mare istoric e acela care transmite cititorului „iluzia că trăiește în timpul cu care se ocupă, între oamenii pe care îi studiază”. E performanța pe care o realizează el însuși prin iscusința de a nara, descrie și portretiza, prin nota de umor introdusă, când e cazul, în relatare, prin comentarii ironice și sarcastice, nu rareori, prin patosul mâniei, dar mai ales prin duioșia unor caracterizări, prin vibrația evocărilor. Posibilități de cultivare a unor asemenea însușiri oferă, prin definiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
e orice „carte cu oameni”. Nimic în cuprinsul acesteia nu e de domeniul imaginarului. Autorul își povestește pur și simplu viața, asemenea lui Goethe în Poezie și adevăr, expunând implicit ideile și convingerile ce l-au călăuzit și mai ales portretizând oameni de tot felul, întâlniți pe numeroasele drumuri ale lumii străbătute de el. Prin aceasta cartea se umple de viață, iar narațiunea devine cuceritoare. Evocând „copilăria și tinerețea” autorului, întâiul volum capătă caracter de bildungsroman; următoarele două, înfățișându-l ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
o "fascinație subtextuală către exotic", în timp ce sentimentul de anxietate ce decurge din "concepția distopică asupra viitorului" la Baudrillard este înlocuit cu un "entuziasm pozitiv pentru exces"453. Această interpretare contrastează cu majoritatea comentariilor pe marginea conceptelor discutate, și care îl portretizează de obicei pe Baudrillard sub semnul unui nihilism apocaliptic, care nu oferă nici o speranță pentru ceea ce s-ar numi "reinventarea" realului. 5.2. Succesiunea simulacrelor 5.2.1. Sfârșitul mitului originii Conceptul de hiperrealitate nu poate fi înțeles în lipsa unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
imaginea și puterea 457. Baudrillard sugerează în această manieră că un scop inerent ordinii interne a simulacrelor este acela de a produce un sistem universal de putere și control. Al doilea tip de simulacru apare o dată cu revoluția industrială și este portretizat în seriile industriale; diferența dintre primul tip de simulacru și cel de-al doilea este reliefată de către autor prin comparația dintre sistemul automat (l'automate) și robot (le robot) dacă primul i se pare că rămâne analogul omului și încă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
caracterul social și educativ care trebuia imprimat artei pentru a o revoluționa și a o ajuta la rândul ei să revoluționeze, ghidând spre "nou", inerția "veche" a societății. Distingem de asemenea indispensabile teme romantice care articulează discursul liderului PCR: eroul, portretizat prin prisma unui "nou" Făt- Frumos de extracție deopotrivă naționalistă și leninistă, respectiv "balaurii timpurilor moderne" pe care acesta îi înfruntă neprecupețind nici un efort. În uriașa activitate creatoare de formare a omului nou, cu o înaltă conștiință socialistă, literatura și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și Kim Ir Sen erau de asemenea foarte bune. "Cei doi Kim", scrie Mihai Sturdza referindu-se la Kim Ir Sen și fiul acestuia, actualul lider nord-coreean Kim Jong Il, "sunt singurii lideri din lume pe care presa română îi portretizează de obicei în termeni rezervați pentru Nicolae și Elena Ceaușescu, ca minți enciclopedice și creatori titanici ai unei noi civilizații" (Sturdza: 9 November 1988b, 13-15). Per ansamblu, "relațiile externe ale lui Ceaușescu" se transformaseră "într-o fantomă a ceea ce fuseseră
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rău tratați În România, că li se oferă toate șansele de afirmare, Însă că ei nu doresc să se integreze În cadrul societății (de exemplu, li s-au oferit locuri de muncă, dar nu vor să muncească). Imaginarul colectiv românesc Îi portretizează pe romi ca fiind ceva din cadrul societății care creează temeri, repulsii, neînțelegeri. Mentalul colectiv românesc refuză, astfel, să-i considere pe romi ca pe niște cetățeni activi ai societății actuale, folosindu-se, de cele mai multe ori, de cuvinte Înjositoare (nespălat, urât
[Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
nu mai poate avea pentru noi sensul inexact, desigur, dar devenit comun, de putere care domină corpul social și viața comunitară. Nu atributul puterii este cel prin care se manifestă transcendența în societățile noastre. Laicizarea ne-a dezobișnuit să o portretizăm recurgînd la analogii directe, care să o învestească cu atributele magnificenței, forței, dominației, legii. Luînd această stare de fapt ca pe un material simbolic, am putea deveni mai atenți la ipostaza paradoxală a divinului polar, suveran față de mișcările lumii și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
adevărata cetățenie și adevărata dreptate socială erau prezentate ca fiind antagonice cu agenda statului corupt, care își demonstra atitudinea "anti-popor". Trăsătura distinctivă a acestui mesaj, prin comparație cu grosul populismului de secol XX, din America de Nord, este aceea că statul este portretizat ca acționând împotriva intereselor oamenilor, deoarece cheltuiește pentru a reglementa activitatea corporațiilor și redistribuie resurse, în loc să procedeze invers. O scurtă examinare a bazinului de suporteri electorali ai Reformiștilor ar putea clarifica modalitatea în care acest partid a îmbinat populismul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
categorii. Analiza de corespondență este singura tehnică prin care se produc hărți metrice pornind de la date măsurate pe cea mai puțin restrictivă scală de măsură (nominală). Al doilea avantaj este acela că, așa cum vom vedea în continuare, analiza de corespondență portretizează nu doar relațiile dintre variabile (rândurile și coloanele unui tabel de contingență), ci și relațiile dintre categoriile aceleiași variabile (categoriile reprezentate pe rânduri, respectiv categoriile reprezentate pe coloane). De exemplu, în cazul în care coloanele reprezintă atribute ale obiectelor, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș ironico-satiric la adresa aspectelor reprobabile ale vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut îndeaproape: G. Topîrceanu, Jules Cazaban, Demostene Botez, George Enescu, Ion Marin Sadoveanu, Panait Istrati, George Lesnea, Mihai Ralea ș.a. Deosebit de interesant este ciclul Popasuri sadoveniene, ce reia sau adâncește scene din volumele anterioare dedicate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
populează asemenea localuri, cu dramele, dezamăgirile și nefericirile lor. Este în relații de camaraderie cu ele, le gratifică cu bomboane, parfumuri și țigări, cu bani, când este cazul. Nu uită zilele lor de naștere și le trimite mici cadouri. Sunt portretizate de autor, în roman: Berthe, Véronique (juca la cursele de biciclete), Suzanne (avea un copil și trimitea bani pentru îngrijirea lui), Giannina (italiancă), Minette (mergea frecvent la teatru). Visul oricărei lorette era să găsească un om bogat și să părăsească
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
The Sporting Life (Viață sportivă, 1963). Filmele de la Începutul anilor ’50 aveau ca protagoniști fie actori din clasa de mijloc, scorțoși și cu accent de BBC (Kenneth Moore, Dirk Bogarde, John Gregson, Rex Harrison, Geoffrey Keene), fie „tipuri” londoneze simpatice, portretizate de obicei de actori evrei (Sidney James, Alfie Bass, Sidney Tafler sau Peter Sellers). Filmele de mai târziu, poreclite „drame de bucătărie” fiindcă Înfățișau viața de zi cu zi necosmetizată, erau jucate de o pleiadă de actori tineri - Tom Courtenay
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
referințe la trecutul recent, fie ea politică sau culturală 20. Anii ’30 au alunecat curând Într-o irelevanță pe care o surprinde cu fler premonitoriu La Guerre est finie, filmul elegiac al lui Alain Resnais din 1966: comunistul spaniol Diego - portretizat de inegalabilul Yves Montand - călătorește clandestin de la Paris la Madrid, pentru a transmite cu curaj materiale subversive și planuri pentru o „revoltă a muncitorilor” despre care știe că nu va avea loc niciodată. „Nu Înțelegeți?”, Încearcă el să le explice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de muncă excesivă și alcool, nu mai este subiectul artistului de azi"1. Reprezentanții noii direcții își stabilesc noi repere tematice, "degeneratul" pe care medicina alienistă îl prezenta drept exponent al unei fenomen degeneraționist la scară continentală, iar naturalismul îl portretiza brutal, determinist, ca prizonier al mediului mizerabilist și al tarelor ereditare dispare din atenția lor, iar odată cu el și interesul pentru un anumit segment social defavorizat și pentru o anumită dinamică socială asociată modernizării și progresului. De asemenea, interesul pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faptul este ușor de Înțeles. În sondarea procesului social al parvenirii, scriitorul Își Îndreaptă atenția, În primul rând, asupra personajelor negative. Așa se explică faptul că În roman, fiecăruia din cei vizați li se rezervă câte un capitol, unde sunt portretizați și analizați cu minuție. (Dinu Păturică, Postelnicul Andronache Tuzluc, Chera Duduca, Chir Costea Chiorul). Dacă În prezentarea acestor personaje scriitorul dovedește un ascuțit spirit de observație, analizând fiecare gest, cuvânt, atitudine și intervenind cu opiniile proprii, (aceste intervenții, ca și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
țării Rumânești este în fapt o odă națională închinată lui Mihai Viteazul. Nu mai puțin de 208 pagini din cele 322 ale volumului sunt dedicate lui "Mihaiu II. Viteazul" (Aaron, 1837, pp. 114-322). Dacă în scrierile Școlii Ardelene, Mihai era portretizat în termenii unui domn ambițios, odată cu Florian Aaron, Mihai Viteazul devine Unificatorul mesianic al românimii, fiindu-i atribuită conștiința clară a naționalismului din spatele faptelor sale. Din lungul spațiu textual dedicat lui Mihai în Tomul al II-lea din Idee repede
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
prin glorificarea patimei dacice pentru slobozenie, va atinge o nouă culme în manualul lui Heliade Rădulescu (deși acesta nu îi asimilează în patrimoniul genetic al românilor). Dacă până acum, Decebal era blamat, printre rânduri sau de-a dreptul explicit, și portretizat ca lipsit de cinste pentru că a rupt tratatul de pace cu romanii și prin aceasta a declanșat cel de-al doilea război daco-roman, Heliade nu își poate frâna admirația pentru lupta de eliberare inițiată de acesta: "Departe de a critica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade îl portretizează pe Decebal confirmă încă o dată regula generală că trecutul este scris după chipul prezentului, iar, mai specific și personal, personajele istorice sunt descrise după chipul și asemănarea istoricului: Pe lângă aquestea, cată să scim quo Decebal era un conservator al instituțiunilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de sine a națiunii" (p. 40). Autorii nu schițează nici cel mai mic efort pentru edulcorarea radicalității discursului (cu care, în treacăt fie spus, personal, suntem perfect de acord). Și în acest punct, manualul contrastează puternic cu ortodoxia istoriografică: în loc să portretizeze națiunea română în termeni esențialiști, ca o împlinire determinată de necesitatea istorică sau ca un dat obiectiv etern, este preferată în schimb o poziție construcționistă, care admite contingențele istorice și implicit fragilitatea (în opoziței cu eternitatea) statului național. Un alt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
coordonatele geografice pe care aceasta s-a manifestat, asigurându-i propulsia pe toată durata secolelor XIX și XX. Fără a atinge cote universale precum cele la care ajunge mesianismul polonez în versiunea lui Adam Mickiewicz (pentru care Polonia suferindă era portretizată metaforic ca fiind "Christosul națiunilor") sau mesianismul rusesc în versiunea lui Feodor Dostoievski (cu a sa credință nestrămutată în rolul mesianic al poporului rus de a mântui omenirea), mesianismul național românesc este unul particular, putând fi caracterizat mai adecvat prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]