811 matches
-
mai supărăm, luăm valiza și plecăm. Panțe! Și pornesc mai departe în perindările lor. Cerul se despică drept la mijloc și prin deschizătură cade pe pământ un fald de lumină galbenă. Una, două, trei, patru.... Poftim, unsprezece secunde. Apoi norii posomorâți se închid iară și prin frigul cenușiu încep să cadă fulgi aspri, mici. Și ninge iarăși. Pe lângă materialele studiate ieri, Kerch tocmai a primit o nouă porție. De data aceasta e un document cu un caracter mai precis și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
te-ai odihnit destul, ai face mai bine să pleci, l-am grăbit. Ridică-te și Încearcă să mergi. — Mulțumesc, Îmi spuse ridicându-se, apoi se clătină pe picioare și se așeză Înapoi În praf. Aveam grijă de animale, spuse posomorât, fără să mi se adreseze. Atâta făceam, aveam grijă de animale. N-aveam ce să-i fac. Era duminica Paștilor și fasciștii avansau spre Ebru. Era o zi Întunecată și cenușie, cu cerul acoperit, așa că nu-și scoseseră avioanele. Treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva. Soția grăbi pasul și veni lângă ei. Peduzzi Îi salută ceremonios pe toți cei cu care se-ntâlniră pe drum. Buon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Da’ eu observam că se Îngrășa totuși. O terminase cu gașca din Maisons și părea că nu-i mai place altceva decât să stea cu mine pe bulevard. Da’ băga bani la pariuri În fiecare zi. Dacă pierdea, era destul de posomorât, asta până ajungeam la masa noastră și-și bea primul whisky; atunci Își revenea. Citea Paris-Sport și se uita deodată la mine și Întreba: „Unde ți-e fata, Joe?“, gluma fiind că-i povestisem despre fata din ziua aia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
voia. Jack Începu să se-antreneze la ferma lui Danny Hogan, undeva prin Jersey. Era frumos acolo, dar lui Jack nu-i prea plăcea. Nu-i plăcea să fie departe de nevastă și de copii, și era mai tot timpul posomorât și nemulțumit. De mine-i plăcea, așa că ne-nțelegeam bine. Și de Hogan Îi plăcea. Dar după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată În București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei unei librării, Închise la ora aceea, un bărbat În vîrstă, cu părul alb, corect Îmbrăcat - notez asta pentru că era aproape ostentativ de „pus la punct” - cu Îngrijire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. 16. Cînd postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorîtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 17. Ci tu, cînd postești, unge-ți capul, și spală-ți fața, 18. că să te arăți că postești nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de vals ca-n Mahler În urma dricului plîngînd În hohote și promițîndu-mi că nu mă vor mai pune niciodată să-nvăț chimie, algebră, botanică. Fizică. La fel de tare vor plînge și fetele de la uman, Îndeosebi bruneta subțire, cu ochelari și fustă posomorîtă, dar ce sîni. Cape Canaveral. Care i se zguduiau de lacrimi numai ce-mi imaginam Înmormîntarea. Profesorii mă vor lăuda În cor, suspinînd cu batistele fleașcă În mîna dreaptă, cea care ținuse creta, cu stînga ținînd sicriul. Sau coliva. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un samurai american blazat, inteligent, tandru, paroxistic și violent, metamorfozîndu-se odată cu trecerea anilor dintr-un actor cu explozie, Într-un actor cu giruetă, ce seamănă acum, din cauza căderii pleoapelor inferioare ce-i dezvelesc globii oculari din tinerețe cam exoftalmici, cu posomorîtul Frankenstein. De altfel și mai mult ca sigur din subconștient, Brest introduce o secvență unde O’Donnell privește la televizor cum se strîmbă În penumbră adevăratul Frankenstein (evreu?). Ce seamănă la rîndul său cu Nașul pe care l-am cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
e milă de el, spuse, mai bine împușcați-l. Să nu se mai chinuie... Făcu câțiva pași spre porumbiște, privind obosit în jurul lui, ca și cum ar fi căutat un loc mai ferit de arșiță, să se odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere să ne binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așa că o parte din whisky-ul cu sifon mi se vărsă. M-am uitat furios În jur, iar bărbatul care tocmai mă-mpinsese Începu să rîdĂ: — Sal’t, față de meduză. — Salut, capro. — Hai să căutăm o masă. Chiar că păreai posomorît cînd te-am Împins. — De unde vii? l-am Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei s-au folosit și materiale provenite de la biserica Galata din Vale. Până prin 1813, aici a fost mănăstire de călugărițe. -I-auzi domnule! Uite că eu nu știam aceste lucruri. O bucată de drum călcăm în liniște. Pe neașteptate, ieșeanul declară posomorât: Astăzi nu știu de ce mi s-au terminat cam repede rezervele din cambuză. Te iau la remorcă, dragule. Aruncă cablul și treaba-i ca și făcută. Vorbești ca un bătrân „lup de mare”, vere. O vorbă de duh ține loc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
la drum. Stiți în ce hal am ajuns aseară. Nu putem pleca așa... Peste un ceas, totul era curățit de glodul adunat și puteau intra în târg ca niște oameni gospodari ce erau. Târgul i-a primit cu o mutră posomorâtă. Părea gheboșat sub apăsarea norilor adunați deasupra lui. In hodorogitul carelor grele, au intrat pe ulița magaziilor lui Aizic. Să vezi ce ochi are să facă Aizic când ne-o vedea. Uite că ulița îi goală - a deschis vorba Pâcu. Cine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai importante despre ceea ce se întâmpla. Și-a amintit cu neplăcere că departamentele lui erau probabil în posesia unor informații pe care - zorit de Clane - le solicitase cu câteva luni în urmă. În grabă, chemă câțiva experți și se așeză posomorât, în timp ce fiecare din oameni spunea ce aflase. De fapt, existau o groază de date. Europa, marea lună a lui Jupiter, fusese locuită din timpuri legendare de triburi care se certau fioros. Atmosfera sa vastă se spune că a fost creată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
Lucrul cel mai important era că cererea ei de a i se acorda o întrevedere fusese satisfăcută de Czinczar după ce, la insistența lui, ea retrăsese clauza contractuală de a i se oferi un bilet de liberă trecere. Bătrâna femeie zâmbi posomorât. Nu-și prea mai prețuia combinația de piele și oase care reprezentau propriul trup. Dar privea cu voioșie faptul că se îndrepta probabil spre moarte. În ciuda vârstei și a dezgustului de sine, nu se simțea dispusă să accepte uitarea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
învățătura. Și să nu-ți mai amintește de ceea ce nu este de folos. Aceste plimbări nu sunt o pierdere de timp, ci un timp petrecut cu folos. Am văzut toamna sau, mai bine zis, un început al iernii sumbru, trist, posomorât. Un tablou în culori sure, negre și doar unde și unde, un galben, de la lumina aprinsă a felinarelor. Și prin geamuri, se mai reflecta acest galben. Aș putea să zic că acest galben este ca o speranță, care te încurajează
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
meu mult mai multă dragoste și prețuire decât în trecutul care mi-a adus destule și substanțiale neplăceri. Parcă și natura s-a hotărât să participe la bucuria mea prin aceea că, dacă până ieri vremea era nebuloasă, cu cer posomorât și uneori răzvrătit, astăzi beneficiez de o prea frumoasă, luminoasă și însorită zi de primăvară, care s-a angajat să topească rapid stratul de zăpadă și să trecem cu încredere la primăvara naturii și a fiecăruia dintre noi. Pe lângă telefoanele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mormăi Petre Petre, coborând ochii spre genunchi, la șapca pe care o mototolise cumplit. Plecând, Titu dădu mâna pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fură explicațiile îmbelșugate ale doamnei Alexandrescu. Tanța se declara înșelată: de ce nu i-a spus nimica despre "stîrpitură" asta care intră în camera lui ca la ea acasă? Plânse și se liniști puțin, dar nu vru să mai rămâie. Plecă posomorâtă ca o martiră. ― Vezi ce-mi făcuși? îi împută pe urmă doamna Alexandrescu. Mă așteptam că ai s-o pățești odată cu lecțiile dumitale, că nu te mai astâmperi și n-ai răbdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuie să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu-i audă cineva. Nu se prea priveau în ochi fie de teamă să nu se vadă ce pâlpâie în ochii celorlalți sau să nu vadă ceilalți focul din ochii proprii. Pe toate fețele, însă, juca o întrebare, aceeași, posomorâtă și pătimașă, care aștepta un răspuns. Primarul, de câte ori trecea, striga: ― Da ce, măi oameni, voi n-aveți case, n-aveți neveste, n-aveți copii? Îi răspundea mereu Vasile Zidaru, cu aceeași glumă, stârnind același râs aspru: ― Ne-am ciocoit și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Argintari cu scara monumentală și scoica deasupra intrării, care cu vreo șase luni în urmă, când venea mișcat și înfricoșat să se intereseze de sosirea boierilor, i s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau zidurile și se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dos. În loc să izbucnească de mânie, devine calm. Pare să fie cu adevărat afectat de vorbele mele. Expresia i se aseamănă opera unui sculptor în lut lipsit de pricepere, care intenționează să facă o față veselă, dar face în schimb una posomorâtă. Majestatea Sa se așază încetișor pe marginea patului și îmi face semn cu mâna să vin lângă el. Mă supun. Sunetele care vin din yoo-hoo-loos de afară sunt puternice, dar nu neplăcute. Lumina lunii aruncă pe podea umbra unei magnolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înaintează cu greu, în timp ce gărzile patrulează pe ponei mongoli. Psalmodiul cărăușilor a fost înlocuit de o tăcere adâncă și chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic, toată lumea e încă îngrijorată în legătură cu posibila urmărire de către barbari. Procesiunea devine din ce în ce mai lungă în fiecare zi, precum un șarpe colorat țipător care se târăște de-a lungul unei cărări înguste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
draperia și privesc cum Li Lien-ying dispare în noapte. Simt cum se prăbușește asupra mea o greutate insuportabilă. Îmi simt stomacul ca și cum s-ar umple cu pietre. N-a mai rămas nimic din fata care a venit la Peking în lumina posomorâtă a unei dimineți de vară, acum zece ani. Ea era naivă, încrezătoare și curioasă. Era plină de tinerețe și de sentimente calde și gata să încerce viața. Anii petrecuți în Orașul Interzis au format o cochilie deasupra ei, care cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mă paralizează. Mâna mi se duce parcă singură să ridice perdeaua, și zăresc chipul său. Poartă magnifica uniformă de ceremonie și se ține drept pe cal. Mi-au plăcut darurile, zice el. A fost foarte frumos din partea dumneavaostră. Pare mai posomorât. Buzele îi sunt uscate și în ochi lui nu întrezăresc nici o sclipire. Sunt hotărâtă să îmi înving emoția, așa că spun: — Mă bucur. — Vă așteptați de la mine să spun că vă înțeleg sacrificiul și că sunt recunoscător? Aș vrea să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]