948 matches
-
regele goților Atanaric, a trecut Dunărea pe la cetatea Daphnes (Oltenița), datorită lățimii mici a Dunării (750 m), dar neîntâlnindu-l se întoarce. Atunci a fost consemnat locul, nu denumirea de Oltenița. Pământurile din zona Olteniței au fost în 1742 proprietatea postelnicului Constantin Alexeanu. După o vânzare succesivă la opt proprietari, în anul 1830 Oltenița devine proprietatea stolnicului Radu Cernescu. De la acesta, "Oltenița toată și împrejurimile ei" sunt cumparate de câtre prințul Alexandru Dimitrie Ghica. În 1852 o delegație din Ulmeni, Chiselet
Oltenița () [Corola-website/Science/296988_a_298317]
-
care se va numi "Moreni". A doua versiune este bazată pe documente de arhivă. Prima atestare documentară a Moreniului datează din timpul lui Petru Cercel, Voievodul care pe 18 iunie 1584, întărește “Jupânesei Caplea și nepoților ei, Badea și Calotă postelnici, satele Drăgănești și Moarile în urma unor judecăți”. Localitatea apare menționată documentar ca sat prima oară, cu numele Moarile (datorită numeroaselor mori de pe valea Cricovului Dulce) sau Moara Rateșului, Moara Nouă, Moara Sasului. Din 1661 este cunoscută cu numele actual. Administrativ
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
Constanța; al doilea lega Orientul Apropiat de Țara Românească prin Constantinopole, Silistra, Călărași, Orașul de Floci, Brăila, Galați. Primul document care amintește de existenta satului Vaideei (Slobozia de azi) este hrisovul emis de Radu Mihnea, în martie 1614, în care postelnicul Ianache Caradja menționa că "Siliștea satului Vaideei din județul Ialomița tot și cu tot hotarul, oricât împrejmuiește vechiul hotar... suszisa siliște s-a aflat domnească, a fost pustie, fără oameni încă din zilele răposatului Mihai voevod din primii ani ai
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
martie 1571 arăta că acest sat exista din timpul lui Pătrașcu cel Bun (1554-1558), el constituind subiect de dispută între boierul Badea și vătaful Zlate. În anul 1577, Bora va intra în posesia vornicului Ivașcu și a nepotului său, Albu postelnicul, care l-a primit moștenire de la Elena, soția vătafului Zlate "pentru că le sunt vechi și drepte averi și ocine de moștenire". Ulterior, o parte din moșia Bora va intra în posesia Episcopiei din Buzău, care va se va îngriji să
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
arhivă, Breaza a fost în stăpânirea mai multor familii de boieri și dregători ai țării, printre care spătarul Drăghici și vistierul Udriște (anul 1538); Elena Cantacuzino, una din fiicele lui Radu Șerban, domn al Țării Românești între anii 1602-1611; marele postelnic Constantin Cantacuzino (1635); familia Cantacuzino; Gheorghe Bibescu, domn al Țării Românești (1842) (care a renovat castelul din Breaza de Sus); Grigore Basarab Brâncoveanu (1918). Breaza se situa pe unul din principalele patru drumuri ce lega centrele economice și politice din
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
o referire la toți martirii Brâncoveni). Legenda locului, referitoare la proveniența numelui, spune că pe aici ar fi trecut Voievodul în ultimul său drum ca domn al Țării Românești, către Istanbul, unde a fost ucis, împreună cu fiii săi și cu postelnicul Ianache, la 15 august 1714. În 1950, comuna a intrat în componența raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968, satul a revenit la județul Ialomița, reînființat, pierzându-și statutul de comună. În 1982
Constantin Brâncoveanu, Călărași () [Corola-website/Science/301108_a_302437]
-
XIX-lea-începutul secolului al XX-lea de familia boiereasca Constantin Cantacuzino. Moșiile Mărgineni de pe teritoriul satului Mărgineni sunt cele mai vechi din punct de vedere istoric care aparțin astăzi administrativ comunei Dărmănești. Acestea aparțineau jupanului Drăghici - mare comis și jupanului Udriște - postelnic, cu fiii lor, prin “dania lui Vlad Voievod cel Tânăr, fiul marelui Vlad Voievod” din 27 mai 1510. În secolele XV -XVI boierii “at. Mărgineni” erau printre cei mai puternici din Țară Românească. Importanța acestui centru s-a reflectat și
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
construcțiile ce se înălțau falnice cândva pe aceste pământuri. Pe aceste moșii au existat două construcții bisericești: Mănăstirea de pe Cricov, având hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și Mănăstirea Mărgineni, la N și NE de Cricov, ctitorita la 1646 de postelnicul Constantin Cantacuzino. Tot de aceste timpuri trebuie legate și Palatul Cantacuzinilor de la Filipeștii de Târg, construit de postelnicul Constantin Cantacuzino între 1633-1653, Palatul de la Florești și Palatul lui Până Filipescu de pe “drumul domnișorului” - pe care “fugeau domnișorii și boierii țării
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
de pe Cricov, având hramul “Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” și Mănăstirea Mărgineni, la N și NE de Cricov, ctitorita la 1646 de postelnicul Constantin Cantacuzino. Tot de aceste timpuri trebuie legate și Palatul Cantacuzinilor de la Filipeștii de Târg, construit de postelnicul Constantin Cantacuzino între 1633-1653, Palatul de la Florești și Palatul lui Până Filipescu de pe “drumul domnișorului” - pe care “fugeau domnișorii și boierii țării în timpul năvălirilor dușmane” -, parcul și heleșteul, despre care Grigore Zagoritz scria că “la Mărginenii Pîrliti au stat în
Mărginenii de Sus, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301178_a_302507]
-
îl obligă pe acesta să plătească Visteriei domnești 100 de galbeni, bani pe care acesta și-i va recupera de la locuitorii satului. Măsură această a fost de ordin general, căci la 30 aprilie 1618, domnitorul îl silise și pe Enache postelnic să-i plătească tot 100 de galbeni pentru o slobozie de la satul Scumpia, ținutul Iași. La 3 aprilie 1621 satul era din nou în stăpânirea Mănăstirii Galata. La acestă dată domnitorul Alexandru Ilias scrie că s-a jeluit egumenul Mănăstirii
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
Grigore Ghica. Pe la 1608 este pomenit logofătul Ivașcu. Primele hărți în care apare Iveștiul sunt din anii 1770, 1811, 1813, 1833, 1835, 1863. În secolul XVIII că târg sub numele de “Târgul Biserică Florii”. Din 13 octombrie 1856 la cererea postelnicului Panaite Balș, Caimania Moldovei avizează înființarea târgului Ivești care după vremea lui Alexandru Ioan Cuza devine capitala de «Plasa». Iveștiul a fost reședința de « plasa » până în 1950. În târg apar :telegraful, poștalionul, compania de dorobanți (1869), judecătoria, poliția rurală, jandarmeria
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
est cu Cristești, la nord cu Gănești, la sud-vest cu Daiceni și la sud-est cu Oțeleni." . (NOTĂ :ARHIVĂ GENEALOGICĂ , INSTITUTUL DE ISTORIE A.D. XENOPOL IASI, 1994, P.17).Din 1799, 9 decembrie avem scrisoarea Domnului către Dimitrie Sturza biv vel postelnic,pentru o gâlcea a la Hândrești ținutul Romanului, că "i-ai fi gonit cosașii dintr-o poiană ce se numește Giudele, care din vechi s-ar fi stăpânit tot de către moșia Gănești" (documente: Uricariul VIII,331) Această poiană este cunoscută
Hândrești, Iași () [Corola-website/Science/301282_a_302611]
-
Mănăstirea Bistrița, ctitorie a boierilor Craiovești (Barbu, Banul Craiovei și frații săi Pârvu vornicul, Danciu armașul și Radu postelnicul), a fost zidită între anii 1492-1494. Ea se află în satul Bistrița aparținând de comuna Costești din județul Vâlcea, pe pitoreasca vale a râului cu același nume. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistrița este un act din 16 martie 1494
Mănăstirea Bistrița (județul Vâlcea) () [Corola-website/Science/301441_a_302770]
-
al țării înainte de instituirea domniilor fanariote. făcea parte din familia Cantacuzino, care își disputase în a doua jumătate a secolului al XVII-lea cu familia Băleanu predominanța în politica Țării Românești, ieșind în cele din urmă câștigătoare. Bunicul său era postelnicul Constantin Cantacuzino. Ștefan era fiul stolnicului Constantin Cantacuzino, un mare umanist român educat în Italia. Prin tată, era nepot de frate al domnului Țării Românești, Șerban Cantacuzino, al ctitorului Mihai Cantacuzino și al Stancăi Cantacuzino, mama lui Constantin Brâncoveanu. În timpul
Ștefan Cantacuzino () [Corola-website/Science/300061_a_301390]
-
Iași - d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca "Elena Doamna", a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza. S-a născut la Iași, în familia Rosetti și a murit la Piatra-Neamț, fiind înmormântată la Solești, Vaslui. Elena Rosetti era fiica postelnicului Iordache Rosetti și a soției sale Ecaterina (Catinca), fata logofătului Dumitrache Sturdza din Miclăușeni și sora boierilor cărturari Constantin Sturdza și Alexandru Sturdza. Copilăria și-a petrecut-o la moșia părinților de la Solești, în ținutul Vasluiului, alături de cei trei frați
Elena Cuza () [Corola-website/Science/300138_a_301467]
-
în care în 1892 învățau 54 de elevi; și trei biserici: una în satul Baraictarul și două în Drăgănești, din care una era capela fraților Xenocrat, proprietarii moșiei Drăgănești, zidită în 1857-1860, și cealaltă, datând de la 1667, fusese zidită de postelnicul Șerban Cantacuzino în timpul lui Leon Vodă. Restul teritoriului actual al comunei aparținea altor două comune: Hătcărăul și Cornurile, ambele fiind arondate aceleiași plăși, Câmpul. Comuna Hătcărăul avea 3 sate: Hătcărău, Tufani și Malamuc (ultimul fiind astăzi în comuna Gherghița) cu
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
mai multe specii de molizi, Gingo Biloba, Magnolia, o mulțime de arbuști etc. În curtea Bisericii din satul Văleni (fosta comuna Botești - acum Valeni), cu hramul "Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia", ce a fost ridicată în anul 1519 de către postelnicul Cozma Șarpe, în stilul monumentelor religioase din vremea lui Ștefan cel Mare întâlnim 2 arbori rari și protejați prin lege - TISA. Mai există pe teritoriul comunei Pângărăți, la câțiva km distanță de Mănăstirea Pângărăți o arie protejată de Tisa. Tisa
Comuna Văleni, Neamț () [Corola-website/Science/301696_a_303025]
-
pive pe râul Teleajen și pe diverși afluenți ai săi, precum și două biserici ortodoxe — una în Gheaba (fondată în 1889) și una de lemn în Valea Largă (înființată în 1829). Comuna Măneciu-Pământeni era mai veche, fiind înființată în 1632 de postelnicul Mănică. Ea avea la sfârșitul secolului al XIX-lea 1777 de locuitori, o școală înființată în 1889 în care învățău 30 de elevi (din care 2 fete), 2 mori, 2 pive, un fierăstrău și o biserică ortodoxă datând din 1841
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
locuitori, iar în ea existau două biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă. Comuna Vulpești, compusă din satele Bujoreni, Olteni și Vulpești, avea 760 de locuitori, o școală rurală mixtă și o biserică ridicată la începutul secolului de postelnicul Gheorghiță Vulpescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Teleorman a aceluiași județ. Comunele Vulpești și Cornățelu au fost comasate sub numele de "Cornățelu", comuna rezultată având locuitori în satele Bujoreni, Cornățelu și Vulpești (care a devenit reședință). De
Comuna Buzoești, Argeș () [Corola-website/Science/300611_a_301940]
-
Apare de asemenea în Hrisoavele din 1531 și 1533 care sunt de altfel o repetare a celui din 1512-1513. Pleșovul există din secolul al XV-lea și era locuit de moșneni. La 20 mai 1612, Radu Mihnea întărește lui Preda Postelnic și soției lui Florica, fiica lui Mihai Viteazul, satele Pleașovul de Sus și Pleașovul de Jos cu tot hotarul, cu toți vecinii și cu tot venitul. Deci, până la începutul veacului al XVII-lea o parte din moșneni își pierduseră proprietatea
Pleașov, Teleorman () [Corola-website/Science/301822_a_303151]
-
panului Duma, vornic, credința panului Simeon Turcul și a copiilor lui, credința panului Pătru Ștefan, credința panului Costea a lui Dragoș, credința panului Șteful al lui Jumătate și a fratelui său pan Mândrea, credința panului Lazăr și a panului Stanciu postelnic, credința panului Dumă a lui Limbădulce, credința panului Bogdan stolnic, credința panului Beloșceasnic, credința panului Dumă a lui Isaia, credința panului Costici postelnic, credința panului Costea ceașnic, credința panului Albu, credința panului Stanciu comis, credința panului Dienici spătar și credința
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
Șteful al lui Jumătate și a fratelui său pan Mândrea, credința panului Lazăr și a panului Stanciu postelnic, credința panului Dumă a lui Limbădulce, credința panului Bogdan stolnic, credința panului Beloșceasnic, credința panului Dumă a lui Isaia, credința panului Costici postelnic, credința panului Costea ceașnic, credința panului Albu, credința panului Stanciu comis, credința panului Dienici spătar și credința tuturor boierilor noștri mari și mici. Iar după viața noastră, cine va fi domn al țării noastre, Moldova, din copiii ori frații noștri
Cursești-Vale, Vaslui () [Corola-website/Science/301875_a_303204]
-
Fântânele aparținea pitarului Iordache Cănănău care avea 2.248 lei bir, 5 breaslași cu 72 lei bir și 166 liuzi. La 26 iunie 1841 se dă anaforaua divanului în pricina de judecată dintre banul Costache Botez (proprietarul moșiei Siliștea) și postelnicul Costache Cănănău (posesorul moșiilor Roșcani și Stârceni (Fântânele)) pentru o bucată de teren din moșia Siliștea. Satul Bănești apare și el târziu în documentele scrise. În prezent aceste două sate despărțite doar printr-un drum, se întind de-a lungul
Comuna Fântânele, Suceava () [Corola-website/Science/301952_a_303281]
-
conacul său după Unirea Principatelor, el a organizat în anul 1860 un mic conservator de muzică și declamație, cu profesori din Iași (P. Mezzetti, Mihail Galino) și cu reprezentații teatrale susținute printre alții și de Matei Millo. În anul 1856, postelnicul Nicolae Istrati a construit o nouă biserică pe moșia sa din Rotopănești, la îndemnul soției sale, Sevastia născută Ciudin, și a fiului lor, Titus Istrati. Construirea lăcașului de cult s-a făcut cu binecuvântarea episcopului Meletie Istrati al Hușilor (1851-1857
Comuna Horodniceni, Suceava () [Corola-website/Science/301961_a_303290]
-
se află, în pronaos, o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și ale Cantacuzinilor. Ciclul începe cu portretul lui Datco din Brâncoveni, boier care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino, culminând cu tabloul votiv care-i reprezintă pe membrii contemporani ai familiei Brâncoveanu. Catapeteasma monumentală, din lemn de tei sculptat și poleit, precum și candelele de argint sunt donate de Doamna Maria Brâncoveanu. În posesia mănăstirii se află și
Mănăstirea Hurezi () [Corola-website/Science/296760_a_298089]