5,162 matches
-
a generației, am vrea să mobilizăm. Mi se pare un fapt estetic (sau, mă rog, semiotic sau textualist) de domeniul evidenței. Marin Mincu realizează o antologie a poeziei românești din secolul XX, despre felul cum ea înaintează, dintr-o perspectivă postmodernă, mai clar definită ca experimentalistă. Criticul distinge patru modele de poezie în secolul XX: tradiționalistă, modernistă, avangardistă și experimentalistă. Dacă acceptăm ideea călinesciană că tradiționalismul e o formă de modernism și ideea că experimentalismul e un avangardism constructiv, structura cvadripartită
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
structura cvadripartită se reduce la una bipolară, esențială: dihotomia modernism-avangardism. Poezia experimentalistă ca "fapt scriptural" care relevă mecanismele literarității (Nichita Stănescu din ultima etapă de creație) produce exegetului cea mai mare bucurie și satisfacție speculativă. În definirea poeticității moderne și postmoderne, Marin Mincu relevă cu obstinație antilirismul arghezian din Flori de mucigai, din poezia lui Ion Caraion, din discursul parodic sorescian și din toate modalitățile prozaizante. Denunță, de câte ori are prilejul, "sentimentalismul minor", "transpirația afectivă" (ultima sintagmă e a lui Doinaș) și
Cum înaintează poezia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8603_a_9928]
-
sugerează o autoare matură, relaxată, plină de naturalețe, sigură de meșteșugul ei literar. Copilul de foc este romanul iubirii imposibile dintre pianistul de mare succes Matei Visarion și Roxana Calinderu, o veche admiratoare a sa care, în spiritul epocii noastre postmoderne, a abandonat pianul pentru meserii mai lucrative (a fost funcționară la Vamă, după care s-a transferat la o firmă privată de calculatoare). Matei, repatriat după mai mulți ani petrecuți în Occident este însurat cu o femeie de mare distincție
L'amour soudain by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8630_a_9955]
-
export. Prefața, în schimb, le face, prin cîteva reprezentante, dreptate. Un asemenea exemplu este brînză. Brînza dacică, pomenită, cu moș și varză (deh, cultură patriarhală, ținută la dietă lacto-vegetariană), în listele de care n-a scăpat nimeni, subiect de caterincă postmodernă, e iute din fire. Întîi, migrează la vecini, devenind slavul bryndza. De aici, în germană, în dialectalele Brinse și Brimsenkäse. Mai pe urmă, se găsește scris Brinzenkäse, cuvînt în care Graur identifică "o tautologie de tipul celei care în toponimie
Drumul brânzei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8641_a_9966]
-
Dumnezeu./ Chelnerițele sunt îngeri/ chiar și la mesele goale,/ ele aprind lumânări/ lângă creștetul meu./ În timp ce eu, lovind/ cu palma în speteaza scaunului,/ comand încă un substantiv./ Ceva,/ acolo..." Nu este mai puțin adevărat că o adiere de ironie planează postmodern peste spleen-ul poetului. Aceste poeme sunt tipice pentru influența pe care o are biografia asupra poeziei. Completând, inevitabil, realitatea textuală propriu-zisă cu ceea ce știm noi astăzi despre poet, ajungem, practic, să găsim în poeme sensuri diferite. În cazul în
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
a existenței acestui personaj boem și teribilist. Nimic din ce ținea de arta versurilor nu îi era străin. De la haiku-uri la poemele ample cu rezonanțe epice, de la sonurile romantice și simboliste la intertextualitatea, aluziile livrești și ironia specifice liricii postmoderne, de la dulceața versului popular la ciudatele asocieri suprarealiste, totul îi era la îndemână acestui "poet excepțional", în poezia căruia "cântă simultan privighetoarea și cucuveaua" (Ștefan Augustin Doinaș). Ion Chichere este fără îndoială unul dintre poeții foarte reprezentativi ai "generației 80
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
se poate citi și reciti cu interes și la începutul anilor două mii. Cartea sa - Calistrat Hogaș, eseu monografic, Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2007 - nu este o simplă trecere în revistă a locurilor comune de mulți știute, ci o contribuție din perspectivă postmodernă la studiul operei hogașiene. Cele cinci segmente ale sale punctează, în mod jucicios și într-una din puținele maniere de abordare viabile - o tratare de tip eseistic, incluzând elemente monografice - aspecte mai mult sau mai puțin discutate ale unei moșteniri
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
drept postfată la ediția Minerva din 1978 a scrierilor hogașiene, în cuprinsul căreia este lansată ideea că Hogaș este, de fapt, un autor de "pastișe" (p. 54), ceea ce îl plasează, într-adevăr, pe scriitorul nemțean într-o "actualitate" de tip postmodern. Părțile a patra (Opera) și a cincea (O antologie a abundenței livrești) ale studiului eseistico-monografic se află într-un raport de complementaritate. Aceasta din urmă, având drept punct de plecare observațiile fugitive sau parțiale făcute de G. Călinescu și de către
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
pe ultima sută de metri pregătirea strategică a unei bătălii serioase. Gesturi precise, mișcări exacte, mîini îndemînatice care desfăceau, înșurubau, montau, asamblau întruna aparate sofisticate de fotografiat. Corpul, mîinile, capul desenau prin aer ritmul mișcărilor frînte din dansul contemporan și postmodern. Semiîntunericul intensifica misterul și, într-un fel, clandestinitatea prezenței lui. A acțiunii, a limbajului. Nu prea văzusem așa ceva pe la noi. Poate doar în timpul Pieții Universității cînd apăreau de peste tot fotoreporteri străini cu aparatură ciudată, ca de pe altă planetă. Chicoteam de
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Doar că ulterior compozitorul a devenit tot mai mult preocupat de găsirea unor limbaje egal universale și arhaic- primordiale, ca și ale unor texturări melodice și polifonice de tip antic, ascunse însă în discurs și stil postexpresionist, modern și chiar postmodern. Oricum, rezultanta este nu doar o muzică destul de pretențioasă, care cere studiu și interpreți de primă mână, dar și una pe deplin inspirată: plină de spirit, de capacitatea de a atinge și emoționa puternic. În ultimi ani, Pekka Jalkanen trăiește
PEKKA JALKANEN sau despre ?simfonismul scandinav de inspira?ie rom?neasc?? by Marin Marian () [Corola-journal/Journalistic/84194_a_85519]
-
lunecoasă a personajelor. Tiparul împrumută unele accente expresioniste... Și așa se țese un spectacol plin de șarm, cu o scenografie agreabilă care îmbină trecutul cu prezentul și cu o regie care generează asimilarea lui independentă de text. Este un act postmodern, implicit relativizant, care îl poate introduce pe Caragiale în conștiința unui public fără apartenență precisă, ceea ce poate fi până la un punct un lucru pozitiv având în vedere obstacolele nemeritate pe care cultura noastră este nevoită să le surmonteze în afirmarea
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
categorie care s-ar putea numi "l'histoire pour les nuls", Neagu Djuvara îi seduce deopotrivă pe bunicuța nostalgică și pe copilul zvăpăiat, atașat de mâna ei, pe intelectualul ce privește abisal prin fumul de pipă și pe studenții epocii postmoderne. Dovada: febra musculară a autorului după interminabilele ședințe de autografe de la lansări și târguri de carte. În Aminitri din pribegie, Neagu Djuvara amintește, în trecere, de teza sa de doctorat, susținută la Sorbona, Civilisations et lois historiques. Essay d'étude
Declinul hegemoniei americane? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7757_a_9082]
-
cu Robert Battle și Rennie Haris, ultimul promotor al dansului de stradă și al hip-hop-ului, pe muzică de Stevie Wonder și capodopera lui Alvin Ailey din 1960, Revelations. În Love Stories trupa și-a dat pe deplin măsura în stilul postmodern american, puternic marcat de break street. Niciodată nu am mai văzut acest stil ridicat la un atare nivel valoric, nu prin dinamică, ci prin calitatea com-po-zi-țională, dansatorii electrizând în final sala. Iar ca un suprem dar ne-am reîntâlnit cu
Reîntâlnirea cu o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7981_a_9306]
-
discutabil, atunci când enunță, nostalgic, apocalipse globale, Alexandru Matei relativizează genericul prin prezența, acolo, a individualului. Iată cum începe eseul: "M-am gândit mult. Public o carte despre literatura franceză, deci nu interesez pe nimeni. Nu tu bătălii canonice, nu tu postmoderni versus reacționari, Céline apare în Pléiade, pe de o parte. Pe de alta: în Franța, Pierre Jourde scrie o carte, La Littérature sans estomac, în care acuză lipsa de vlagă a minimalismului, exaltă câțiva scriitori care-i sunt prieteni, rămâne
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
bibliografică a aceleia ideatice. Când în mână îi cad, însă, cărți de curată literatură, lui Alexandru Matei începe, se vede limpede, să nu-i mai convină schimbarea subiectului. Așa muribundă și ipohondră cum e, literatura merită încă discutată. Că e postmodernă sau doar, galic, antimodernă, că e destinată unor elite care afectează exigența sau unor grupuri de cititori determinați statistic, că are în spate o tradiție sau că se naște din cerneala tiparului, literatura e - deducem - literatură. Practic, de la capitolul al
Literatura în două zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7989_a_9314]
-
viziunea lirică a invadat teatrul, după simbolism, dadaism, suprarealism, lettrism, poezia a devenit "concretă", înregistrăm o artă "psihedelică", o artă "cinetică", o artă "programată". Deruta analiștilor a fost indubitabil sporită și de alterarea produselor culturii printr-o "democratizare" specifică societății "postmoderne". Sub presiunea cererii s-a produs o modelare a ofertei, "marfa" culturală modificîndu-și statutul în sensul artefactului banal, al kitsch-ului. Utilizînd termeni variabili, cercetătorii converg în recunoașterea unui parter al edificiului culturii cu iz industrial și comercial. A unui
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
rămas călinescian, cu modificările de paradigmă inerente survenite în urma acumulării experienței exegetice. În plus, sunt conducător de doctorate și trebuie să fiu la curent cu noile concepte, cu tot ce se întâmplă în critica literară, în hermeneutică și în discursul postmodern. - Revenind în contemporaneitate, v-aș ruga să vorbiți despre cel mai recent proiect exegetic în care sunteți angajat. - Pregătesc o nouă ediție, completată și actualizată până în 2008 a Istoriei deschise a literaturii române din Basarabia, care va cuprinde peste două mii
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
jucat acum de Jude Law. Filmul are o singură locație, casa lui Andrew Wyke, cu compartimentele sale Star Trek, asemeni celor ale unei nave spațiale, cu un decor minimalist care i-ar fi plăcut unui Le Corbusier, cu o cameristică postmodernă de video-instalație, cu o mulțime de gadgeturi, spoturi, uși glisante și spațiu liber în a cărui atmosferă plutește ca într-un acvariu lumina spectrală, siderală, redirecționată ca într-un spectacol de balet asupra personajului, creând un halou în jurul lui sau
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
înscenării". Pe măsură ce "actele" sale se derulează, realizezi că filmul se poate termina în atâtea feluri diferite nu pentru că acest lucru este doar posibil, ci pentru că acest lucru nu mai contează, ci doar acest hic et nunc dramatic. Într-un fel postmodern, substanța romanelor lui Andrew este încununată vodevilesc. Simulacrele iau locul încetul cu încetul realității, plăcerea de a juca creează un soi de senzualitate stranie, rece, improvizația se îmbină genial cu scenariul gata fabricat. Finalul care aparent pune punct acestei confuzii
Romancierul și actorul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6935_a_8260]
-
parte din cultura publicată și predată; mai ales pentru cele susținute de o ideologie națională mai mult sau mai puțin transparentă și care favorizează anumite teme, interzic altele, impun dogme și mituri. Modernitatea gîndirii sale antidogmatice nu este însă una "postmodernă", relaxată, a relativismului absolut - ci una obsedată de căutarea adevărului și a autenticității. Autorul constată că nu au fost suficient puse în valoare diferențele dintre limba și cultura română și celelalte limbi și culturi romanice: depărtarea de latinitatea culturală, dezvoltarea
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
de mit, îndrăgostit peste poate de cuvinte, George Mocanu are gustul înălțimilor, și, în mod sigur, un apăsat simț al riscului, atunci când se angajează într-o adevărată călătorie inițiatică, având ca plan de referință literatura și nu realitatea, ca la postmoderni. în cazul de față, aluziile și reperele culturale sunt mai degrabă convenționale, neconstituind substanța poemului ca la optzeciști, unde livrescul, parte organică, densifică spațiul poetic. Aici impresia de rarefiere este izbitoare". Neavând la îndemână volumul despre care a scris Mircea
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
fericirii. G. Ardeleanu demonstrează convingător că nu poate fi disjuncție între "primul" și "ultimul" Steinhardt. "Scorțosul Antistihus", îmbrăcat în haina călugărului, este una și aceeași persoană cu nonconformistul înțelept de la Rohia. Rolul magistrului asaltat de învățăcei și de tinerii generației postmoderne, încrederea că-l vor continua peste timp intră, într-un anume fel, în competiție culturală cu cel jucat de filosoful C. Noica la Păltiniș. În acest sens merită a se vedea articolul Catarii de la Păltiniș și evocările calde, recunoscătoare din partea
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
exegezei face o critică a criticii steinhardtiene: "Tânărul Steinhardt se dovedește a fi mai conservator în materie de gust literar decât viitorul monah Nicolae (cel care avea să-și descopere retrospectiv afinități cu avangarda interbelică ori să simpatizeze cu scriitorii postmoderni ai anilor '80). Acesta din urmă nu va ezita chiar să resemantizeze în sens creștin conceptul gidian de "act gratuit"4. Aflăm - cu titlu de noutate - că în Arhiva Mănăstirii Rohia există un eseu amplu de 117 pagini consacrat lui
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
Ada Brăvescu Astăzi M. Blecher este un nume de referință al romanului românesc, unul dintre cei mai traduși și mai promovați scriitori interbelici, considerat un inovator și un precursor al romanului postmodern, un prozator canonic, cu o cotă deosebit de ridicată. Nu a beneficiat de situația favorabilă dintotdeauna, după cum nu este acesta singurul moment de valorizare și succes. Un fapt mai puțin știut, o adevărată surpriză pentru oricine recitește cronicile apărute cu ocazia
M. Blecher în epoca sa by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/8078_a_9403]
-
informatică la Colegiu Hunter, al celebrei City University of New York, a devenit celebru în mediile științifice internaționale mai ales prin contribuțiile sale în domeniul matematicii fuzzy. Ulterior a extins logica "sistemelor vagi" la nivelul unor opere ficționale, perfect adaptate "logicii postmoderne" în care trăim. În romanele lui Constantin Virgil Negoiță principiul aristotelic al terțului exclus este abolit, limitele dintre adevăr și fals, bine și rău sunt variabile și necontradictorii. Albul și negrul nu există în stare pură, politicienii, mass-media și instituții
În laboratoarele politicii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8097_a_9422]