4,565 matches
-
cât Virgil Stanciu a tradus și primul roman din "trilogia universitară", Schimb de dame, care l-a impus la noi pe David Lodge, studii critice substanțiale (Matei Călinescu, A citi, a reciti, Ed. Polirom, 2003, 2007). Majoritatea trăsăturilor ce aproximează postmodernismul se regăsesc în roman, le enumăr pe cele relevante, vizibile: indeterminare, fragmentare și decanonizare, hibridizare, ironie și carnavalesc. Li s-ar putea adăuga reciclarea trecutului și revizitarea lui, pastișa, parodia și ludicul. Amintește de Iubita locotenentului francez și de Daniel
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
de toată stima mea. Răspunsul dvs. nu m-a deranjat deloc, admir sinceritatea și obiectivitatea răspunsului. Nu am pretenții de mare scriitor, nu tind la președinția USR sau a Academiei Române. Scriu din dragoste pentru cuvinte. Probabil (că) nu înțeleg eu postmodernismul, poezia ermetică... Personal nu sunt de acord ca niște rânduri rupte din vreo proză să poarte numele de poezie. De scris (,) o fac de la vârsta de 10 ani, abordez mai multe genuri (Epigrame, Haiku, proză), nu spun că scriu genial
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7373_a_8698]
-
semnificant". Al doilea grupaj, Omul care aduce ploaia conține aplicații, cronici literare la volume reprezentative aparținând, în principal, unor autori din Republica Moldova și România, dar nu numai (mai sunt comentate un volum al lui Eco, dar și o carte despre postmodernismul rusesc). Ultimul capitol, Vânătorul de himere, se încadrează cel mai bine la categoria eseuri. Sunt texte despre autorii pe care îi admiră, unele scrise cu multă libertate și cu o importantă componentă memorialistică. Glumind, aș spune că volumul lui Mircea
Strategii de lectură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7912_a_9237]
-
se simte pătruns de profunzimea mesajului pe care îl transmite. Ion Popescu-Brădiceni are finețea luminatului care aruncă cuvinte pe pagină după o logică pe care numai el o știe. Iată începutul: "Calea transmodernă este diferantă/diferită de neo-, tardo- și postmodernism. Eu nu vorbesc deci de un nou curent estetic / poetic / artistic / literar / filosofic s.a.m.d. Deși ar putea fi și acesta, sub numele de transmodernism. Eu avansez întîi și întîi conceptul de transmodernitate, ca pe o nouă cale de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
de lucrări a oricăreia din editurile importante din Occident și veți fi copleșit de numărul de studii și teorii ce vizează un singur, dar obligatoriu, lucru: evacuarea ființei umane dintre preocupările demne de respect. Veți găsi orice: deconstructivism, marxismo-leninism, feminism, postmodernism, multiculturalism, maoism, postcolonialism - numai umanism, nu! Intrată pe mâna unor ideologi a căror obsesie e demantelarea trecutului și eliminarea dintre preocupări a subiectelor cu adevărat fundamentale, gândirea actuală pare inspirată de preocupările unor oligofreni în căutare de noi și noi
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
Dacă în anii 1930, conform propriilor mărturii, compozițiile sale avangardiste îi aduseseră reputația de "nebun", Silveștri ne apare ulterior - prin vastă să comprehensiune dirijorala - ca un anticipator al viziunii mult mai conciliante, generalizate în deceniile recente sub stindardul atotcuprinzător al postmodernismului. Mi s-au părut de asemenea fascinante referirile colaterale la alți muzicieni cu care s-a intersectat destinul lui Silveștri. De exemplu, Joseph Prunner, contrabasistul austriac căsătorit cu sora mamei, a exercitat o influență primordială în educația muzicală a copilului
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
interes au stârnit în schimb schițele de istorie a canonului. Trebuie precizat că ele au fost anticipate de conștiința că schimbările se fac în literatură prin reformarea paradigmei. De acest lucru au fost conștienți scriitorii generației '80, promotorii ideii de postmodernism. Ei n-au vorbit de la început despre schimbarea lecturii, adică despre canonul propriu-zis. Citiseră probabil cărțile lui Lyotard și Kuhn, dar nu și pe a lui Harold Bloom. O bună bucată de vreme discuțiile despre postmodernism din România au alcătuit
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
80, promotorii ideii de postmodernism. Ei n-au vorbit de la început despre schimbarea lecturii, adică despre canonul propriu-zis. Citiseră probabil cărțile lui Lyotard și Kuhn, dar nu și pe a lui Harold Bloom. O bună bucată de vreme discuțiile despre postmodernism din România au alcătuit un talmeș-balmeș de idei nu foarte științific și în orice caz confuz. O schiță a evoluției canonice din literatura română lipsește deocamdată. (A sugerat una Ion Simuț într-un studiu din 2007). Dacă vrem să introducem
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
umor eficientă apărării prin lehamite este comparată cu cea de care dau dovadă eroii filmelor de acțiune în lupta contra râului. Citarea concretă a numelor unor actori sau personaje celebre din lumea filmelor de acțiune trimite încă o dată cu gândul la postmodernismul anilor '80: "nu/ lehamitea nu e un corp străin în sufletul meu/ nu nu/ ea e supremul medicament/ pentru a rezista în fața maimuțelor/ ea e singura otravă recomandată/ pentru moartea șobolanilor/ în cazul de față/ singură ea/ numai ea/ lehamitea
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
scară redusă, atacurile teroriste din 11 septembrie au fost și ele o piatră de hotar care au marcat începuturile unei alte lumi, ale cărei realități întrec de multe ori și imaginația și puterea de înțelegere și pentru scrierea căreia mijloacele postmodernismului sunt de mult epuizate. Ca și în anii '40, literatura americană a pierdut într-un timp scurt o serie de scriitori de excepție: Saul Bellow și Arthur Miller în 2005, Norman Mailer și Kurt Vonnegut în 2007. Plecarea lui John
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
de ipoteză. În versurile lui Radu Ulmeanu este vizibil un întreg sistem de referințe culturale (aluzii, citate explicite, dialog - uneori ironic - cu idei și imagini mai mult sau mai puțin notorii (de obicei, mai mult), care îl plasează în plin postmodernism. Lectura în cheie postmodernă mi se pare cea mai profitabilă pentru textele acestui poet greu de înseriat. Prin retorică, imagistică și ideatică versurile sale trimit cu gândul spre Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, dar și Nichita Stănescu sau Lucian Blaga. În
Intimism viforos by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7644_a_8969]
-
carte adresată copiilor. Și nu ar greși dacă ar lua în calcul posibilitatea noastră de a ne copilări la orice vârstă. Dar literatura lui Șerban Foarță, în datele sale esențiale, profund specifice, este de fapt un exercițiu pur în metoda postmodernismului și sunt tentat (cred, îndreptățit) să afirm că este singurul scriitor autentic postmodernist la noi, programat și mai ales înzestrat cu autentic talent pentru o asemenea literatură... în replică. Micul Print se impune astfel ca o carte de rafinament, de
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
lui Alexandru Andriescu, specialist în Biblia de la București și în Psalmii lui Dosoftei), capitolul reține atenția prin câteva note polemice, formulate pe un ton detașat-ironic. Potrivit lui Dan Mănucă, în cazul lui Dosoftei nu poate fi vorba de o anticipare a postmodernismului, așa cum socotește Eugen Negrici, tot astfel cum nu se pune în nici un caz problema includerii lui Ioan Prale (versificator original sau/și caz patologic) în aceeași categorie cu promotorii textualismului: "Cu și mai mare amuzament întristat - scrie criticul -, îmi amintesc
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
zice (sau și una, și alta). Însă respectabilul critic ieșean riscă să-și ridice în cap un segment deloc neglijabil (dimpotrivă, dominant, chiar și în capitala Moldovei) al spectrului literar și cultural actual, punând sub semnul întrebării identitatea și perenitatea postmodernismului, văzut ca "o modă trecătoare" (p. 56). Modele, din câte se știe, sunt foarte efemere, în timp ce "moda" postmodernistă numai la noi datează, ca fenomen situat în avanscena manifestărilor publice, de vreo trei decenii bune, așa încât ar trebui mai degrabă discutată
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
că nu există seriozitate, toată lumea a devenit foarte degajată. Cu toate astea, Europa de Est a trecut prin niște si-tua-ții foarte diferite de ce s-a întâmplat în alte părți. Așa cum colegul din Polonia, Krystof Varga a spus, pe lângă aceste situații lejere ale postmodernismului există situații foarte serioase. La urma urmei, această nouă situație cere elaborarea unei noi forme de ironie care să se detașeze foarte marcant de cinism. Și nu este o situație care se conturează automat ca într-o dictatură, ci tot
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
https://unatc.ro/ Responsabil universitar: Dragos Stefanaescu, programauf@unatc.ro Facultatea de Teatru Tot ce este efemer nu este si capitalizabil – procesul lui Brancusi Contextul scenic Renasterea teatrului in Evul Mediu Perceptia timpului in teatru Dualitatea perceptiei actor -spectator Modernitati tranzitive: antimodernism, modernism si postmodernism in arta sec al xx-lea Neo-avangarda: noile modele performative artistice Pragmatismul estetic: complicitati si crize de tip artistic Viitorul in arta transgresiva Politizarea artei: de la teatrul artistic, la teatrul politic Capitalismul artistic: o noua ideologie Teatru documentar. Arhiva cotidianului
ANEXĂ din 15 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260201]
-
https://unatc.ro/ Responsabil universitar: Dragos Stefanaescu, programauf@unatc.ro Facultatea de Teatru Tot ce este efemer nu este si capitalizabil – procesul lui Brancusi Contextul scenic Renasterea teatrului in Evul Mediu Perceptia timpului in teatru Dualitatea perceptiei actor -spectator Modernitati tranzitive: antimodernism, modernism si postmodernism in arta sec al xx-lea Neo-avangarda: noile modele performative artistice Pragmatismul estetic: complicitati si crize de tip artistic Viitorul in arta transgresiva Politizarea artei: de la teatrul artistic, la teatrul politic Capitalismul artistic: o noua ideologie Teatru documentar. Arhiva cotidianului
ANEXĂ din 26 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260202]
-
cu acestea, altor panorame, mai concise sau mai cuprinzătoare. E vorba, ca să dau câteva exemple, de acelea semnate de Nicolae Manolescu (firește, Istoria critică..., cu al cărei subtitlu Soviany intră în dialog), Eugen Simion (Scriitori români de azi), Mircea Cărtărescu (Postmodernismul românesc), Radu G. Țeposu (Istoria tragică &grotescă a întunecatului deceniu literar nouă), Ion Bogdan Lefter (Flashback 1985). Practic, Soviany propune nici mai mult, nici mai puțin decât un sistem de lectură pentru poezia română postbelică. Ceea ce nu înseamnă neapărat un
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
opt categorii, doar puține au apucat să se decanteze. Să atingă, ca formulă, un maximum de precizie. Restul sună descriptiv, excesiv sau perifrastic.) Nu e un secret pentru nimeni că, definind așa experimentalismul, Octavian Soviany încearcă să atace pe flancuri postmodernismul. (Care, astăzi, și-a pierdut, în presa culturală de la noi, strălucirea de acum un deceniu.) Numai că, reproșându-i corect acestuia din urmă multitudinea de fațete, Soviany forjează, la rândul lui, un colaj conceptual la fel de mobil. Ce le deosebește structural
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
argumentativă ar investi Soviany, o astfel de caracteristică duce, inevitabil, la scurtcircuit. Descrierea de mai sus pune apăsat accentul pe factorul individual. Intim chiar. Inefabil. Soft. Or, experimentalismul se vrea a fi un concept acoperitor. Mai larg, cum arătam, decât postmodernismul. Hard. Incompatibilitatea e clară. Și, cu toate că Soviany încearcă să o rezolve sagace (plusând, în toate cele opt categorii, în direcția umanului, deci îmblânzind pe cât se poate rigorismul), ea rămâne până la capăt nimic altceva decât o incompatibilitate. Care se vede cel
Două observații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4912_a_6237]
-
Cosmin Ciotloș Despre prima ediție a Postmodernismului românesc s-a scris cu înverșunare. Poate și fiindcă, omenește, pe cei mai mulți dintre comentatori i-a speriat amploarea radicală a conceptului. (Nu cred, pur și simplu, că putem vorbi, la aceștia, despre o inaderență de fond, atâta vreme cât ea s-a
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
spiritul căreia se formaseră ei: serioasă, însă fără comode pretenții de obiectivitate, bine orientată valoric, însă fără a face caz de criteriul estetic, generoasă, însă neîngăduindu- și familiarități exagerate. De altfel, nici cu articolele teoretice ale lui Mircea Cărtărescu însuși Postmodernismul românesc nu are prea multe în comun. Distanța de la manifestele generaționiste din anii optzeci la cartea de peste un deceniu și ceva e enormă. Cărtărescu nu se anticipează decât în mică măsură, în sensul că rămâne consecvent opțiunilor inițiale, și nu
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
manifestele generaționiste din anii optzeci la cartea de peste un deceniu și ceva e enormă. Cărtărescu nu se anticipează decât în mică măsură, în sensul că rămâne consecvent opțiunilor inițiale, și nu se reciclează chiar niciodată. Din punctul acesta de vedere, Postmodernismul românesc e aproape un obiect analitic neidentificat. Ceea ce, deja, constituie o probă a calității. Cu atât mai mult cu cât alte încercări similare (semnate de Radu G. Țeposu, Ion Bogdan Lefter, Carmen Mușat, Andrei Bodiu sau Radu Andriescu) păstrează, toate
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
toate, dincolo de numeroasele observații inteligente, un aer ready made. Or, tocmai de așa ceva are a se feri orice carte de critică literară care intenționează să fie mai mult decât o simplă dare de seamă filologică. E prea puțin important dacă Postmodernismul românesc e inatacabil la nivel de amănunt sau dacă autorul său mai e, astăzi, la fel de convins ca acum un deceniu de capacitatea de diseminare a conceptului în sine. Ce contează e ca ficțiunea teoretică, așa cum corect o numește Paul Cornea
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]
-
înclin către un răspuns afirmativ: „Prin strălucita sa lucrare, îndelung și atent elaborată, scrisă cu rară pregnanță și forță expresivă, care se citește cu încântare și curiozitate, ca un bun roman, Mircea Cărtărescu mută pe o treaptă superioară dezbaterea în jurul postmodernismului [...] Nu încape îndoială că monografia lui Cărtărescu va rămâne de-aci înainte o referință obligatorie, cu o mare putere de iradiere.” Mă feresc, totuși, în cazul acestei cărți, de cuvinte ca monografie sau sinteză, deși e clar că anvergura ei
Big is not beautiful by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5942_a_7267]