1,360 matches
-
un punct de vedere masculin. Cu siguranță, putem vorbi, legat de acest lucru, de prejudecată și bias, iar antropologia contemporană trebuie să le corecteze. La fel, nu poți opune în mod rațional realitatea specificităților locale ficțiunii universaliilor, care ar fi postulate iremediabil de savant. Antropologia are drept scop ultim explicarea variabilității faptelor umane, iar studiul acestei variabilități îl include în mod obligatoriu și pe acela al asemănărilor și universaliilor. Dacă diversitatea descrierilor particulare, prinsă într-o istorie în mișcare care redistribuie
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
sărăcită în metal și pori cu dimensiuni de ordinul nanometrilor. Au fost propuse două mecanisme pentru explicarea dezalierii. Primul, mecanismul dizolvare-redepunere, consideră că ambele elemente componente ale aliajului se dizolvă, cel mai nobil element redepunându-se pe suprafață. Al doilea mecanism postulează că doar elementul mai activ este cel dizolvat. 2.7. Coroziunea intergranulară Coroziunea intergranulară (figura 6)este o formă de coroziune localizată caracterizată de coroziunea preferențială la limitele de grăunți cristalini sau în zonele adiacente acestora, grăunții fiind puțin sau
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93482]
-
culturală a Iașului interbelic, care, alături de Sadoveanu și Topîrceanu, fondează în 1936 revista „Însemnări ieșene” unde, între altele, în poezii de o sensibilitate remarcabilă „cântă muntele, sora lui pădurea, pe mama, pe tata, fundamentalele aspecte ale naturii”{\cîte 117}, cum postulează un țăran dezrădăcinat și cu talent. Gr. Ț. Popa face studiile liceale și universitare la Liceul Național între 1903- 1911 și la Facultatea de Medicină a Universității din Iași, unde-și obține și doctoratul în medicină și chirurgie. Primii ani
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
numerelor și faptul că cea mai scurtă distanță dintre două puncte este o linie dreaptă, că în orice triunghi suma unghiurilor este de 180 de grade, că o perpendiculară pe un plan descrie un unghi de 90 de grade. Euclid postulează că dacă traversarea cu o linie a două linii de pe un plan descrie două unghiuri a căror sumă e mai mică de 180 de grade, cele două linii se vor întâlni, la un moment dat, pe aceași parte. Tot el
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dacă traversarea cu o linie a două linii de pe un plan descrie două unghiuri a căror sumă e mai mică de 180 de grade, cele două linii se vor întâlni, la un moment dat, pe aceași parte. Tot el a postulat că dintr-un punct pe un plan se poate duce o singură paralelă la o linie dată. Suma unghiurilor interioare mai mică de 180° conduce la întâlnirea lor. Înlocuirea de câtre Lobacevski a postulatului paralelelor al lui Euclid cu postulatul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
altă ființă, fie animal sau plantă). Freud crede în complexul oedipal-bisexual, adică atracția pentru ambii părinți indiferent de sex. Multe psihonevroze sunt consecința abuzului sexual în copilărie, care se înscrie în memoria inconștientă. Devenind mai puțin convins de această teorie, postulează, mai târziu, teza fanteziilor inconștiente ale copiilor, de care vorbește în Interpretarea viselor. Freud consideră masturbarea ca fiind dăunătoare dezvoltării normale a copilului, contrar părerii lui Havelock Ellis 148. Freud consideră că viața omului este dominată de două instincte: supraviețuire
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
shoulders of giants). Georg Friedrich Bernhard Riemann (1826-1866), matematician german care, prin analiza teoriei numerelor și geometria diferențială, a pus bazele geometriei eliptice sau sferice a spațiului și a lumii, deschizând drumul relativității și incertitudinii în matematică. Studiind suprafețele curbe postulează : Dacă nu există o linie dreaptă, nu va exista niciun punct de pe care se poate trage o linie paralelă; deci principiul paralelelor lui Euclid nu este valabil pe suprafețele curbe". Pământul, planetele și universul nu sunt liniare, ci sferice. În
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Pământul, planetele și universul nu sunt liniare, ci sferice. În spațiul sferic și spiral, suma unghiurilor unui triunghi nu este întotdeauna 180 de grade, iar pe o sferă nu există linii drepte. Geometria hiperbolică, sau geometria lui Nikoli Lobacevski (1792-1856), postulează că, de pe o formă ca o șa, suma unghiurilor unui triunghi este mai mică de 180 de grade, nu există triunghiuri asemenea și liniile paralele nu se intersectează. Spațiul hiperbolic 15) Spira cuantică Dinamica dublei structuri biochimice și biofizice a
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
mult - „istoria vie, reală, palpabilă a literaturii s-a scris prin actul genezei, devenirii, dispariției, metamorfozei sau, pur și simplu, prin resurecția unor forme aparent revolute”. Se optează pentru conceptul formă/forme în locul termenilor gen și specie, considerați ca „inoperanți”. Postulând ipostaza unui homo narrativus ca „instanță originară și, implicit, arhetipală a formelor literare”, V. își ordonează reflecția pe capitole precum Reîntoarcere la sursele originare, În căutarea arhetipului, Sub semnul tutelar al Povestirii, Disciplina nuvelei, Heterogenitatea romanului, semnificative pentru coerența, substanțialitatea
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
recente arată că lucrurile nu stau așa. Mecanismul prin care un antigen inhalat provoacă un episod acut astmatic depinde în parte de reacțiile antigen-anticorp la suprafața mastocitelor pulmonare, cu generarea și eliberarea consecutivă a mediatorilor hipersensibilității imediate. Teoriile mai noi postulează că numai mici particule antigene penetrează sistemul de apărare al plămânului și iau contact cu mastocitele care se întrepătrund cu celulele epiteliului pe fața endoluminală a căilor respiratorii centrale. Nu s-a pus în evidență până în prezent vreun mecanism care
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
unei democrații „burgheze”. Cum s-ar putea împăca o reprezentare a lumii care-și face un țel din făurirea unei societăți omogene, lipsită de conflicte și neîntinată de nicio mediere, care se sustrage instinctiv probei criticii, cu principiile democrației, care postulează nedeterminarea radicală a finalităților existenței colective și care disting în confruntarea pașnică a valorilor și a intereselor sursa evoluțiilor sociale? Intuim, în schimb, ce putea aduce o astfel de antropologie socială proiectului de aservire a societății. Trebuie să admitem însă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela care, necondiționat, fără să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume. în 1976, Brejnev* inaugurează „solidaritatea internaționalistă”, distinctă de „internaționalismul socialist” care reglează numai raporturile dintre partidele-state* comuniste; aceasta nu modifică defel concepția fundamentală care a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ca o ironie supremă, această școală teoretică încearcă să monopolizeze virtutea de a fi „practică”; tratează cu dispreț rarele tentative de a fundamenta acțiunea internațională mai curând pe o înțelegere autentică a forțelor care determină realitatea politică decât pe idealurile postulate de rațiunea abstractă 31. 4. Lupta pentru putere: politica de menținere a statu-quouluitc "4. Lupta pentru putere\: politica de menținere a statu‑quoului" Politica internă și internațională nu sunt decât două manifestări diferite ale aceluiași fenomen: lupta pentru putere. Manifestările
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dominația lor Canada și Mexicul, chiar dacă ar fi putut face acest lucru. Imperialismul continental a fost modificat de limitarea la o porțiune determinată a continentului. Același model mixt de imperialism constituie esența politicii externe americane către emisfera occidentală ca întreg. Postulând o strategie de statu-quo în regiune în ceea ce privește puterile nonamericane, doctrina Monroe a ridicat un scut protector în spatele căruia Statele Unite și-au putut stabili predominanța în spațiul geografic respectiv. Totuși, aici politica americană nu a fost în întregime imperialistă. În ceea ce privește republicile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
controlat teritoriul menționat mai sus, ca putere dominantă a globului. Sub conducerea generalului Haushofer, care a exercitat o influență importantă asupra calculelor de putere și politicilor externe ale regimului nazist, geopoliticienii germani s-au exprimat și mai precis. Ei au postulat o alianță cu Uniunea Sovietică sau cucerirea Europei de Est de către Germania pentru a o transforma în putere dominantă. Este evident că acest postulat nu poate rezulta direct din premisa geopolitică. Ea ne spune doar ce spațiu este destinat să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fost dezaprobată ca efeminată, sentimentală și decadentă. Oponenții au fost cei care, precum Nietzsche, Mussolini și Hitler, nu numai că acceptă voința de putere și lupta pentru putere drept fapte sociale fundamentale, ci și glorifică manifestarea nelimitată a acestora și postulează această absență a restricției ca pe un ideal al societății și o regulă de comportament pentru individ. Dar, în cele din urmă, filosofiile și sistemele politice care s-au bazat pe pofta și lupta pentru putere s-au dovedit neputincioase
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
morală a tentativelor de instaurare a unei ordini internaționale stabile și pașnice poate fi găsită în caracterul pozitiv și tot mai civilizat al relațiilor umane înregistrate în ultimele secole în lumea occidentală. Filosofia Iluminismului și teoria politică a liberalismului au postulat respectul pentru viața umană și urmărirea bunăstării oamenilor. Marile reforme politice și sociale ale secolelor al XIX-lea și XX s-au inspirat din aceste postulate. Extinderea domniei legii, a păcii și a ordinii în sfera internațională a reprezentat marea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de o „ferocitate și o intensitate”5 nelimitate. Un echilibru pur sistemic este foarte diferit de o balanță societală. Ar semăna, susține Morgenthau, cu o „stare de natură”6 hobbesiană. Din contră, deși școala engleză recunoaște că realiștii clasici au postulat o „tendință automată” de apariție a acestei configurații în sistemul internațional, ea neagă că avem de-a face cu o „tendință inevitabilă de formare a unui echilibru de putere”, deoarece statele nu încearcă tot timpul să-și maximizeze puterea relativă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
predominanță a criteriului logicii științei, ar putea constitui o bună modalitate de a ieși din impas. Personal, propunem gruparea teoriilor și modelelor conducerii ca în figura 3. Fig. 3 2.2. Teoriile personologicetc "2. Teoriile personologice" În esență, aceste teorii postulează următoarele idei: # - conducătorii (liderii) se nasc, și nu devin; - conducerea se bazează pe o serie de însușiri sau trăsături de personalitate înnăscute care îi diferențiază pe lideri de nonlideri, îndeosebi de subordonați; - se centrează pe persoana care desfășoară activitatea de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
aspectelor stabile, statice ale persoanei în exercitarea activității de conducere (trăsăturile fiind însușiri psihice relativ stabile), teoriile comportamentiste propun un model dinamic, funcțiile și rolurile liderului având o pondere diferită în momente diferite și în grupuri diferite. În timp ce teoriile personologice postulează unicitatea persoanei care exercită activitatea de conducere, teoriile comportamentiste aduc ideea potrivit căreia funcțiile și rolurile conducerii pot fi distribuite diferit printre membrii grupului, ceea ce înseamnă că lider poate fi nu numai persoana care obține formal acest statut, ci și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Teoriile contingenței" 2.5.1. Caracterizare generalătc "5.1. Caracterizare generală" Au fost formulate în decursul anilor ’60. Intenția lor generală este aceea a corelării teoriilor opuse până atunci, adică a teoriilor personologice și a celor situaționale. Dacă primele teorii postulau universalitatea trăsăturilor de personalitate (indiferent de particularitățile situației) în determinarea eficienței conducerii, celelalte decretau, dimpotrivă, primordialitatea situației (independent de trăsăturile sau de comportamentele liderului). Noile teorii încearcă să realizeze dezideratul empiric al potrivirii dintre persoană și situație. Teoriile contingenței pornesc
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
satisfăcătoare (vezi Lévy‑Leboyer, 2003, p. 396). 2.6.3. Teoria „cale‑scop”tc "6.3. Teoria „cale‑scop”" Se originează într‑o sugestie formulată de House în 1971 și dezvoltată de el împreună cu Mitchell în 1974. Teoria cale‑scop postulează următoarele idei: # - succesul conducerii rezultă din manifestarea expectațiilor subordonaților, sarcina liderilor constând în a crește gustul pentru performanță al acestora; - liderul identifică scopul pentru subordonați și căile/drumurile care duc la realizarea lui; - liderul îi ajută pe subordonați să perceapă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pp. 132‑133). 2.6.4. Teoria atribuiriitc "6.4. Teoria atribuirii" Este expresia teoriilor atribuirii dezvoltate în psihologia socială în anii ’40‑’60. În domeniul psihoorganizațional, teoria atribuirii a fost formulată de Calder (1977), Green și Mitchell (1979). Ea postulează următoarele idei de principiu: # a) putem înțelege și prevedea modul cum vor reacționa oamenii la anumite evenimente, cunoscând cauzele acelor evenimente; b) procesele cognitive prin care o persoană interpretează comportamentele alteia [i le atribuie o cauză constituie punctul de maxim
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pornește de la o idee generală, acceptată și de alte teorii. Conducerea eficientă este dependentă de calitatea interacțiunii dintre lider și subordonați. Spre deosebire însă de alte teorii care susțineau că eficiența liderului este afectată de interacțiunea cu grupul, teoria VLD postulează că eficiența activității liderului este determinată de interacțiunea acestuia cu grupul, mai mult, cu fiecare dintre membrii grupului. Noua teorie ia în considerare într‑o mai mare măsură interacțiunile dintre diferențele individuale, comportamentele de grup, constrângerile situației. În centrul construcțiilor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
membrul organizației la definirea propriului rol. Pe de altă parte, numai liderul este cel care impune o serie de roluri. Iată cum relația de schimb interpersonal între fiecare membru al organizației și șeful său direct devine esențială. Pe scurt, teoria postulează următoarele idei: # - liderul trebuie să identifice acei membri ai grupului care sunt capabili, motivați, dedicați scopurilor organizației, cu un grad sporit de autonomie; - indivizii care dețin aceste caracteristici constituie ceea ce se numește in‑group (acestora liderul le acordă o mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]