1,366 matches
-
integratoare cuprinse în textul filosofului german. Urmând principiul continuității, Eminescu spune: "toate sunt o ecuațiune. Orice moment în viața universului e ecuațiunea momentului următor. Orice moment prezent e ecuațiunea momentului trecut" (["Toate sunt o ecuațiune..."] Eminescu: 2011, X, 358). Leibniz postula: "orice stare prezentă a unei substanțe simple este, în chip natural, o urmare a stării sale precedente, așa încât prezentul ei cuprinde în sine viitorul"12. Eminescu și Novalis Eminescianul "întoarceți-vă-n voi și veți cunoaște" poate fi înțeles și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
relativitatea timpului, problematizarea succesiunii trecut-prezent-viitor. Intratextualitatea ipostaziază și confirmă admisibilitatea blocului temporal. Nuvela Sărmanul Dionis își susține desfășurarea heterodiegetică, biplană (cu al doilea plan bi-plan, la rândul lui), pe același adevăr consacrat ca einsteinian. Relativitatea spațiului, deși la început este postulată de narator în mod nediscriminatoriu față de cea temporală, în fapt, apare ca o consecință a celei din urmă. Protagonistul se mută dintr-o epocă în alta decorul se schimbă și el. Cu atât mai mult, când trece dintr-o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
blocul temporal. Sintagma fizicii recente se dovedește relevantă atât pentru conceptul din teoria textului, cât și pentru comprehensiunea viziunii eminesciene asupra timpului. De fapt, pe ultima o sintetizează. Ioana Em. Petrescu preia teoria celor trei etape ale cosmologiei 61, care postulează sistemul cu trei modele cosmologice, numite platonician, kantian și einsteinian, pentru a le confrunta cu etapele devenirii viziunii poetice eminesciene. Primul este modelul cosmologic pitagoreic, cristalizat de Platon, îmbogățit cu elemente gnostice sau creștine, care a rezistat până în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
interacționismului social, efectuate mai ales de echipa genoveză din jurul lui J.-P. Bronckart. Dacă vom considera limbajul drept o practică socială, implicit vom studia și factorii extralingvistici; un prim obiectiv al demersului ar fi teoretizarea parametrilor externi prin care se postulează o influență observabilă asupra producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un al treilea obiectiv ar fi elaborarea unui aparat ipotetic de operații de limbaj prin
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
NEAPĂRAT din [P13] ca argument pentru descoperirea valorii cauzale (cu FIINDCĂ) din propoziția care îl include. A. Culioli rescrie enunțul "Strunim bine caii" astfel: Fiindcă strunim (bine) caii, de ce nu am face la fel și cu oamenii?": se poate astfel postula o echivalență între enunțurile cu NEAPĂRAT și cele cu FIINDCĂ. La fel, am putea rescrie [P13]: "fiindcă un copil trebuie (neapărat) să descopere (mai devreme sau mai tîrziu) că există și alți oameni mari în afară de tatăl său, (atunci) măcar să i
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
trăsături care predispun persoana la gândire creativă și la productivitate din punctul de vedere al creativității. Spre deosebire de alți factori ai creativității (aptitudini), atitudinile depind într-o proporție mare de educație. Este motivul pentru care perspectiva atitudinală de abordare a creativității postulând universalitatea potențialului creativ oferă mari și generoase posibilități educaționale și de afirmare a individului. Autoarea Ana Stoica Constantin (2004, p. 132) prezintă o serie de trăsături de personalitate asociate cu un nivel superior al creativității: * Perseverența, voința, tenacitatea. Astăzi, progresele
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
obligatorie). Sandler amintește că, atunci când e vorba de o linie de dezvoltare, pașii făcuți anterior nu dispar. Or, cum nu este deloc sigur că refuzul în fantezie se petrece după refuzul afectului, Sandler consideră că nu ar fi just să postuleze existența unei linii de dezvoltare mergând de la refuzul în acțiune la refuzul afectului și, apoi, până la refuzul în fantezie. 1. Originile mecanismelor de apărare: precursori, prototipuri, nuclee fizicetc "1. Originile mecanismelor de apărare\: precursori, prototipuri, nuclee fizice" Termenul „precursor” se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
niște mecanisme inconștiente, rigide, de valoare adaptativă limitată) îi corespunde un stil de coping (conceput ca o metodă conștientă de rezolvare a problemelor, flexibilă și, în general, adaptativă). Astfel, refuzului i-ar corespunde minimizarea (încercare de rezolvare a unei probleme postulând că aceasta nu este atât de importantă cum se crede), iar regresiei i-ar corespunde căutarea de ajutor. După o perioadă de evidențiere și descriere a diferitelor mecanisme psihologice de adaptare, cercetătorii și practicienii se orientează acum spre studiul relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a instituționalizat această susținere în timpul unor perioade dureroase ale existenței umane: boala, apropierea morții, decesul unei persoane dragi. Vizitarea bolnavilor a fost întotdeauna considerată o datorie, iar religiile monoteiste o recomandau ca pe o datorie. Dufour-Gompers (1992) reamintește că iudaismul postulează prezența lui Dumnezeu aproape de cel suferind, astfel încât vizitatorului i se cere să se așeze mai jos decât bolnavul, în semn de respect. În creștinism, bolnavul este identificat cu Hristos: „Ceea ce faceți unuia dintr-acești frați ai Mei, Mie îmi faceți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
precizează însă clar că, dacă un comportament de opoziție (apărarea drepturilor legitime, de pildă) face parte din exprimarea sentimentelor, „există în schimb alte comportamente de opoziție care nu aparțin categoriei afirmării. Acestea sunt: provocarea, agresivitatea, violența și, adeseori, sarcasmul”. El postulează chiar „un continuum mergând de la comportamentele neadaptate (supuse), la un pol, la comportamentele adaptate (exprimarea afecțiunii, a opoziției legitime, refuzul unor cereri nerezonabile), în centru, și apoi până la comportamentele neadaptate (agresive) la celălalt pol” (în Mathieu et al., 1977). Prezentând
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
civilitate. Este emanația legii tatălui și a verticalității ei. Fondată pe ipoteza rațiunii, puterea este pedagogică de la un capăt la altul. De altfel, putem spune că toate instituțiile moderne, și chiar toată sensibilitatea iudeo-creștină sunt de esență pedagogică. Vidul este postulat, trebuie să-l umplem. Păcatul este originar, trebuie ameliorat. Imperfecțiunea este fundamentală, trebuie corectată. Astfel, naturalul, barbarul, copilul, femeia trebuie să fie "pedagogizați" de cei care știu, care stăpânesc rațiunea: bărbatul, adultul, șeful, intelectualul, politicianul: ad infinitum. Știința-putere, iată substratul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
poate exista o coerență în diversitate. Unicitatea poate aduna ceea ce este risipit, protejând în același timp specificitățile elementelor ce o constituie. Puterea-pedagogică este de ordinul unității, autoritatea-inițiatică trimite la unicitate. Altă formă de socializare, spuneam, prin aceea că autoritatea, în loc să postuleze vidul (în sens peiorativ), recunoaște că există acolo, în acolo (Dasein), ceva ce trebuie să fie scos la lumină. A acompania. Autoritatea servește, în acest sens, drept revelator al Ființei colective. Dincolo de verticalitate, ea pune accentul pe imanența lumii. Imanentism
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
organul sufletului, nu prin simpla bănuială, ci pe bază de exemple concrete ale oamenilor care au suferit traumatisme cerebrale. Alkmeon arată că de la cele două emisfere cerebrale pornesc două căi delicate spre ochi, ce cuprind în ele sufletul natural. El postulează că reflectarea este posibilă datorită receptorilor, construcției lor speciale, care sunt în legătură atât cu lumea înconjurătoare cât și cu creierul. În simțuri, spune el, se află punctul de plecare al oricărei cunoașteri. Simțurile sunt completate de memorare și reprezentare
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a lumii sufletești. Prin combinația celor patru elemente rezultă mișcarea, care în forme diferite determină viața sufletească. Aceasta este teza de bază a lui Empedocle pentru explicarea cunoașterii senzoriale. Empedocle emite ipoteza "revărsării" elementelor de combinație. În acest sens, el postulează că în timpul combinării elementelor au loc scurgeri. Acestea determină ca atomii să se strecoare în porii altor obiecte materiale. Nașterea senzației are loc prin strecurarea acestor revărsări de atomi prin pori. Întrucât porii sunt de diferite mărimi, aceștia pătrund în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
filosofice antice a fost Platon. Filosoful Platon este un reprezentant tipic al ideologiei forțelor reacționare a acelor vremuri (epoca sclavagistă). Așa se explică faptul că, în concepția sa, la originea întregii lumi și a omului însuși există Idei. Platon a postulat că la baza lumii sunt Ideile, în care se află rostul lucrurilor, toate produsele activității umane. El a fost păstrat în istoria gândirii psihologice pentru modul în care a formulat și explicat este adevărat, doar indirect unele din problemele principale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lui Th. d'Aquino a acostat vremelnic la idealismul lui Platon. Spre deosebire însă de acesta, aici nu conceptele sunt încărcate cu substanțialitate, ci replicile (copiile) celor reflectate senzorial. Astfel, diferit de neotomismul fenomenologic din psihologia actuală, Th. d'Aquino postulează că aceste replici senzoriale se nasc nu ca rezultat al activității individuale, ci ca produs ales, lăuntric, al conștiinței dumnezeiești, al intervenției unei intenționalități lăuntrice divine, prin care ele se actualizează, ies la vedere. În filosofia tomistă, replicile senzoriale sunt
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a psihologiei. Este interesant cum în relevarea acestei noi realități geometrice a fost eliminată condiția credo-ului scolastic. Și aceasta, independent de faptul dacă în acele lucruri și fenomene există sau nu viață. Cu această perspectivă de gândire s-a postulat că la baza schimbării raporturilor dintre corpuri se află doar influențele pe care acestea le suportă, acțiunile unor lucruri asupra altora și nu forțe divine de o altă natură. O viziune care zădărnicește determinismul dominant, acela al influențelor subordonate sentimental
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Nu a admis soluția, potrivit căreia, înnăscute ar putea fi cumva și unele concepte și gânduri; a considerat că acestea se constituie doar pe baza experienței. Totul pornește de la elementele primare ale senzațiilor, care preexistă în structura sistemului nervos. A postulat în acest fel o întrepătrundere încă insuficient determinată dintre activitatea psihică și cea nervoasă. A fost făcut, însă, începutul pentru ca în activitatea nervoasă să se caute suportul material al activității psihice. 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie În Franța
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
între doi agenți stimulatori ce acționează simultan asupra pielii se poate face deosebire doar dacă aceștia se află la o distanță suficient de mare unul de celălalt, și că aceste distanțe sunt diferite pentru diferite părți ale corpului. A fost postulat aici și cazul în care subiectul simte doar o singură senzație când cei doi excitanți tactili ating o zonă cu doar o singură inervare. Întreaga suprafață a pielii poate fi considerată o sumă de hărți senzoriale tactile de diferite mărimi
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a rămas însă consecvent ipotezei și conceptului pe care l-a propus pentru explicarea funcțiilor senzoriale, care era ceva mai mult decât explicația dată până atunci activității reflexe. Timpul avea să-i dea dreptate și pe mai departe, când a postulat existența unui "organ cerebrospinal", cu funcție de adaptare a organismelor la mediu. S-a înșelat însă când a susținut că "mecanismele" propuse de el pot să nu aibă nici o legătură cu teoria reflexului. De asemenea, a negat că acest "reflex" ar
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au urmat au completat acest gol lăsat de Pflüger. 4. Contribuția lui Hermann von Helmholtz Fiziologia modalităților senzoriale a fost profund influențată de noua concepție evoluționistă, care a surprins-o în rigiditatea soluțiilor ei mecaniciste inițiale. Drept rezultat s-a postulat creșterea însemnătății mediatoare a sistemului nervos, considerându-se că acest lucru putea oferi soluții pentru explicarea fiziologică a reflectării senzoriale. În acest sens, s-a început prin formularea unor noi categorii conceptuale prin care se urmărea să se surprindă relațiile
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
lui Wundt, a fost reprezentat de experiență. Experiența era acel ceva care se prezenta sub forma "simțămintelor interne" ce se cereau diferențiate de cele externe, care pot fi studiate pe cale introspectivă. Mai mult, ca obiect de cunoaștere psihologică mai este postulată și "experiența nemijlocită" care, la rându-i, poate fi investigată din mai multe perspective. Prin această soluție Wundt se delimitează de perspectiva de abordare teologică, care slăvea eternitatea și indivizibilitatea experienței. În acest fel s-a făcut din experiență un
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
o combinație a elementelor de roșu, verde, violet. În acord cu această ipoteză toate celelalte culori și nuanțe ale acestora sunt expresia combinațiilor posibile dintre cele trei elemente de culoare. În plus, la baza reflectării senzoriale a culorilor, Hering a postulat intervenția unui mecanism biochimic diferit, de asimilație și dezasimilație. Pe baza acestuia se constituie contrastele de culoare alb-negru, roșu-verde, galben-albastru. Asimilația biochimică produce o culoare, pe baza asimilației contrastului ei, apare altă culoare. Diversitatea în care culorile sunt simțite este
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
baza proceselor psihice, pe care le-a considerat "atomi" ai activității conștiente, și a proprietăților acestora. Dar această perspectivă investigativă, în final, se dovedește deșartă și inutilă, deoarece nu se ajunge la eficiență în viața socială. În schimb, Münstemberg a postulat pentru promovarea unor categorii "ideografice", care acționează la nivel supraindi-vidual în viața psihică prin intervenția unor factori culturali. Aceștia sunt cei care conferă valoare activității psihice, vieții spirituale. 7.6. Psihologia "înțelegerii" a lui Dilthey În timp ce fundamentele gândirii psihologice ale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
elementelor implicate. Conceptul de izomorfism la care se face referire în teoria gestaltistă își are originea în monada deja lansată de Leibniz, cu ajutorul căreia a fost deja stabilită o primă corelație dintre domeniul fizicii și cel al conștiinței. Gestaltiștii au postulat existența unui corespondent izomorfic fizic al structurilor reflectate, al celor ce stau la baza activității psihice, cu ceea ce se întâmplă în organizarea gestaltului. Însemnătatea izomorfismului postulat constă în corespondența unui element sau a unor grupe de elemente din obiectul reflectat
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]