3,550 matches
-
Acasa > Impact > Pamflet > OM SAU ANIMAL? Autor: Emil Wagner Publicat în: Ediția nr. 2062 din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului O splendidă Duminecă de Mai. Pajiștea din jurul bisericii este împestrițată de flori de câmp marcând potecile care, de la șa ușa bisericii, șerpuiesc într-un labirint larg. La umbra pomilor roditori bine îngrijiți de sătenii evlavioși mai este încă puțină răcoare. Ce mai, un sat răsărit plin de oameni harnici. Un pâlc de veseli copii se revarsă
OM SAU ANIMAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350014_a_351343]
-
șerpuiesc într-un labirint larg. La umbra pomilor roditori bine îngrijiți de sătenii evlavioși mai este încă puțină răcoare. Ce mai, un sat răsărit plin de oameni harnici. Un pâlc de veseli copii se revarsă pe ușa bisericii și populează potecile în toate direcțiile. Ionel, o sfârlează de vreo 9 anișori se îndreaptă spre mine și-l opresc in plin soare. Nu mai știu cu ce ocazie făcusem cunoștință și l-am remarcat drept isteț și binevoitor. - Ce ați făcut la
OM SAU ANIMAL? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350014_a_351343]
-
line/ pășesc desculțe,/ rănind mai departe cenușiul ulciorului.../ Copacul bătrân îmi era străjer/ de când eram de-o șchioapă,/ acum e doar o amintire pe care o port în buzunar,/ să-mi aline somnul.../ Gândul se frânge.../ Cu tine,/ împărțeam aceeași potecă/ nu atingeam șoapta,/ doar firul ierbii,/ îl înclinam alene,/ eram liberi în clipe de tăceri.../ Acesta era momentul care urca pe treptele sufletului/ pentru a-mi fi mai aproape,/ mi-era frică să-l ating,/ nu erau cioburi.../ Dragostea/ ar
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > DRAGOSTEA DINTÂI Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poteca, îmbrăcată-i în dantele Arinii, în izvor ramura-și pleacă, În zbor vin păsărele și-apoi pleacă Pe cerul verii înalță cântecele. Sătul de-acum de-un suflet ponosit , Spre tine cu speranță bat cărarea, A împânzit pământul astăzi floarea
DRAGOSTEA DINTÂI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348114_a_349443]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 271 din 28 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Un pom A fost demult de tot un chip de om Și nu a mai rămas decât o cruce Sfioasa într-o latura de pom Poteca nu știi: vine ori se duce? A fost cândva un nume scris pe cruce Dar ploile l-au plâns și l-au spălat Pe unde pasul să o mai apuce? A disparut și el, semnul sculptat, Dar a rămas tot
UN POM, DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348195_a_349524]
-
cu gândul acesta îndrept coloana zilei ce devine înaltă și calmă. Mă dor umerii... Am adunat, Doamne, am adunat Mulți ani pe crucea vieții mele De mă dor umerii cerului înstelat Și brizele toate suflând în vele. În urmă pe poteca unui veac Mă uit și, Doamne, am uitat Ce am risipit și cât au încăput în sac: Fapte bune și altele căzute-n păcat. Pentru toate și pentru umbra ce-o las Îți cer iertare, Doamne, în prag de toamnă
MAREA CU SAREA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348226_a_349555]
-
închiși Mă las purtată de mâna-i arzândă. Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis, I-accept nebunia și trăiesc un vis! FRUNZĂ RUGINIE Frunză, frunză ruginie, cine dorul tău îl știe, Înțelege de ce pleci pe ape și pe poteci! Frunză, ruginie doamnă, vine-n zborul tău o toamnă Mănoasă și generoasă și se cuibărește-n casă! Pică-n zborul tău alene, vara, adormind pe gene. Pică visele brumate, la pământ, înspăimântate! CORN DE TIMP VRĂJIT Toamna asta e frumoasă
TOAMNA DIN OGLINDA MEA de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348238_a_349567]
-
dar doresc ca inima mea să fie așezată sub lespezile bisericii ce am clădit-o. In decursul unei lungi vieți atâția au venit la inima mea încât moartă chiar, aș dori să mai poată veni la ea de-a lungul potecii cu crini ce mi-a fost mândria și bucuria. Vreau să odihnesc acolo în mijlocul frumuseților făurite de mine, în mijlocul florilor ce le-am sădit. Și cum acolo se găsește inima mea eu nu vreau să fie un loc de jale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
Viorel Publicat în: Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Ascultă-mă și ține minte, minciună merge înainte și foamea vine după ea, chiar dacă-ți cântă dragostea. Tu nu uită pe unde treci când fugi adesea pe poteci, sunt ochii celui ce e sfânt chiar sus în cer și pe pământ. Să te oprești și să privești chiar dacă vrei să mai iubești, în urmă ta ce ai lăsat fiindcă prin lacrimi m-ai vărsat. Dar timpul se va
MANDRIA MINCIUNII de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347591_a_348920]
-
soarta ta”.(Doti) Expresie a unei profunde dezolări, despărțirea îndrăgostiților înseamnă smulgerea nemiloasă a „ frunzei albastre” de pe o „ creangă de aur”: „O să rămâi în mine și după ce-o să pleci La fel de nepătrunsă, la fel de-mbietoare, O insulă ciudată cu drumuri și poteci Ce nu duc nicăierea sărmana mea plimbare.”( Poem) Adesea intimitatea afectivă devine tulburătoare când iubita este asociată umbrei nemiloase a morții: „O, dacă moartea ar avea paloarea Obrajilor tăi dragi, înfiorarea Buzelor tale umede și calde M-aă învoi în unda
RADU STANCA-UN CNEAZ VALAH LA PORŢILE SIBIULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347600_a_348929]
-
și trebuie să le primești cu brațele deschise, tot de dragul ei. Și uite așa, pentru că este primăvară, ajungi să ți se facă dor de reavănul pădurii, de iedera veșnic verde și întunecată, de mușchiul jilav ce crește pe copaci, de potecile pe care încă mai băltesc ochiuri de zăpadă, de puzderia de ghiocei, toporași, brândușe și viorele ce se ițesc din pământul nezbicit, făcându-și loc printre frunzele uscate căzute astă-toamnă. Chiar dacă mulți sceptici îți vor povesti despre Dochia și cojoacele
MĂRŢIŞOR de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347648_a_348977]
-
dezlege, să ningă întâi cu fulgi mici, apoi cu fulgi din ce în ce mai mari, într-un dans desăvârșit, învârtit, vânturând vijelios. Fulgii de zăpadă să năpădească pământul, coborând mari din cerul cenușiu, fâlfâind în taină ca niște păsări misterioase, acoperind totul deopotrivă, potecile, copacii și pădurile. Să ningă astfel trei zile neîntrerupt, până să se așeze peste tot grămezi de zăpadă moale ca puful, pernuțe numai bune pentru mult așteptata bătaie cu zăpadă. Casele să fie înzăpezite până la geamuri, iar din garduri să
CUM SĂ FIE ZĂPADA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347697_a_349026]
-
MINCIUNII, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014. Ascultă-mă și ține minte, minciuna merge înainte și foamea vine după ea, chiar dacă-ți cântă dragostea. Tu nu uita pe unde treci când fugi adesea pe poteci, sunt ochii celui ce e sfânt chiar sus în cer și pe pământ. Să te oprești și să privești chiar dacă vrei să mai iubești, în urma ta ce ai lăsat fiindcă prin lacrimi m-ai vărsat. Dar timpul se va răzbuna
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
și mai mințit cu gura ta când noaptea a murit și ea. Citește mai mult Ascultă-mă și ține minte,minciuna merge înainteși foamea vine după ea,chiar dacă-ți cântă dragostea.Tu nu uita pe unde trecicând fugi adesea pe poteci,sunt ochii celui ce e sfântchiar sus în cer și pe pământ.Să te oprești și să priveștichiar dacă vrei să mai iubești,în urma ta ce ai lăsatfiindcă prin lacrimi m-ai vărsat.Dar timpul se va răzbunacând îți va
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
Acasa > Poeme > Antologie > GÂNDURI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri unei poete Ard stelele, sub raze reci Potecile s-au rătăcit. Răsună sentimente seci Sub cerul rupt din infinit. Privirile se pierd în gol În căutări de amintiri. Dorințele s-au strâns în stol Și-și cată clipa de-mpliniri. Ascult ades din depărtări- Când astrele au adormit-
GÂNDURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350071_a_351400]
-
căutat iubire...te-am căutat Când alergam pe drumurile vieții... Neobosit, cu ochii arzători Te-am căutat în zorii tinereții... Te-am căutat în locuri neumblate Ascunse pentru sufletele reci, În locuri explodând de frumusețe, Pe munți înalți...pe tainice poteci... Te-am căutat iubire...te-am căutat În nopți târzii de umbră și mister Cu ochii către stele ațintiți Am învățat să te-nțeleg...să sper... Te-am căutat...dar tu erai aici Ascunsă printre gânduri și suspine Și așteptai
POEMELE IUBIRII 7 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350135_a_351464]
-
din cele îndeobște necesare, nimic, dar era nefericită, simțea că îi mai trebuie ceva ca să se simtă împlinită. Zilele curgeau, egale, prințesa se retrăgea adeseori la umbra copacilor falnici și asculta trilurile melodioase ale păsărelelor, alergând pe ascuns desculță pe potecile pe care își petrecuse copilăria. Pe ascuns, fiindcă părinții săi ar fi considerat nedemn pentru o prințesă să alerge desculță prin pădure. Seara se închidea în cameră și privea lumina binefăcătoare și misterioasă a stelelor, sau se pierdea în reflexiile
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
sunt, începând de astăzi, toate păcatele. Nemurirea aparține doar zeilor, dar frumusețea ți-o vei primi înapoi negreșit”. Și Zala a redevenit frumoasă, recăpătându-și aspectul dinainte. A putut să meargă din nou ziua în pădure, să alerge desculță pe poteci și să asculte trilurile păsărelelor și susurul izvoarelor, iar părinții săi au fost iar mândri de ea. Și a trăit încă mulți ani fericiți la palat. A lăsat în urma ei doar o legendă, care-i poartă numele. Și, pentru frumusețea
LEGENDA PRINŢESEI ZALA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350220_a_351549]
-
doar se zbate să-și întrețină familia, ci clădește în copiii lui deprinderi pentru succes. Tatăl lui K își învăța fiica să vâneze, să se catare în copaci, să înoate, să recunoască plantele comestibile, îi construiește un arc, îi arăta potecile pădurii, o învață să se bizuiască pe ea însăși, să-și asculte instinctul, să fie om întreg. E neobosit în educarea lui K, căci nu știi ce surprize îți rezervă soarta și câte îți sunt zilele pe acest pământ. Cinste
JOCURILE FOAMEI (1) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350251_a_351580]
-
cutra gheonoaie, Iar drumul se deșiră în tăcere. Nici ploaie n-a venit, și nici răcoare, Dar duc bagajul voinicește-n spate, Cum un sportiv recordul să doboare, Prin codrul copleșit de nestemate, Cu fantezia dornică să zboare Pe multele poteci întortocheate. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Sportivă / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 370, Anul II, 05 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
SPORTIVĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361777_a_363106]
-
sărită din fix Care-și țipă inutil rostogolul Pe meridianele lumii. Sunt roata de gri și de albastru Sunt roata cea tuciurie Pierdută pe drum De la căruța mileniului. Sunt roata-n vârtej, în sindrom în spirală, pe cele mai bătătorite poteci mi-am nevoit oasele de cauciuc printre meandrele lumii. Sunt roata cu rădăcini în zenit Alunec pe Calea Lactee, Un nor îmi revendică trupul golaș Devin una cu cerul și cu pământul... Sunt și nu sunt Mă oglindesc Și nu mai
SUNT ROATĂ – SUNT CINEVA DE APROAPE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362076_a_363405]
-
mă gândesc că aș putea fi orice, gând, strigăt, arătare, spirit de care trupul ar putea să-mi atârne spânzurat ca o brezoaie. văd o lume care cade în nesfârșit, amestecată cu ape, cu soare, cu ploi, cu primejdii, pe poteci de aur și de tină, într-o lumină tristă de sfârșit de septembrie, absurdă, alergând după iluzile incerte, între galben și verde se coc fructele pe crengi, se coc astrele prin galaxii, în carnea violetă a ceților de toamnă, cad
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
rostogoleam, Copil fiind, Zburdalnic și nepăsător, Indiferent la trecerea mea grăbita prin lume. Mă cheamă dorul nebun, Plecat cu tolba plină de îndemnuri, Să m-aduca acasă, După drumuri lungi și întortocheate, Numarandu-mi pașii apăsați și greoi, Scurtand-mi potecile, oprindu-mi alergarea neobosita. Mă cheamă vântul ștrengar, Ce-mi fredonează cântarea vieții Și-a locurilor ce-am lăsat. Mă cheamă părinții, S-ajung la căsuța din vale, Unde timpul curge nepăsător, Unde viața își pictează pânză grăbit, Unde povestea
ACASA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365889_a_367218]
-
Totuși este trist în lume!’’ ( Mihai Eminescu ) Floarea tot albastră o să fie, Lumea va rămâne tristă-n veci, De când tu ai hotărât să pleci Și să lași o dragoste pustie. Orice vei găsi-n călătorie, Pe-ale vieții drumuri și poteci, Floarea tot albastră o să fie, Lumea va rămâne tristă-n veci. Peste marginea de veșnicie Nu vei mai putea să te apleci, Zilele vor fi mai mici, mai reci Și-n grădina hărăzită ție, Floarea tot albastră o să fie. LUCIU
SOLSTITIU DE VARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365891_a_367220]