1,061 matches
-
descoperit că forța morală a universalismului naționalist este elementul care guvernează politica mondială contemporană. Am descoperit o balanță a puterii simplificată, care funcționează între două blocuri inflexibile, fiind vestitorul binelui suprem sau al răului suprem. Am găsit amenințarea răului în potențialitățile războiului total. Totuși, elementul care face posibil războiul total - mecanizarea vieții moderne - face posibilă și forța morală care, prin instrumentalizarea războiului total, țintește către dominația totală. Cele trei mari revoluții ale epocii noastre - cea morală, cea politică și cea tehnică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale lumii, al triumfului ideilor morale europene în Asia. Europa a dat lumii realizările sale politice, tehnice și morale, iar lumea le-a folosit pentru a pune capăt dominației Europei. În fața acestui tablou sumbru al politicii mondiale contemporane și al potențialităților sale, trebuie să examinăm cea mai importantă problemă a timpurilor noastre: problema păcii. Partea a VIII-atc "Partea a VIII‑a" PROBLEMA PĂCII Pacea prin limitareTC " PROBLEMA PĂCII Pacea prin limitare" 23. Dezarmareatc "23. Dezarmarea" Problema păcii în timpurile noastretc " Problema
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
contradictorii la voia întâmplării. E mai probabil ca vreuna dintre aceste tendințe să fie preponderentă în anumite condiții, dar care se va impune rămâne la latitudinea fiecăruia. Tot ce poate face un cercetător este să urmărească diferitele tendințe care, ca potențialități, sunt inerente într-o situație internațională anume. El poate să sublinieze condițiile diferite care fac să fie mai probabil ca o anumită tendință să predomine, și nu alta și, în fine, să analizeze probabilitatea ca diverse condiții și tendințe să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
1992/1993, p. 307). # De asemenea, ea nu se centrează exclusiv pe rolul liderului ca persoană, ci se referă și la impactul acestuia asupra celorlalți, îndeosebi asupra echipei sale. Managerul intuitiv, „frecvent partizan al muncii în echipă”, scoate la lumină potențialitățile și calitățile colaboratorilor săi pe care aceștia nu și le cunosc. Concluzia finală a autoarei condensează în ea mai toate rolurile noului tip de manager: # Managerul intuitiv încearcă și suscită în jurul lui dorința de a progresa și de a produce
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fiecărui membru al grupului. Recurgerea la tehnici de rezolvare, uneori creativă, a problemelor în grup. Printre acestea se înscriu brainstorming-ul, sinectica, tehnica grupului nominal, tehnica Delphi etc. Psihologul american Alex Osborn (1957) era de părere că de cele mai multe ori potențialitățile creative ale oamenilor și ale grupurilor umane nu pot fi puse în valoare - mai mult decât atât, sunt inhibate, de teama oamenilor de a nu părea ridicoli în ochii celorlalți, de a fi judecați de aceștia. De asemenea, el credea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
potențial conflictuale, ele transformându-se realmente în conflict atunci când scopul vizat implică necesitatea imperativă de a controla comportamentul adversarului pentru a-l neutraliza, a-i produce pagube, a-l elimina economic, psihologic și chiar fizic. De asemenea, saltul din domeniul potențialității în cel al realității are loc și atunci când una dintre părți încearcă s-o controleze total pe cealaltă, în acest caz încercarea de control este fundamentală, ea este atât scopul vizat, cât și mijlocul de realizare a scopului. Și într-
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
celor trei funcții este supraoptimală. Ce s-ar putea întâmpla, ne putem întreba, atunci când un om, din nevoia de a-și crește bunăstarea și prosperitatea sa și a familiei sale, de a-și mulțumi superiorii sau de a-și realiza potențialitățile de care dispune, se dedică și se abandonează total muncii prestate, sacrificându-și cu bună știință relațiile sociale și chiar propriul destin? Ce s-ar putea întâmpla când oamenii se lasă dominați de muncă și când uită să fie oameni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
comunicare este un echipament tehnic ce permite oamenilor să își comunice expresia gândirii lor, indiferent de forma finală a acestei expresii. Mijloacele de comunicare diferă unele de altele prin dimensiunile audienței lor, prin natura mesajelor transmise și, în sfârșit, prin potențialitatea lor de a atinge anumite obiective, mai curând decât altele. Dar un singur criteriu permite întocmirea unui inventar al mijloacelor de comunicare, care să fie deopotrivă complet și pertinent. Acest criteriu ar putea fi numit de sociologi fie formă, fie
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
un context lingvistic anterior, creat de interlocutor. Deoarece în abordarea praxematică a discursului realizarea sensului este concepută numai dinamic, în vorbire actualizarea devine un concept fundamental și pluridimensional. În această perspectivă, actualizarea este o activitate neuro-psihică ce permite trecerea de la potențialitățile limbii la realitatea discursului. Aceasta este însă o operație graduală, sesizabilă în trei momente distincte, unul liminar, unul mediu și altul deplin, așa cum a stabilit G. Guillaume în cronogeneză (prin imaginea-timp a verbului), iar R. Lafont în topogeneză (prin înscrierea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
curentele lingvistice de la sfîrșitul secolului al XX-lea, pornind de la sugestiile lingvisticii cognitive, au abandonat însă ideea lipsei de motivare a semnului, praxematica atribuind chiar formelor o valoare iconică. În aceste circumstanțe, semnul lingvistic actualizează în discurs sau în text potențialități care îl caracterizează prin chiar statutul lui de semn. V. denominație, iconicitate, motivare, referință, semn. SAUSSURE 1916; BLOOMFIELD 1933; BENVENISTE 1966; DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO ARGOU. Este un "idiom artificial", o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
concepția lui M. A. K. Halliday, se poate determina un cîmp al discursului aplicabil varietății sociolingvistice realizate de termenii diferitelor specialități, încît terminologia unui limbaj de specialitate constituie cîmpul dicursului realizabil în acest limbaj. Cîmpul semantic este aria acoperită de potențialitățile semnificante ale unei unități lexicale în limbă, dar acest concept nu este ferit de o serie de confuzii și de nesiguranță. De vreme ce cuvintele nu au o semnificație pozitivă, ci doar o valoare de diferențiere care rezultă din relațiile cu alte
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
reînnoită a lexicului, lista denominațiilor lexicale apărînd aici ca artefactul unei însumări metalingvistice a actelor de nominație suficient de recurente în discurs pentru a fi considerate ca fiind stabilizate în limbă. Și cîmpurile semantice cuprinse de articolele lexicografice apar ca potențialități suficiente care rezultă din procesele respective, experiențiale și discursive, anterioare, care își au originea în necesitatea în care se află omul, pentru a concepe și a comunica, de a clasifica și a numi. Acestea sînt informațiile obținute în același timp
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizeze un efect imediat în plan temporal și logic. Altfel, enunțiatorul ar actualiza numai fraze simple cu a avea sau cu a fi. Naratorul, în schimb, spune care consecințe ale actelor intermediare sînt necesare pentru ca relația actanțială să treacă de la potențialitatea inițială la realizarea ei finală. Pe baza acestui program, orice variații sînt însă posibile, căci în special obținerea obiectului ar putea fi reprezentată ca fiind realizată, suspendată, abandonată sau zădărnicită. Programul și schema narativă nu sînt rezultatul proprietăților combinatorii ale
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structuri intranzitive, subiectul are cazul nominativ dacă acțiunea este voluntară, și cazul dativ, dacă lipsește controlul asupra acțiunii. Există și un pasiv. Construcția medie și cea pasivă caracterizează sensurile neprototipice ale verbului. Unul dintre rolurile pasivului este de a reda potențialitatea sau posibilitatea. SIOSIAN Dialect al TONGANEI. SIOUAN Familie de limbi vorbite de triburi din nordul Americii. Vezi CROW, DAKOTA, LAKOTA, MANDAN. Scindarea subiectului intranzitiv. SIUSLAW Mică familie de limbi de pe Coasta Oregon, dispărută, aparținând grupului de limbi penutian. Două dialecte
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
devin, automat, ținta criticilor directorului, neobișnuit cu indisciplina, așa cum înțelege el, stimulat de moment, ideea de ierarhie. În traiectul prin Opăriți, pașii lui Durban se intersectează cu ai Doniei în momente esențiale pentru viitorul personajului care, totuși, rămâne doar o potențialitate. Donia e, așa cum am arătat, un factor de destabilizare a "cumințeniei" pe care o doresc locuitorii satului și, îndeosebi, oamenii școlii. Arătată cu degetul, bârfită de-a dreptul și în sat și la școală, tânăra profesoară are neîmplinirile ei, deziluziile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
demolatoare, de la prima mare agresiune a canonicului Grama, la doi ani de la moartea poetului, și până azi, când demitizarea e la modă, mitul Eminescu durează de peste 120 de ani spre binefacerea spiritualității românești. Eminescu, stăruie Theodor Codreanu este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și o altă componentă "amniotică" insinuarea perfidă, distructivă a Celuilalt, geamănul negativ care caută să se substituie printr-o ontologie a sfâșierii, înscăunarea cu pompă în golul etnic al "antitezelor monstruoase", a înlocuitorului corupt, parazitar, susținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
guvernului. Punînd laolaltă cele trei criterii (numeric, de revelanță și de distanță electorală) Sartori recurge la o dublă clasificare a sistemelor de partide, în funcție de formatul lor (definit după numărul de partide) și de dinamica sau logica funcționării lor (determinată de potențialitatea coalițională, la rîndul ei influențată de distanța ideologică). Tabelul 5.2. prezintă această clasificare într-o formă simplificată. Tab. 5.2. Clasificarea sistemelor de partide în concepția lui Sartori Criteriul numeric Logica funcționării Sisteme neconcurențiale Monopartidiste Hegemonism pragmatic Hegemonice Hegemonism
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
politico-instituțională ce poate fi pusă în practică, dacă se face excepție de provocarea fundamentalismului, acest lucru nu constituie un motiv care să apere democrația de critici. Criticile la adresa democrației privesc, pe de o parte, promisiunile nerespectate, pe de altă parte, potențialitățile viitoare. Dat fiind faptul că promisiunile nerespectate ar putea deveni posibilități ce pot fi exploatate în viitor, criticile s-ar putea întrepătrunde cu potențialitățile. Promisiunile nerespectate În concepția lui Bobbio [1984, 3-28], democrația nu și-a respectat promisiunile referitoare la
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
de critici. Criticile la adresa democrației privesc, pe de o parte, promisiunile nerespectate, pe de altă parte, potențialitățile viitoare. Dat fiind faptul că promisiunile nerespectate ar putea deveni posibilități ce pot fi exploatate în viitor, criticile s-ar putea întrepătrunde cu potențialitățile. Promisiunile nerespectate În concepția lui Bobbio [1984, 3-28], democrația nu și-a respectat promisiunile referitoare la capacitatea sa: 1) de a deveni o societate de egali, fără corpuri intermediare; 2) de a elimina interesele organizate și particulare care să contrasteze
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
putința unei noi scrutări a logos-ului originar. Întrucât voi lucra și ilustrativ, selectând din istoria filosofiei reconstrucții care îmi apar ca model de "realizare" a celor două discipline, demersul meu se va concentra în primul rând către sesizarea unor potențialități non-judicative; desigur, argumentând și participarea reconstrucțiilor în cauză la dictatura judicativului: a) la analitică, întrucât cuprind prescripții formale privind corectitudinea gândirii, rostirii, făptuirii, fiind respinse toate traseele de gândire care nu se aliniază la aceste reglementări; b) la dialectică, deoarece
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca ceva actualizat, fără să-l putem "fixa" într-un concept, cum pe bună dreptate observa încă Aristotel, în Fizica; dar infinitul trebuie gândit în sensul de ceva potențial, care se sporește pe sine fără nici o limită; în această perspectivă, potențialitatea lui Dumnezeu a lui Dumnezeu constituit ca subiect de judecată -, fie aceasta infinită, vine în contradicție cu "actualitatea" lui Dumnezeu, cu totul necesară (înseși ființei infinite, omnisciente, omnipotente etc.). Pe de o parte, fiecare dintre aceste atribute necesare poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
necesare poate fi predicat despre Dumnezeu, iar pe de altă parte, orice atribuire capătă sens numai în măsura în care "subiectul" rămâne deschis către atribuiri noi. De aceea este clar că nu putem constitui necontradictoriu un sens pentru ceva care este suficient în potențialitatea sa (un concept al infinitului finit; sau al finitului infinit), chiar dacă nu ar fi vorba despre Dumnezeu. Infinitul ar apărea, după un asemenea gând, ca fiind, paradoxal, de-limitat; și nu oricum, ci din toate unghiurile, însă în primul rând
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fiind, paradoxal, de-limitat; și nu oricum, ci din toate unghiurile, însă în primul rând ca "subiect" de judecată. Evident, Dumnezeu, păstrând sensul infinitului (ca "subiect" de judecată), se află în această poziție paradoxală. În plus, îi este prescrisă (predeterminată) potențialitatea (altminteri, infinită). Dumnezeu este actualitate, ca subiect de judecată căreia i se atribuie predicatul infinitului sau oricare alt predicat "infinit" (omnisciență, omnipotență etc.), fiindcă este constituit ca atare cu acest sens al infinitului. Dar Dumnezeu este și potențialitate, tocmai în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prescrisă (predeterminată) potențialitatea (altminteri, infinită). Dumnezeu este actualitate, ca subiect de judecată căreia i se atribuie predicatul infinitului sau oricare alt predicat "infinit" (omnisciență, omnipotență etc.), fiindcă este constituit ca atare cu acest sens al infinitului. Dar Dumnezeu este și potențialitate, tocmai în infinitul său, din perspectiva unui intelect care îl ia ca obiect, constituindu-l (chiar prin sensul infinitului), pentru că îl menține deschis către noi atribuiri (către un șir de atribuiri el însuși infinit); de aici aporia: Dumnezeu este infinit
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]