4,003 matches
-
va mai avea serviciu, că îndestularea din casă avea să se subțieze. Nevastă-sa știa de escrocheriile pe care le făcea la cămin. Îi atrăsese atenția odată mai la începutul căsătorie lor, dar când a văzut că el nu se potolește, iar banii îi cheltuie pe femei și băutură ,s-a decis să profite de pe urma excrocheriilor lui, nu știa despre ce este vorba, nu-l trăsese de limbă, într-un fel să nu fie catalogată drept complicea lui. Ea credea că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382974_a_384303]
-
bărbați / De unde-acuma sunt plecați, Ce zicem? Ce vom face noi?” „Tăceți ca mortu-n păpușoi! N-aveți ce zice nici că-i laie, / Și nici precum că îi bălaie! Cu dânșii, eu am să vorbesc / Și-oi ști ca să îi potolesc.” După ce se înduplecară / Nurorile, iute intrară În casă, peste baba care / Nu se-aștepta la înfruntare. De păr, ele au înhățat-o / Și de păreți cu capu-au dat-o Până i l-au dogit de tot / Și au simțit
SOACRA CU TREI NURORI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383007_a_384336]
-
Ghiță : -Dă-i nuiaua, că te strâng de gât! Sufocat și cu ochii beliți, nea Ghiță a bolborosit : -Ești nebun, bă? Scapă-mă...neamțule, că ăsta mă omoară! Neamțul spuse calm: -Lasă-l, Antoane! Arapului îi era teamă de lungan, așa că...se potoli. Tot calm, neamțul mai spuse : -Dă-i nuiaua, nea Ghiță și lasă-l să plece! Înfricoșat, nea Ghiță i-a adus nuiaua și i-a spus băiatului: -Dacă asta vreți cu toții, poți să pleci, măi! Nu mai răspund de tine în
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
o vorbă și c-un zâmbet. Am fos o biată pasăre în zbor, Petala unei roze trecătoare; Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării. Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit, Să curg izvor, să-ți potolesc arșița; Să fiu o stea, albastrul infinit, O lacrimă de-argint, pe firul ierbii. M-am risipit în cele patru zări, Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări, În așteptarea unui tren ce nu mai vine. Citește
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
o vorbă și c-un zâmbet.Am fos o biată pasăre în zbor,Petala unei roze trecătoare;Sfioasa ciută însetată, la izvor, Nisipul sărutat de briza mării.Am vrut să-ți fiu lumina unui răsărit,Să curg izvor, să-ți potolesc arșița;Să fiu o stea, albastrul infinit,O lacrimă de-argint, pe firul ierbii.M-am risipit în cele patru zări,Flămândă și-nsetată de iubire; Un vagabond cerșind pe lângă gări,În așteptarea unui tren ce nu mai vine.... II
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ieși acești gospodari afară, să fumeze, că ești tu borțoasă și năzuroasă. Bună dimineața, oameni buni!spuse țăranul după ce lăsă papornița după ușă și se apropie de sobă, să se încălzească. -Mai pune un lemn în sobă, să nu se potolească jarul, și stai jos, să bem niște mahorcă. -Nu ascultați în gura unei femei proaste, e grea în trei luni și nu suportă nimic. Sunt Nicolae Vicu din Adânca, merg cu muierea la târg să-i cumpăr o broboadă și
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
-Poftiți la masă! -Femeia a pus platoul pe măsuță, iar bărbații înfometați au onorat cum se cuvine bucatele aduse cu dragoste de femeie, cu mare poftă au mâncat tot ce a fost în cele două farfurii. Abia după ce și-au potolit foamea, iar Florin s-a încălzit, au început să vorbească despre problemele lor. Într-un târziu copilul s-a retras în dormitor, îl plictisiseră discuțiile iscoditoare cu bătrânii, voia să se uite la televizor, preferate lui erau desenele animate. După
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
Își punea mereu întrebarea: ”cum a putut trăi viața searbădă și dezordonată când aproape de el, dar nevăzută, trăia această ființă care acum devenise parte indestructibilă din el?„ Zbierea turba, se plimba furios prin birou, în drumul lui dus-întors, pentru aș potoli furia, arunca tot ce prindea, fie că era scaun, scrumieră sau dosare. Vestea internării lui Corcoduș îi dăduse planurile peste cap. Deși se afla de o lună în spital, unchiul lui Gilă nu se vindecase. Investise bani în mituirea celor
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
00, în fața locuinței parohiale a ajuns, potrivit fostului preot, „o delegație a orașului”, condusă de primarul de atunci al Timișoarei Petre Moț și din care mai făceau parte și alte persoane, inclusiv un secretar de partid, care „a încercat să potolească mulțimea”. „Cauciucul mașinii cu care a venit delegația a fost spart, iar oamenii puteau linșa membrii delegației, așa că am ieșit în poartă și i-am protejat. Am intrat în casă, iar apoi primarul a ieșit cu mine la fereastră și
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
unde funcționa și încă funcționează Biserica Reformată și unde cu o zi înainte un grup de curajoși au ieșit să îl susțină pe pastorul Laszlo Tokes. Tot atunci, în 16 decembrie 1989, primii milițieni au fost scoși în stradă să potolească spiritele. MEDIAFAX
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
norii dispar / când tu mă privești!...” (,,Spre tine”, Nicoleta Muntean). Sângele ce clocotește în vine și tinerețea dau naștere acelui impuls care îi îndeamnă să atingă trăiri înălțătoare, să iubească: ,, Eu sunt focul, / Luminez și încălzesc, / De ce vreți să mă potoliți? / Mă topesc în iubire, / Ard spre fericire. / De ce vreți să mă stingeți / Și să nu mă lăsați să iubesc?” (,,Focul”, Mihaela Baba). Deseori, dragostea este cauza multor dezamăgiri, a melacoliei și a singurătății, aceste stări fiind asociate cu ploaia și
Cenaclul Literar ,,Tinerele Condeie” [Corola-blog/BlogPost/93330_a_94622]
-
literare, cu scop estetic”, ci ,,transfigurări artistice ale unei realități indubitabile, imixtiunea prin agenți profesioniști ai puterilor străine”. Acum, după 1989, când s-au deschis arhivele, știm că răzmerițele din 1907 - provocate de agenți ai ohranei țariste - nu s-au potolit decât în urma scrisorii oficiale trimise de Regele Carol I, al României, Împăratului de la Viena. Autoare a studiului fundamental Istoria stilisticii românești (Ed. Științifică, 1988), prof. univ. dr. Ileana Oancea se exprimă astfel despre volumul Noutăți stilistice (2015): ,,...Subliniez originalitatea pregnantă
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
învățătură și la hârjoană. Deseori continuam hârjoana și după ce se termina recreația, cu ghion-teli, pișcături de urechi, de păr, mâzgăleli reciproce pe cărți și caiete, mă rog, tot arsenalul comportamental sâcâitor și enervant pentru un învățător. Domnul Arsu ne mai potolea elanul din când în când cu câte o privire de harpie și un șuierat scurt: - Mă! Pe loc ne prefăcea în statui, dar nu ne ținea mult starea asta de cumințenie forțată, iar ne apuca, iar privirea și... mă! Dar
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
avertizase de câteva ori cu obișnuitul „Mă!”, eu și Țuțu continuam să ne izbim cap în cap ca doi juncani. Cred că l-am enervat teribil. Pentru prima dată l-am auzit cum a strigat: - Mă, voi dintr-a doua, potoliți-vă! Și ne-a mai aruncat câteva secunde o privire de gorgonă. Eu am încremenit, dar Tuțu, profitând că nu-l mai contrez, mi-a aplicat o izbitură strașnică. Asta m-a înfuriat și i-am întors izbitura cu capul
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
noi? Cu râsetele provocate de vorbele lui obraznice. Furioasă, coana preoteasă se plimba prin clasă, cu ochii pe fiecare școlar, gata să altoiască pe cel care ar fi schițat cel mai nevinovat zâmbet. Când a crezut că lucrurile s-au potolit, s-a dus la catedră, a aruncat-o scârbită pe “mămica” la locul ei și, oftând, s-a așezat pe scaun. Apoi, ne-a aruncat o privire rece, străină, parcă ne-ar fi spus: “Am crezut că sunteți prietenii mei
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
să-și anunțe prezenta, de parcă i-ar fi spus: și eu sunt aici, mama, nu plânge doar pentru atât! Apoi o săgeta o puternică durere. Dar ce este asta? Mai am două luni până la termen? Răsuflă ușurată când durerea se potoli. Dar liniștea nu dura mult. Începu travaliul. Reuși să anunțe salvarea. După ore de chin, născu o fetiță, care trăi doar două ore. Se întoarse acasă după patru zile. Criști părea și mai bolnav decât ea. Cand Delia anunță salvarea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
A plecat cu noi? Să se ducă singur acasă! Dar fetița, puțin mai mare decât mine, spuse cu o voce cristalină: -Lasă, tăticule, că merge cu mine! Am eu grijă de el! -Ce-ți veni, fă, Lisandrino? săriră vlăjganii. -Gata! Îi potoli omul. Lisandro, ia-l de mână! Haideți, mă! Am prins curaj când m-a luat de mână Lisandra. Și avea o mânuță moale, catifelată...Dar băieții tot mai bombăneau : -Da’ ce? Trebuie să-i dăm și lui bolindeți? Să strigăm
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
cine l-ai luat? Las’că știu eu! Aha! Te plimbi cu plodul ei și acum, la miezul nopții vrei să te duci la ea. Cine-mi ești!... -Stai, mă, femeie, să-ți spun povestea! Încercă bietul om s-o potolească. -Ce să-mi spui? Mă crezi proastă? Ce eu nu văd? Țăcănea în prostia ei, nebuna. Noroc că au sărit băieții : -L-am găsit pe drum, mamă! S-a rătăcit! Dar a făcut pe el și pute. Dă-l afară, mamă
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
așa precum vrem noi, Ci după cum bine s-a spus: / „E cum voiește Cel de Sus”. Capra pornește-apoi plângând, / Iar lupul după ea mergând Se prefăcea că-i necăjit / Plângând și el, neostoit. „Doamne, cumetre” - capra zise / După ce se mai potolise - „Să nu ai parte-n lumea asta / De ce ți-e drag. Asta-i năpasta...” „Așa-i cumătră. Bine spui!” Răspunse lupul. „Altfel nu-i! Că de-ar ști omul ce pățește, / Mai din ‘nainte se păzește. Nu îți mai fă
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
mai înțeleg. Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre Magistrat, vrăjmașul meu de moarte? Mi-a cumpărat, cândva, trei manuscrise și le-a distrus în fața mea. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ar contamina din nou așezarea; dacă ar pleca de tot, molima s-ar întinde și în Regat. Nu vreau așa ceva în preajmă. Și mai prevăzător, un consilier m-a sfătuit să nu-l invit pe Castelan până nu se mai potolește lumea, prea s-au petrecut multe în ultima vreme, se simte o încordare. Asta e părerea lui de funcționar stupid și fricos: se gândește cum să-și păzească scaunul, capul - fiindcă multe s-ar rostologi, odată cu al meu -, încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se ține după Caravella - de aceea și arată atât de tânăr. O să-i tragă și lui cineva un glonte-n cap, precum Eremitului. Sau o să fie internat. Chestia cu rabia nu s-a terminat. Toți adversarii Magistratului, dacă nu se potolesc, vor ajunge, în cel mai bun caz, pacienții Lazaretului: Doctorul abia așteaptă. Face niște experiențe acolo; un vândut. Curioasă e revenirea Castelanului... Domeniul e o ruină, nelocuibil; a rămas întreg numai donjonul... Cred că, la mijloc, e tot mâna Magistratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai tare decât fusese vreodată Magistratul, dispune de putere deplină asupra metalelor și ființelor; nimic nu i se poate împotrivi, Stațiunea e în stăpânirea sa: Magistratul din cauza acestuia își pierduse scaunul - nu renunțase de bunăvoie - și, dacă nu se va potoli, își va pierde și viața. Romancierul și-a scris, poate, cel mai tranșant capitol: Cum să domini puterea. Opunând-o unei alte puteri; Castelanul contra Magistratului... În rezervă, o ține pe a treia, cea mai imprevizibilă; devastatoare: furia mulțimii... FILOZOFUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rude apropiate cu cei dispăruți. După zece ore de la plecarea ultimilor, la ușa care da spre altă lume s-a pus pază: neamuri, disperate, ale celor intrați vroiau, cu orice preț, să pătrundă în coridor. Până la urmă, s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
lăsat singur. Simțea nevoia să respire, În speranța că aerul de afară Îi va domoli spasmele. Se gândi la mica rezervă de aconit pe care o avea În chilie, dar se Îndoia că ar fi fost suficientă pentru a-i potoli durerea. Iar, la ora aceea a dimineții, era cu neputință să găsești deschisă prăvălia unui spițer. Îi reveni În minte unul din actele lui publice, săvârșit cu ceva vreme În urmă, pe când făcea parte din Consiliul celor O Sută. Dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]