1,578 matches
-
2.2. Din nou despre nume proprii: revizuiri, revalorizări / 31 2.3. Despre cratilism, mimologism și (re)motivarea numelui în context în studiile românești / 48 Capitolul 3. Atracția coincidenței contrariilor / 59 Capitolul 4. Numele ficționale eliadești / 79 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer / 79 4.2. Litomantul Eliade sau figura din covor / 86 4.3. Domnișoara Christina sau blestemul imitației / 94 4.4. Sub semnul Șarpelui / 99 4.5. Spre "mitologia mitului". Numele transparent / 104 4. 5
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de interpretare diferite). Eugen Simion remarca în romanul Lumina ce se stinge semnificația numelui lui Manuel, mântuire, precum și frecvența inițialei M din numele celor mai multe personaje din roman: Marta, Melania, Mauro, Manuel - și varianta italiană, Emanuele, situând pe terenul simbolisticii această "potrivire voluntară sau involuntară de nume": "M de la mântuire? Să fie o pură coincidență?"12. Despre numele Una din Întoarcerea din rai enumeră ca posibile surse o cantilenă a lui Dan Botta, opera lui Poe sau numele zeiței etrusce 13. În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
personaje - mit este inteligibilă printr-o lectură a semnelor 2 - numele 3 personajului fiind un astfel de semn - care să releve simbolurile și miturile. În cele ce urmează am avut în vedere caracterul de semn lingvistic motivat al numelui propriu, "potrivirea" sensului cu natura lucrului, realizată la nivel lingvistic nu atât prin funcția icastică, cât prin monemele alcătuitoare ale semnului, distincția dintre nume proprii și nume ficționale, intenția pragmatică a numelor proprii eliadești. În studiile de semantică formală găsim distincția dintre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
propriu 27, în interpretarea pe care o dă unui cunoscut dialog platonician, Cratylos, care se deschide asemenea cărții - interviu, cu problema justeței numelui propriu al unuia dintre cei trei participanți la dialog, și anume a lui Hermogenes. Dezbaterea asupra dreptei potriviri a numelor se poartă între Cratylos susținătorul tezei physei - cuvintele corespund naturii lucrurilor - și Hermogenes care susține soluția thesei - cuvintele sunt rezultatul unui acord, al unei convenții între oameni, al uzului și al tradiției. Această din urmă teză va fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Numele propriu "nu denumește în același plan cu cel al numelor comune, care clasifică realitatea, ci reprezintă, în raport cu numele comune, o nominalizare secundă, individualizatoare și unificatoare: o nominalizare care nu este anterioară, ci posterioară nominalizării prin mijlocirea "universaliilor""39. Dreapta potrivire a numelor la natura lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure sau reprezentamenul lui
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ci reprezintă, în raport cu numele comune, o nominalizare secundă, individualizatoare și unificatoare: o nominalizare care nu este anterioară, ci posterioară nominalizării prin mijlocirea "universaliilor""39. Dreapta potrivire a numelor la natura lucrurilor despre care vorbește dialogul platonician nu înseamnă neapărat o potrivire fonică a cuvântului, adică o relație "corectă", cum spune Ioan S. Cârâc 40 dintre aspectul său fonetic, identificat cu semnificantul lui Saussure sau reprezentamenul lui Ch. S. Peirce, și referentul său extern - obiectul lui Peirce sau semnificația lui G. Frege
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obiectul lui Peirce sau semnificația lui G. Frege. Chiar dacă în partea a treia a dialogului, Platon dezbate redarea naturală a numelor prin materialitatea sunetelor (adică onomatopeele, situație la care reduce Saussure caracterul motivat al semnului lingvistic) problema de fond este potrivirea numelui cu esența lucrului (ousia). Atunci când se pune problema numirii nepotrivite a lui Hermogenes, Cratylos răspunde că acesta nu este numele lui Hermogenes, ci un simplu sunet, un zgomot, fiind numele altei naturi umane, dat lui și funcționând doar în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
diacronic dacă unitatea-tip este nume propriu și are drept origine o altă unitate-tip (du pont→ Dupont), fie că aceasta este sau nu întotdeauna activă în sincronicitatea de început. În ceea ce privește clasificarea și subclasificarea numelui propriu, Hébert remarcă imposibilitatea unei potriviri exacte între clase (și subclase) morfologice și clase (și subclase) semantice; o clasă morfologică poate corespunde mai multor clase semantice, iar o clasă semantică poate corespunde mai multor clase morfologice. Un studiu strict lingvistic și dezontologizat al numelui propriu este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și la altele decât cele mitice). Numele propriu intră într-o semioză care relevă adeseori o tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde". Capitolul 4 Numele ficționale eliadești 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer Începutul romanului Nuntă în Cer se află, asemeni dialogului platonician Cratylos, sub semnul onomaturgului, într-un univers al non-arbitrarului lingvistic: Când eram foarte tânăr, mi se întâmpla uneori să privesc brusc fața unui necunoscut
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
menirea de a-l induce în eroare pe cititor", făcându-l să creadă că Iancu Gore intră în dialog cu aceste personaje: dialogul dintre Gore și ceilalți nu este decât un "artificiu", replicile nu îi sunt adresate lui, ci celorlați, "potrivirea insolită rezultă din subiectul comun dezbătut", Gore și ceilalți se află în universuri paralele care "se suprapun sau se substituie reciproc"231. Acest gen de dialog, al "surzilor" este tipic pentru tehnica lui Eliade 232. O analiză pragmalingvistică ar scoate
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
timp, iese din spațiu. Va trăi o clipă ce ține o veșnicie ... Totuși, nu această semnificație a simbolismului mă obseda, ci acea noapte în sine"869. Intriga nuvelei vizează schimbarea înfățișarii în acord cu numele (este ceea ce dialogul platonician numește potrivirea numelui cu esența lucrului, ousia). Asemănarea dintre Constantin Orobete și generalul cu bandaj negru pe un ochi, Moshe Dayan, a cărui fotografie apăruse în toate ziarele, ca urmare a războiului de șase zile din 1968, mai traduce un cratilism: numele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
teoreme, demonstrații, obiecte matematice. Dar, dintr-o perspectivă platoniciană, asemenea lui Gödel, putem spune că ele există obiectiv în lumea matematicii mai înainte de a fi construite de oameni. Mai mult decât atât, constatăm, și inclusiv Kant avea această mirare, o potrivire miraculoasă între construcțiile matematicii și lumea fenomenelor naturale. Dacă observăm că un fenomen are anumite proprietăți matematice înseamnă că el le avea și înainte de a fi cunoscut de o minte omenească. Asemănător, dacă atribuim frumusețe unor obiecte din natură, nu
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
îl prezintă intuiției comprehensive. Ceea ce se înțelege, în această primă înfățișare a lor în imaginația cititorului, nu e mai mult decât ecoul difuz al unei infra-realități, căci prin limbajul care le rostește răzbate nespusul, orizontul mut dintre cuvinte: "planări tăcute/ potriviri de stele/ o vână de văzduh de toamnă/ se tulbură curgând înfiptă-n cer/ cum ai văzut puternicul și leneș fluviu/ răspândindu-se în mare/ pe vergele de aur au început/ să alunece către sud/ neclintitele păsări". Ce ni se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înfiptă-n cer/ cum ai văzut puternicul și leneș fluviu/ răspândindu-se în mare/ pe vergele de aur au început/ să alunece către sud/ neclintitele păsări". Ce ni se dă spre imaginare se așază tăcut în înțelegere, se pune în potriviri semnificante ale imaginalului, așa cum ceva încă nealcătuit se adună spre centru, cristalizează în jurul unui sens nevăzut. Prefacere în mișcare, a tot ce curge în sensul creației, strânge dispersia într-un suprem focar de iradiere. Dacă vâna văzduhului se înfige în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
afixelor și afixoidelor: unii termeni sunt resemantizați, alții dezvoltă noi unități conceptuale, perfect adaptate sferei referențiale, dezvoltă metafore specializate - revendicate de contextul socioterminologiei contemporane. Aceste mecanisme sinergetice de organizare a structurilor funcționează atâta timp cât urmează direcția firească de evoluție, în "dreapta potrivire a numelor" (Platon, 2005) cu matricea originară greco-latină. "Diacronia sistemică" propusă de Martinet transgresează filozofia structuralistă de tip saussurean, modificând relația binară diacronie - sincronie în "triadă dinamică": corpusul de compuse savante, de metafore specializate s-a dezvoltat sistemic atât în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
așteptări optimiste nerealiste de la terapie, aceștia nu prea reușesc când apar efectele secundare (MOHR D.C. și colab., 1998). Îngrijitorul are rol central în realinierea așteptărilor terapeutice nerealiste. În concluzie, asigurarea rezultatelor optime în tratamentul cu DMT, depinde de câțiva factori: potrivirea pacientului pentru terapie, cât este de pregătit să înceapă tratamentul, eficiența terapiei, educația continuă despre boală, instruirea pentru auto-injecție, managementul posibilelor reacții adverse, funcțiile fizice, cognitive și psihosociale ale pacientului și aderența la un regim de terapie eficient. Pentru ca un
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
alte proteine-mesager. Lărgirea spectrului de fixare de către receptorii celulei al unor mesaje diferite, pune în discuție însăși noțiunea de omologie. În mod clasic, prin omolog se înțelege specific. Cu alte cuvinte, fixarea ligantului pe receptorul cu care are o perfectă potrivire chimică (acea potrivire cheiebroască, de care vorbea Paul Ehrlich încă de prin 1895-1900 în teoria catenelor laterale). Exemplul clasic era formarea complexului dintre antigen și anticorp. În cazul de față, omologia chimică strânsă, dar nu exclusivă, face ca la receptorii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
spectrului de fixare de către receptorii celulei al unor mesaje diferite, pune în discuție însăși noțiunea de omologie. În mod clasic, prin omolog se înțelege specific. Cu alte cuvinte, fixarea ligantului pe receptorul cu care are o perfectă potrivire chimică (acea potrivire cheiebroască, de care vorbea Paul Ehrlich încă de prin 1895-1900 în teoria catenelor laterale). Exemplul clasic era formarea complexului dintre antigen și anticorp. În cazul de față, omologia chimică strânsă, dar nu exclusivă, face ca la receptorii celulari să se
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
a urmărit reconstituirea limbii indo-europene comune pe baza continuatoarelor ei (greaca veche, latina, gotica etc.), operația fiind posibilă după ce s-au descoperit corespondențele fonetice, gramaticale și lexicale din limbile indo-europene și s-a observat că, de la una la alta, există potriviri sau dezvoltări de fenomene asemănătoare, cu caracter de regulă, în sensul că, unui anumit sunet grecesc, de exemplu, îi corespunde un anumit sunet latinesc, un anumit sunet gotic etc., și nu numai într-un cuvînt, ci în toate cuvintele în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de cei de sus și înțelege că aceștia au rânduit lucrurile în așa fel încât să se aleagă cu o ofrandă, oricine ar fi cel ucis, Antigona hulește divinitățile care îi iau în râs pe oameni : Zei blestemați ! Cu adevărat, potrivirile voastre nu sunt decât batjocuri. Într-adevăr, ceea ce voi hotărâți nu hotărâți decât din dorința de a petrece pe socoteala muritorilor. Unde e dreptatea voastră ? (II 4). Cursa pare desăvârșită, însă este dejucată de iscusința omenească : din momentul în care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în acțiunea piesei. Așa cum afirmă autorul însuși, „Petronius” este mesagerul său. Un mesager, o spunem de pe acum, adesea înșelător, ceea ce face ca el să nu apară ca o oglindă deformată a lui Doinaș. Ar mai fi de adăugat că tocmai potrivirea nesigură dintre gândurile celor doi dă atracție piesei, care nu devine o pledoarie în favoarea unei teze, ci introduce un echivoc fertil sub aspect literar. La prima sa apariție, insolitul personaj atrage atenția atât asupra anacronismului prezenței lui într-o epocă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
scris; și numai o fărâmă din ceea ce s-a scris, a și rămas.” J. W. Goethe 165. „Ni se întâmplă cu cărțile, cum ni se întâmplă cu persoanele proaspăt cunoscute. O bucată de vreme suntem foarte încântați dacă găsim o potrivire generală de vederi și ne simțim plăcut atrași dintr-o anume latură principală a existenței noastre; abia la o mai apropiată cunoaștere apar și diferențele, și atunci lucrul cel mai important pentru o comportare rezonabilă este să nu ne dăm
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
european" ca argumente pentru introducerea unui astfel de regim la noi mi se pare inadecvat, fiindcă la fel de bine se pot invoca democrațiile cu regim prezidențial sau monarhiile actuale. De aceea, cred că principiul după care trebuie judecată această problemă este potrivirea legii după moravuri. Trebuie să vedem care este opțiunea societății, care este preferința dominantă. Înainte de a ne așeza la lucru pentru a concepe o nouă constituție, avem nevoie de studii care să dovedească o anumită opțiune a cetățenilor. Dacă vom
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
a ajunge în câmpiile paradisiace, acolo unde domnește o atmosferă calmă și senină, care învăluie artele și înțelepciunea, ideile plutind liniștite ca florile de nufăr pe apele limpezi". Viorel Barbu: "În matematică sentimentul estetic provine din armonia construcțiilor teoretice și potrivirea lor pe modele fizice sau din îmbinarea argumentelor și derularea naturală a raționamentului. Desigur că matematicienii sunt mari admiratori ai gândirii elegante și ai structurilor integratoare. Frumusețea este un produs auxiliar al construcției matematice, dar cât de importantă rămâne ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
democrațiile au fost împărțite în două categorii, "stabile" și "instabile" (Lipset, 1960, ed. a 2-a, 1983: 31-45). Mergând mai departe, Cutright a dezvoltat la începutul anilor 1960 o schemă de ordonare prin care s-a putut observa faptul că potrivirea dintre democrația liberală și infrastructura socio-economică era și mai bună dacă se luau în calcul gradele de stabilitate (Cutright, 1963: 569-82; Neubauer, 1967: 1002-9). Totuși, o ordonare pe baza perioadei în care o țară a fost liberal-democratică nu este suficientă
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]