7,476 matches
-
că acușica se înnoptează. Fii fără grijă, moș Dumitre, totul va merge ca pe roate... Convoiul carelor șerpuia pe drumul de întoarcere, cu felinarele aprinse clipind în noapte ca licuricii. Fiecare cărăuș își vedea de carul lui, purtându-și singur povara gândurilor. Moș Dumitru și Pâcu mergeau alături, vorbind molcom: Măi Dumitre, îți poți închipui tu că din astă seară nu vom mai bate drumul ista zi de zi? Păi asta mă roade și pe mine. Dar cale de întoarcere nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
vreme potrivită pentru treabă, că ne-om descurca noi - a vorbit Hliboceanu. Ca de fiecare dată, șirul carelor își urma drumul în ordine spre locul de încărcare... Hliboceanu însă mergea - ca niciodată - cu capul plecat. Se vedea că simte deja povara răspunderii. Una era când moș Dumitru și moș Pâcu duceau grija și greul cărăușiei și alta este acum, când toate treburile stau deasupra capului său. Mitruță a băgat de seamă că Hliboceanu nu e în apele lui și s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu am eu harul lui Pâcu. Atunci să povestească altul ceva și noi l-om asculta cu atenție - a intervenit Mitruță Ogaș. Nici unul dintre cărăuși nu s-a arătat dornic să povestească... Liniștea s-a așternut din nou, ca o povară. Vasile Hliboceanu a privit în jur, dar fețele cărăușilor nu spuneau nimic îmbietor... În cele din urmă, a băut vinul, așezând ulcica goală pe masă cu oarecare năduf... Același lucru l-a făcut Mitruță și - pe rând - și celilalți cărăuși
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
chindie sau...” Dar n-am apucat să-mi termin gândul și o crenguță mai firavă de nuc s-a mișcat, ca o părere... Omătul de pe ea s-a împrăștiat în văzduh... După puțină vreme și alte crenguțe și-au aruncat povara din spinare... Apoi nucul a început să tremure ca de friguri... Șirul fulgilor care cădeau de sus a început să se adune în valuri și s-o ia pieziș... Totul a pornit să se zvârcolească, și ninsoare și copaci... În
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ioane. Îi bine. Va fi și mai bine când, vei fi și tu în rând cu noi. Acum, rămâi cu bine! Mergi sănătos și aveți grijă când vă întoarceți. Las’ pe noi!... Drumul până la târg nu a mai fost o povară, pentru că s-au mai învrednicit și alții care să-l calce. La capătul drumului îi aștepta Aizic, cu vorba lui lungă și în doi peri. Iaca că o venit și gospodarii mei! Bine ați venit! Până o să vă trageți sufletul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a desprins din rândul simplilor participanți la trafic și a Început să urce Încet treptele spre templul său din mijlocul intersecției. Pășea grav, simțind că purta pe umeri nu doar responsabilitatea acelei Încrucișări de drumuri, ci cumva, asemenea miticului Atlas, povara Întregii planete. Chipul Îi găzduia un rictus preocupat, de parcă mișcarea de rotație a Pământului i-ar fi pricinuit o amețeală cronică, iar cea de revoluție un cârcel În zona cervicală, și cum respectiva grimasă a fost luată de mulțime ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apărut micilor cărăuși ca un schelet de mamut, spre a-și Începe lunga călătorie prin deșertul gălbui al peretelui. Și câte pericole nu s-au abătut asupra drumeților! Dedesubtul grinzii, furtuna dezlănțuită printr-un oberliht le-a măturat din prețioasele poveri, dar s-au regrupat În șir indian, adăpostindu-se sub buza unei fâșii desprinse de zugrăveală. Iar eu, care Înfruntasem hăuri amețitoare, agățat cu o mână de surplombe, care schiasem peste vertebrele de granit ale stâncilor, am traversat odată cu minusculii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca un căscat. Ceilalți dormeau. De afară, dinspre baia centrală, veneau zgomote vesele: chicoteli cristaline, mici plesnituri de prosoape, șfichiuieli ale dușurilor pe pielea udă. Am coborât din paturi și ne-am apropiat de prag, ușor aplecați nu atât de povara anilor, cât de cea a tainei Împărtășite, pe care-o simțeam a fi spre dezlegare. Când am ieșit pe coridor, parcă aveam treisprezece ani și genunchii jupuiți de nenumărate căzături. Ciuleam urechile la zgomotele vesele care veneau dinăuntru. Oare ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
însemnat o goană dementă, presărată din belșug cu sex, alcool și blitz-uri ale aparatelor de fotografiat. Dincolo de strălucire, de zâmbetul intrat în istoria secolului XX, de celebritatea sa la scară planetară, Marilyn Monroe a purtat toată viața în suflet povara inocenței pierdute, angoasele și nefricirea micuței Norma Jeane Baker. Vulnerabilitatea și frustrările acestui copil lipsit de dragostea și protecția părinților au împins starul hollywoodian la autodistrugere. Revolta și disprețul de sine ale micuței abuzate o determină pe celebra Marilyn Monroe
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
Constantin Chirilă a început sub crestele munților Vrancei, într-un sat asemănător, poate, cu cel al Vrâncioaiei, femeia care și-a trimis fără a pregeta cei șapte feciori la oaste sub comanda domnului și voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare. Sub povara tradiției a descălecat și el, ca tânăr fecior și militar în termen, în orașul dintre vii, de unde mai apoi, datorită inteligenței native cu care era dotat, a plecat la studii cu specific militar și a tot urcat în grad, dovedind
CADENȚE PESTE TIMP by Ștefan PLUGARU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93209]
-
efort de creștet sau de păr, dar palma mîinii lui abia dacă o atingea și nici măcar nu era Închisă. Și atunci - cum o ținea? Ea scăpase cristalul din mînă, iar pantofii Îi căzuseră din picioare; trupul fragil, eliberat de propria povară, se legăna ușor ca o foaie de hîrtie, totuși fața, Îmbujorată și fierbinte, Îi era veselă, sau În orice caz zîmbea; de fapt Își zîmbea sieși, ca un copil care se joacă, fără să știe că e privit. În schimb
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
așezăm la masa tratativelor, pe baza respectului suveranității și independenței. De-a lungul timpului, diferiți filosofi au Încercat, fiecare În felul lui, să dea o definiție a libertății. De exemplu, filosoful și scriitorul francez Sartre afirmă că libertatea este o povară, lucru cu care, În sinea mea, am fost Întotdeauna de acord. Bineînțeles că În capitalism libertatea e o povară. Pur și simplu, nu știi ce să faci cu ea! În socialism Însă, așa cum arată definiția dată de Marx, libertatea este
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În felul lui, să dea o definiție a libertății. De exemplu, filosoful și scriitorul francez Sartre afirmă că libertatea este o povară, lucru cu care, În sinea mea, am fost Întotdeauna de acord. Bineînțeles că În capitalism libertatea e o povară. Pur și simplu, nu știi ce să faci cu ea! În socialism Însă, așa cum arată definiția dată de Marx, libertatea este necesitatea Înțeleasă. Ce vreau să spun cu asta? Marx a arătat că În comunism, atunci cînd vor avea tot
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
vor asculta concerte de Mozart și Bach, alții vor merge la teatru etc. În viața de zi cu zi, constatăm Însă că, atunci cînd au timp liber și ceva bani, oamenii muncii Înfundă cîrciumile. Deoarece pentru ei libertatea este o povară, așa cum spune Sartre. Dacă Însă sunt mobilizați la culesul porumbului sau al sfeclei de zahăr și Înțeleg această necesitate, devin cu adevărat liberi, așa cum arată Marx. Iată motivul pentru care, Într-o primă fază a făuririi societății socialiste multilateral dezvoltate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că vin din mintea unui tînăr de douăzeci de ani, adaugă, în timp ce Poștașul își soarbe ultima înghițitură de cafea de pe fundul ceștii, se ridică de la masă, își aranjează pe umăr geanta închipuindu-și că tocmai a scăpat de o mare povară. Vasăzică, toți sînt o apă și un pămînt, dom’ Colonel, zice Poștașul în loc de la revedere. Nu uita s-o iei ca pe o consolare, n-ai nimic de pierdut, îl sfătuiește Bătrînul, închizînd ușa în urma sa, lăsînd să i se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ca un pietroi, fără nici o șansă să-și rupă din timp, să stea puțin de vorbă despre viața lor de cuplu, să-și spună unul altuia ce aveau pe suflet. Urca pînă la etajul doi pufăind ca un animal de povară, abia tîrîndu-și bagajele imense care-i tăiau palmele, frecîndu-se de pereți, izbindu-se de balustrade. Se oprea în fața ușii, le trîntea scîrbită pe jos, răsufla ușurată și își căuta cheia prin buzunarele pantalonilor. Înainte să o răsucească în broască, trăgea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a venit pe neașteptate, i-a amintit de portret, de faptul că-l poate vinde, Undeva departe de casă, Într-un loc neutru, În care cererea și oferta să se facă fără complicații.. Vroia să-și ia totodată de pe suflet povara acelui obiect blestemat. Se gândise de multe ori să-l doneze unui muzeu, dar se temea de eventuale articole În presă, referiri televizate, dată fiind probabil celebritate pictorului. Ar fi fost de-a dreptul suspect să fi mărturisit că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ba chiar i-a stârnit râsul, dar nu a zăbovit niciodată cu pasiune asupra picturii. Aici, În târg, poate vinde portretul numai pentru calitățile feminine ale modelului, restul, rămânând să descopere următorul sau următorii proprietari Se va elibera Însfârșit de povară și poate că, după șapte decenii, pictura asta blestemată va putea salva Însfârșit, o viață: aceea a soției.. Lui Antoniu i-au amorțit picioarele și spatele. Se ridică de pe pat, Își schimbă tricoul care e Îmbibat de transpirație, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
împingeți pe unul în brațele celuilalt. Amândoi sunt niște persoane cu o mare capacitate de autoamăgire. Și-au făurit visuri care i-au făcut să creadă în această legătură. Dar amândoi sunt măcinați de îndoieli. Nu vor să-și asume povara de a lua decizia finală. Așteaptă să le vină un ajutor de la dumneavoastră. Nu v-ați dat seama de lucrul ăsta? Am rămas uimit. Nu, să fiu sincer, nu mi-am dat seama. Cea mai bună cale de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși nu-mi dădeam încă seama prea bine ce schimbări adusese mărturisirea în relația mea cu Georgie, îmi era deja limpede că, atâta timp cât păstram secretul, n-am fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
O clipă, colega. Domnul Knisch tocmai ne spunea ceva important. Se Întoarse spre mine și mă privi cu bunăvoință. Cred că am putea atinge miezul problemei. Da, acum e momentul să fiți un pic mai cooperant, domnule Knisch. Scăpați de povara care vă apasă. Mărturisiți. —... greșită, reuși să adauge Pieplack, Înainte ca Diels să repete gestul cu fermoarul, care acum părea blocat. Încrucișându-și brațele, zâmbi glorios: „K. u. K. “, deci? Ce-i ăsta, vreun cod secret, cumva? Numele unui vizitator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sporească respectul pentru puterile ei. Și-apoi, mă simțeam întotdeauna ușurat că n-am prins-o între două încarnări, chiar dacă nu mă dădeam niciodată bătut; știam că nici tata, nici soră-mea nu bănuiesc firea adevărată a mamei, și toată povara trădării, pe care, în închipuirea mea, aș fi îndurat-o dacă aș fi surprins-o vreodată asupra faptului, era un gând mai mult decât apăsător pentru un copil de cinci ani. Cred că mi-era chiar teamă să nu fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
afară. Apoi sutienul lui Hannah începe să se miște! Să se legene înainte și înapoi! Închid ochii și ce văd! Pe Lenore Lapidus, care are cele mai mari balcoane de la mine din clasă, alergând să prindă autobuzul după școală, cu povara ei impresionantă, intangibilă tresăltându-i vizibil sub bluză, ah, le conjur să mi se arate de sub cupele sutienului ei, să se reverse ȚÂȚELE ADEVĂRATE ALE LENOREI LAPIDUS, și-n clipa aia îmi dau seama că mama zgâlțâie furioasă clanța. Clanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o chestie, i-ai imprimat o mișcare de du-te-vino și ți-a curs apoi sămânță din ea. Și-atunci, Jake, ce mare lucru ai făcut? Cât a durat totul, ca să trebuiască să-nduri blestemele cu care te-mproașcă - ca să-nduri povara vinovăției, a acuzațiilor reciproce, sila de propria-ți făptură! Tăticule, de ce trebuie să le tratăm pe femei cu atâta considerație dublată de un sentiment de vinovăție, tu și cu mine - când, de fapt, nu trebuie! Nu avem voie! Noi ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai face pentru mine! Te rog, nu mai căuta în jurul tău motive pentru care viața ta e așa cum e și nu-i mai tot da înainte cu Alex! Pentru că nu sunt eu esența și justificarea vieții tuturor! Refuz să șlep povara aia pentru tot restul vieții mele! Mă auzi? Refuz! Termină odată cu ideile astea, cum că nu înțelegi ce rost are să zbor în Europa, la mii și mii de mile depărtate, tocmai când tu ai împlinit șaizeci și șase de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]