7,894 matches
-
îi veni să vomite. Ar fi vrut să iasă din încăpere, să scape de compătimirile celorlalți, dar rămase. Acum însă, nu mai conta nimic; ar fi fost în stare să vomite până și în tigaia în care sfârâia carnea pentru prânz. — Nu-mi spui nimic? — Ce-ai vrea să-ți spun? — Unde ai fost aseară, de ce ai venit atât de târziu, lucruri de genul ăsta. — Nu cred că te-ar interesa, nu s-a întâmplat nimic care să fie povestit; și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Era îngrijorat de unele vești ce-i parveniseră prin antenele sale, că ar fi posibilă apariția unui control superior ce putea să-i cadă pe cap de la o zi la alta și avea multe documente în neordine. Se făcuse ora prânzului. Trecu pe la un restaurant, mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant se prelungi până la lăsarea serii. Nu fără folos, goli împreună cu companionii săi mai multe sticle de vin bun care nu-și dezmințea gradele înscrise pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în cele din urmă acasă, deschise larg ușa frigiderului, îi cercetă interiorul, apoi îl închise înciudat. Nu era nimic care să l atragă. Scoase haina, se întinse pe pat și adormi buștean. A doua zi dimineața, fiind de fapt în jurul prânzului, își aducea aminte ca prin vis că fusese la spital, că-și întâlnise soția... Acum se bucura că era tată! Era singura licărire de lumină pentru ziua aceea pornită încă demult la drum. Cât despre serviciu, uitase că este încă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ar fi fost surprinsă într-o situație compromițătoare. Mută caietul dintr-o mână în alta, neștiind ce să facă. Nu voia ca Alex să afle taina ei de suflet, să i-o așeze în față precum farfuria cu supă de la prânz. Într-un moment de iluminare, cu o repeziciune incredibilă, ascunse caietul voluminos sub pernă, trase bine cuvertura și sări în picioare în întâmpinarea soțului. - Nu mă așteptam să vii la ora asta! Înseamnă că vom lua masa împreună, pară ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de obicei, își căra hrana zilnică. Sosiră și celelalte trei colege de măturat la blocul din asociația de locatari și de proprietari, la care era angajată, de mai bine de trei decenii. Orele de până la amiază trecură destul de repede. După prânz se duse grăbită acasă. O bojdeucă de nici doi bani, ca de la marginea fostelor vii ale fostului grajd. După ce numără, să vadă, câți euri are, se mai liniști. Față de cât fură ăia, și ăia, conchise ea, e un fleac.O
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
chip asemănător. Până când, într-o duminică seara, Melodia i-a spus, după ce-l sărută de să-l sufoce: gata! Mâine de dimineață te invit la ofițerul stării civile. Primești? Firește. Mi-ai luat porumbelul alb de pe buze. și, luni, înainte de prânz, în Orașul Alb, de pe acele meleaguri, s-a constituit o nouă familie. Înseamnă că poporul român se dezvoltă. și, cât de minunat era, acest fapt! Cât de minunat! Uite-așa se joacă fata! De numai câteva ore se încheiase ultima
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
i-a dat curaj. Totul a fost rapid, bine pregătit, potrivit îndemnării autorului. A folosit un cuțit, pentru intimidarea vânzătoarei casierițe. A amenințat-o, a golit sertarul și a dispărut în trafic. În plină zi. Nu cu mult după ora prânzului. Următoarea gaură a făcut-o, cam pe la aceeași oră, în casa de alături. La puține zile distanță. A plecat din familie cu gând să atace casa de amanet. A spus nevestei și copiilor - o fetiță și un băiețel - că diseară
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nu luară în seamă strigătul de ajutor, al celei care își dădea duhul, acolo, în vecinătatea pubelei de gunoi, unde un bărbat zdravăn o bătuse cu cruzime, iar acum se îndepărta în grabă de locul crimei. Abea mai târziu, către prânz, vestea cuprinse municipiul. Majoritatea comentariilor erau de tipul: și doar erau atâția, cei care se întorceau de la inaugurare! Atâția, domnule, și, nici unul, să nu ia în seamă strigătul de ajutor, al muribundei de lângă pubelă! Lume nesimțită; lume nesimțitoare! Mai rău
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
însoțească această evoluție tindea spre zero; poate chiar era deja sub zero. Unii intră în agonie de la douăzeci de ani, în timp ce mulți alții se sting chiar în clipa morții, încet, liniștit, ca lămpile în care s-a terminat uleiul. La prânz, doica îmi adusese masa. Am răsturnat castronașul cu supă: am strigat din toate puterile. Toată casa se adună la ușă. Veni și târfa, dar făcu repede cale-ntoarsă. I-am privit pântecul: se îngroșase. Deci nu născuse încă. Se duseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
era gata să-mi explodeze. Vedeam încețoșat. Multă vreme, am fixat cu o privire năucă grinzile camerei; le număram, apoi o luam de la capăt. Nici n-apucasem bine să închid ochii, că auzii un zgomot. Doica mătura încăperea. Îmi adusese prânzul sus; puteam să-l văd pe bătrânul negustor de mărunțișuri din față. Nu-l vedeam decât pe măcelar, în colț, la stânga. Și gesturile sale care, observate de la lucarnă, păreau înfricoșătoar, apăsătoare și grave, păreau, contemplate de la mare înălțime, ridicole și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rupe el din timp, mâine, evident!, și te servește, că-i ești simpatic și băiat de viață. O să-l vezi abia vineri seară, când o să treacă pentru un avans. Sâmbătă, pe la șapte și zece dimineața, o să-ți dea deșteptarea. Până-n prânz trebuie să termine, că are un parastas, o cumetrie, un botez, un tăiat de moț, o chestie serioasă, vezi bine. Așa că te zorește să-l ajuți și să-i dai sculele la mână. Observă că ești cam mocăit și că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
madam Matilda, mustăcioasa aia de nevastă-sa, mare șmecheră pe la Ministerul Învățământului. În orice caz, era plin de draci și se simțea dator să boscorodească și să mârâie la toată lumea. Avea pur și simplu un puseu de șefită cronică. După prânz, în loc să moțăie în cabinetul lui, așa cum făcea de obicei, îl apucase o frăsuială tâmpită. Varianta cu ulcerul era cea mai probabilă. Din când în când, cobora să socializeze cu alți colegi la porcăria aia de bistrou care tocmai se deschisese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
calitate cu populația masculină, taioarele fiind mai discret pătate la subraț. Băși se flendurea și el pe acolo numai ca să arate că, poftim!, e și 'mnealui un băiat popular, modern și că nu-i vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el, mi-era perfect egal. Nenorocirea era că efervescența lui stomacală îl făcea agitat și iritabil. Până într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pus de o cafea și m-am instalat în fața calculatorului pentru câteva done ușoare, așa, cât să-mi îndulcesc următoarele două ceasuri alocate îmbunătățirii marelui proiect pe care trebuia să i-l prezint luni moșului. Bineînțeles că m-a apucat prânzul jucând. Noroc că m-a sunat tata să mă invite la masă. Am mâncat împreună, sporovăind cumsecade. Pe la trei după-amiază m-am întors acasă. În mai puțin de o oră am rasolit lucrarea, știind că oricum Băși o să-mi mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se poate de silențios. Nu că s-ar fi sinchisit cineva de ce anume face el acolo. Singurul care și-ar fi dat seama de ghidușiile lui nea Vasile ar fi fost domnul director Ciucurel. Dar și acesta o întinsese pe la prânz la un grătar cu amicii, având masă reținută mereu la o terasă de-aia cu încălzitoare ecologice, pe malul Herăstrăului. După ce vârî în curte camionul, Virgil îl întrebă pe nea Vasile ca între inițiați: "Un'e-i, bre, alea?" Stai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la serviciu, și o cinstită salată de ridichi negre. Asta puțea de-ți muta nasul din loc, iar portarul socotea că mirosul e suficient de puternic încât să-l acopere pe cel de trăscău. Cu atât mai mult cu cât prânzul lui coincidea cu terminarea programului de lucru al funcționarelor de la universitate. Cetățencele părăseau în cârduri instituția, așteptându-se, strigându-se, povestindu-și fragmente de telenovele, detaliindu-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
luate de la o firmă care le casa. În acte erau achiziționate ca fiind noi-nouțe, firește. Dom' director trimisese actele de achiziție și ordinul de plată bancară către firma respectivă, iar omul cu care aranjase ingineria financiară urma să vină pe la prânz să-i dea bănii lichizi direct în mânușița cea vorace. În acțiunile astea mai obscure dar suculente așa se lucrează, cu cash. Lucrurile s-au petrecut exact cum își planificase Ciucurel dom' Relu pentru amici și admiratoare. Cetățeanul venise, făcuseră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
aranjând cu asiguratorul. Vorbi și cu ăștia, iar aceștia îl trimiseră la poliție, ca să facă un proces-verbal constatator, în baza acestuia urmând să se ia măsurile necesare. Închise telefonul și-i înjură pe toți cu sârg. Peste două zile, pe la prânz, primi un telefon de la nevasta domnului ministru secretar de stat: "Alo? Săru'mîna!". "Bună, Relule! Auzi? Te-am sunat pentru treaba aia..." " Da...", făcu nedumerit domnul director. "Ai vorbit cu Sandu?" "Nu, doamnă." "Ei, poftim! Îmi zisese că o să vorbească
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te ții drept”. Balzac era, mi se pare, preferatul domnului General Epaminonda. “Epa nu plecase niciodată de acasă în fapt de seară. Obișnuia, într-adevăr, să iasă chiar și sumar îmbrăcat, înainte de masă, ca să hoinărească pe străzi până spre ora prânzului. Făcea ture prin tot orășelul, de cele mai multe ori confundând străzile, casele, stâlpii de telegraf și rătăcinduse. Vizita mai ales locuri de care l legau cele mai multe amintiri (și peste care cădea deodată Cortina). Aproape zilnic, de când ieșise, printre altele, în pensie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la masă. În acea după-masă îi cunoscusem fetele, pe Relia, tot contabilă la un combinat de industrie alimentară, și pe sora ei mai mică, pe care soții Paloș o avuseseră după o pauză de aproape 20 ani. Încă de la începutul prânzului, mă cuprinseră fiorii la adulmecarea acelei atmosfere de armonie și de liniște din familia pe care abia o cunoscusem în acea zi. Pe moment, dacă era să dau o notă atmosferei din familie și dacă existau note peste 10, i-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la Hliboceanu... Da’ ce-i spun eu Dochiței? Întâi însă trebuie să văd ce a zice ea când m-a vedea... Vorba ceea <Văzând și făcând>. Așa-i mai sigur” - gândea Cotman, intrând pe poartă la el acasă... Cam pe la prânzul cel mare, a ieșit și a luat drumul Măgurii. Totul a mers bine până a intrat în pădure. Aici nămeții erau așezați gospodărește... Ajuns pe Măgură, a cotit-o pe hudița unde ședea Hliboceanu. Inima a început să-i bată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de la factorii de decizie, pe care vi le vom comunica În cel mai scurt timp... (tăcere deplină)... Până atunci, să lăsăm organele abilitate să-și facă datoria... (un zgomot de natură incertă venit din public, care putea fi urmarea unui prânz prea Îmbelșugat ori a digestiei proaste)... Vă rog să defluiți În mod pașnic și organizat către locuințele dumneavoastră... (cuvinte care nu pot fi reproduse de o editură respectabilă)... Piața se umpluse de huiduieli. Câteva obiecte au zburat spre capul Înnobilat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locale, orice țăran mânios pe vecinul care-i muta gardul cu un metru putea să rezolve diferendul Într-o singură zi. Dimineața, de-abia Întors de la biserică, omul pornea bombardamentul de artilerie din pod, pe modul de funcționare automat. La prânz, după ce termina de dat grăunțe păsărilor și de plivit prin grădină, Începea asaltul asupra gospodăriei inamice, cu ajutorul kitului personal de infanterie. Pentru un abonament pe un an, primea o escadrilă din avioane de mici dimensiuni, care asigura sprijin aerian, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și indicele Dow-Jones din dimineața zilei de luni. Ca urmare, meteoritul «Schwarzy-Sarkozy» va ateriza peste o săptămână, la ora 07:23 a Coastei de Vest. Zona de impact este În Oceanul Atlantic, În dreptul Cubei. Așa să ne ajute Dumnezeu!“ 18 martie, prânz. Comunicat al lui Universal Bank din Florida. „Din cauza unei defecțiuni de sistem, cetățenii din statele Texas, Louisiana, Mississippi și Florida care doresc să-și retragă banii depuși la banca noastră sunt rugați să mai aștepte o săptămână.“ Francezii construiesc o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
deocamdată de pe cele două maluri, așteptând dezlănțuirea unui nou set de ostilități. Oamenii Însă se adaptaseră. Vechea faună a cartierului, acei pierde-vară care-și făceau veacul pe la terasele cârciumilor, vânzătorii de fructe și de pește, șuții, coafezele care, la orele prânzului, ieșeau să fumeze o țigară În fața salonului, golănașii, dealerii de droguri din Caucaz, peștii și prostituatele ucrainene, plus hoții de mașini se amestecaseră cu noile categorii revărsate din centru, vânzătorii de organe artificiale, afaceriștii imobiliari care, În costume lucioase și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]