8,060 matches
-
Îmi place să cred că sunt o persoană normală, îmi face plăcere să fiu alături de familia mea, să fiu o mamă bună pentru Dylan și soție pentru Bart. Când sunt în Oklahoma merg la biroul de la Academia de Gimnastică, la prânz încercăm să mâncăm toți trei, seara acasă pregătesc ceva de mâncare sau ieșim în oraș. Îmi place să gătesc, să fac curat, să evadez câteva clipe la cumpărături, să mă ocup de mine. Este bine să încerci să menții un
Nadia Comăneci: „Pot spune că sunt o femeie fericită” by http://uzp.org.ro/nadia-comaneci-pot-spune-ca-sunt-o-femeie-fericita/ [Corola-blog/BlogPost/93735_a_95027]
-
val ca valul trece! Bă, da’ noi suntem pietrele care rămân! Ai înțeles! Costel înțelesese! Prin urmare căzu pe gânduri. Că minte nu prea avea el dar idei... În tot acest timp domnul ministru se refăcea dormindu-și somnul de prânz, cel intitulat de frumusețe, visând că a ajuns prim-ministru iar nepotu-său i se târâia la picioare ca să-l numească ministru de interne. Știa deja că-l va numi doar pentru ca să-l umilească și să-l pună să-i plătească
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1403024099.html [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
se circulă în condiții de iarnă”, se precizează în comunicat. Șoferii sunt sfătuiți să se informeze în privința avertizărilor meteorologice înainte de a porni la drum, iar în situația în care să rămân blocați să apeleze numărul de urgență 112. La ora prânzului, stratul de zăpadă proaspăt depus depășește 10 centimetri în municipiul Bistrița, iar în zona de munte cantitatea este dublă. stirileprotv.ro
Cod Portocaliu de ninsori viscolite in nord si vest. In Bistrita-Nasaud s-a intervenit cu peste 500 tone de antiderapant by http://uzp.org.ro/cod-portocaliu-de-ninsori-viscolite-in-nord-si-vest-in-bistrita-nasaud-s-a-intervenit-cu-peste-500-tone-de-antiderapant/ [Corola-blog/BlogPost/92690_a_93982]
-
să-l convingă să-i dea prietenul înapoi chiar dacă va plăti gras pentru el. De data aceasta, călătoria pâna la Hornby Lighthouse i-se păru și mai lungă. Trăsura, care o angajase, o umplu cu bunătăți și cadouri. Ajunse pe la prînz, când soarele australian cocea ca un cuptor. Stătea nehotărât în fața aceleiași uși, unde în urmă cu două seri nu fusese binevenit și nu i se permisese să intre. Bătu hotarât la ușă, dar de data aceasta nimeni nu-i răspunse
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
năzdrăvană, degrabă descuie-te, repede deschide-te, că a venit zmeul, teleleul! Când a deschis ușa apartamentului, soția tânărului i-a ieșit furioasă în cale: -Bine, măi Mihai, acu’ se vine? George și Alina sunt supărați foc pe noi. De la prânz ne așteaptă cu bagajele făcute. Acum trebuia să fim în poiană. -Am avut niște urgențe cu niște complicații. Nu puteam să... -Da’ ce-i cu tărtăcuța asta după tine? Tot o...complicație? -Nu sunt complicație, începu să bâzâie Floricica. Și
FLORICICA MAMEI-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418678691.html [Corola-blog/BlogPost/367834_a_369163]
-
însuși Păroși-ul: Trimit „peste gard” armonii de viori, Visătoare seara, vesele în zori - De-aici, de pe la noi, că pe-acolo nu cântă, Suflă numai vântul rece de zvântă. Dar iată că se termină dimineața - Soare-portocală cum topește gheața. Vine prânzul: te mulțumește în farfurie Numai cu o famelică poezie? Măsurăm timpul în ore și zile? Clipele sunt mult prea fragile! Anii trec, anii vin...ei, și? Un an nu ține mai mult decât o zi! Să abandonăm speculațiile grijii, Să
PREUMBLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Preumblari.html [Corola-blog/BlogPost/357971_a_359300]
-
a răspuns: ”In lumea mea perfectă nu există oameni bătrâni! O lume perfectă este aceea în care nu există decât oameni tineri! Fete frumoase și băieți vînjoși ; să ne trezim diminețile și să luăm micul dejun; apoi, să muncim până la prânz... Spre seară să mergem la un restaurant select și apoi la distracție...” In lumea mea perfectă, natura nu are nicio importanță. Singurul lucru important este, ca nouă tinerilor, să ne meargă bine!” După tânărul care terminase de vorbit, s-a
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1439502688.html [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
așează pe câte-un nas,Noi cu toți ne veselim,Când aici ne ... III. ZUPA DE OPINCI, de Aurel Lucian Chira , publicat în Ediția nr. 2306 din 24 aprilie 2017. ZUPA DE OPINCI Era obligatoriu ca tata să aibă la prânz o “zupă”. Pentru el toate erau “zupe”: ciorbele, supele, leveșa (cuvânt preluat de ardeleni de la unguri)... Când nu avea carne, îi cerea mamei să facă o zupă chiar și pe-un picior...de scaun. Așa s-a întâmplat într-o
AUREL LUCIAN CHIRA by http://confluente.ro/articole/aurel_lucian_chira/canal [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
avea nici un fel de carne. Puișorii erau mult prea mici, pufuloși, iar cele câteva găini tocmai se puseseră pe ouat și ar fi fost păcat să fie sacrificate. Au fost și astfel de vremuri. Ba, în plus, avea invitați la prânz pe primcurator și pe cantor. O ședință parohială. În podul casei, mama a găsit niște opinci din piele rămase de la tatăl ei. Se făceau din piele groasă de bou. Mult mai târziu au ajuns la deșeuri din anvelope, dar erau
AUREL LUCIAN CHIRA by http://confluente.ro/articole/aurel_lucian_chira/canal [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
erau mai rigide; pentru iarnă. Scorojite, uscate, mucegăite într-un colț. Le-a spălat, le-a lăsat la înmuiat vreo 3 ore. Apoi le-a tăiat în fâșii ... Citește mai mult ZUPA DE OPINCIEra obligatoriu ca tata să aibă la prânz o “zupă”. Pentru el toate erau “zupe”: ciorbele, supele, leveșa (cuvânt preluat de ardeleni de la unguri)... Când nu avea carne, îi cerea mamei să facă o zupă chiar și pe-un picior...de scaun.Așa s-a întâmplat într-o
AUREL LUCIAN CHIRA by http://confluente.ro/articole/aurel_lucian_chira/canal [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
avea nici un fel de carne. Puișorii erau mult prea mici, pufuloși, iar cele câteva găini tocmai se puseseră pe ouat și ar fi fost păcat să fie sacrificate. Au fost și astfel de vremuri. Ba, în plus, avea invitați la prânz pe primcurator și pe cantor. O ședință parohială.În podul casei, mama a găsit niște opinci din piele rămase de la tatăl ei. Se făceau din piele groasă de bou. Mult mai târziu au ajuns la deșeuri din anvelope, dar erau
AUREL LUCIAN CHIRA by http://confluente.ro/articole/aurel_lucian_chira/canal [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
dă drumul repede, întrebări, declarații și gata, acasă! L-a găsit Costea Budu, cibanul, pe Urâtu mort în paie, aici în spatele curții lui Gică, în câmp, era ascuns, omorât și ascuns, cu capul făcut chisăliță... Unde era Vasile ieri pe la prânz? - A fost la pădure, a tăiat lăstari pentru araci, a fost cu Bică pădurarul. - Mde, nu e în drum, da’ poți să știi? Până una-alta vino-ți în fire, ai grijă de casă și de copii și ai încredere
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
te-ai certat cu careva, ori poate cu muierea? - Tovarășu’ plutonier-major, nu mai pot, nu mai dorm, mă usuc din picioare, eu l-am omorât! - Pe cine ai omorât, mă? pare că zâmbește șeful de post. - Pe Urâtu! Mergeam la prânz acasă, că așa vorbisem cu femeia, nu aveam ce lua în traistă și ea a zis ca să merg la masă acasă, face ciorba până atunci, și am luat-o cu tractorul peste câmp, miriștea nu fusese arată și mergeam încet
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1408115652.html [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
Era o zi de vineri mai relaxată, așa că am decis să ieșim la prânz în echipă. Mai mulți eram chitiți să mâncăm pește. Așa că am mers la un restaurant de profil, destul de bine cotat din București. „Ce pește proaspăt aveți?” „Aia, aia, aia” . Nu îmi mai amintesc ce mi-a înșirat. Dar cred că
„Customer experience” în România: Am cerut pește la un restaurant pescăresc, chelnerul mi-a propus rață pe varză, iar sub varză ce credeți că am găsit? by https://republica.ro/customer-experience-in-romania-am-cerut-peste-la-un-restaurant-pescaresc-chelnerul-mi-a-propus-rata-pe [Corola-blog/BlogPost/338467_a_339796]
-
perfectat și o vizită la Doftana, după o recepție într-un orășel pitoresc nu departe de capitală, recepție care începuse cu tradiționala cafea turcească și dulceața din petale de trandafir. Au urmat felii de șuncă prăjită, păhărele de țuică, un prânz sățios, o siestă pe la diverse locuințe private, un dans tradițional și, în timp ce oaspeții își luau rămas bun, ba chiar începuseră să se îndepărteze, luând-o înspre celebra închisoare, s-a intonat Marseieza, din pricini, pentru Randall, absolut oculte. La Doftana
ROMÂNIA & SUPUŞII MAJESTĂŢII SALE – „ON NE FAIT PAS DE ROMANS ICI...” de DAN H. POPESCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/dan_h_popescu_1474641010.html [Corola-blog/BlogPost/344362_a_345691]
-
această priveliște de basm. În cele din urmă, deși nu-i venea să se despartă de acest loc minunat, încălecă și, dând pinteni calului, dispăru pe cărarea întortocheată printre cheiuri pe lângă râul ce curgea zgomotos printre bolovanii de piatră. Pe la prânz, căpitanul își adună ceata de oșteni și porniră către castel. Odată ajunși, începură pregătirile pentru primirea celui ce urma să le fie stăpân și să le călăuzească pașii în războaie împotriva celor ce le vor călca pământul strămoșesc. Câțiva slujitori
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
zorile, se duse într-un colț să ațipească câteva ceasuri. Era fericit că forțele iadului i-au ocolit în această noapte. Pustnicul avusese dreptate, iar acum, probabil, se întorcea la locașul sfânt pe calea numai de el știută. Pe la orele prânzului oaspeții începură să-și revină din amorțeală. Principele se simțea amețit de licoarea vinului și porunci să i se aducă o ulcea cu apă rece pe care și-o turnă pe cap. Preda se prezentă la ordinele noului stăpân. Acesta
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pare că forțele răului îl simpatizau pe Radu Valdescu pentru gândurile sale negre și nu-i puneau piedici în îndeplinirea lor. Probabil le intrase în grație și asta nu prevestea nimic bun. A doua zi, oaspeții se treziră pe la orele prânzului. Până mâncară și mai turnară câteva ulcele de vin pe gât, ca să le treacă durerea de cap, se făcură ceasurile amiezii. În cele din urmă, câțiva călăreți se furișară pe drumeagul din pădure către munți, urmară poteca ce șerpuia printre
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
Ediția nr. 37 din 06 februarie 2011 Toate Articolele Autorului O istorioara imaginara descrie ziua în care soarele n-a răsărit. S-a făcut oră șase dimineață, fără să se crăpe de ziua. La șapte, nici o rază de lumină. La prânz era beznă că la miezul nopții. Păsările n-au cântat deloc, doar bufnita spărgea din când în când liniștea cu huietul ei. Urmară orele lungi, cernite, ale după-amiezii. În cele din urmă sosi și seara, dar nimeni nu se pregătea
DE LA RECUNOSTINTA LA MULTUMIRE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 by http://confluente.ro/De_la_recunostinta_la_multumire.html [Corola-blog/BlogPost/344904_a_346233]
-
încerc astăzi să vin mai devreme, așa cum v-am promis. Voi să colindați pe aici, pe aproape și, când se înserează, o aduceți pe Floricica acasă ! Așa cum ne-am înțeles. -Așa facem, mamă ! au răspuns băieții într-un glas. La prânz, după ce au mâncat și s-au pregătit de plecare, au îmbrăcat-o pe Floricica, i-au împodobit căciulița cu niște mărgele, i-au umplut buzunarele paltonașului cu grâu și i-au dat crizantema cea mai mare. -Băi, asta mică, dacă
FLORICICA MAMEI-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418059644.html [Corola-blog/BlogPost/382015_a_383344]
-
mâna avocatului. O transpirație abundentă croise zeci de drumuri prin fardul gros al femeii; teama pusese stăpânire pe ea, de mult îl bănuia pe director că nu ar fi tocmai curat. Două zile mai târziu, era într-o vineri pe la prânz, abia ce sosise de la tribunal. Întins pe pat se gândea la situația lui Gilă și la faptul că nu făcuse nimic pentru a îi îmbunătăți situația. Zgomotul telefonului a spart liniștea apăsătoare din cameră. De la celălalt capăt al firului nevăzut
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1486026403.html [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
bani. Puțini știu, însă, câtă trudă înseamnă un sezon de vară la cules de zmeură. Trebuia să te trezești dis de dimineață, să mergi drum lung până la parchetul unde știai că e zmeură mai multă. Dimineața era rouă, iar la prânz ardea soarele. Veneau ploi, furtuni, te uda din cap până-n picioare, umblai restul zilei cu hainele ude. Mai sufla uneori și câte un vânt rece, mai ales după furtună sau ploaie. Mâinile se făceau sloi de la strâns recolta prin roua
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zmeurarii_viorel_darie_1387527973.html [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
parchet, mai sus de noi, chiar spre creastă, apăruse un grup de țigănci care lălăiau din răsputeri. Alături mai erau și vreo trei bărbați tuciurii, cu pălării de paie, cu boruri largi și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a luat pe nepregătite, le-a răsturnat zmeura din coșerci, iar femeile au început să urle și să blesteme jalnic. Au fost alungați, apoi, cu coșercile goale
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Zmeurarii_viorel_darie_1387527973.html [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
Nu suntem noi personajele!? -Ce român, draga!? E realitate! Doar nu trăim în ficțiune... Am ciupit-o de obraz. -Nu strânge, că mă doare... -Vezi, draga mea, noi nu suntem ficțiune... E realitatea pe care o trăim. * Nu mult după prânz a venit și Constantin. Înainte de a incepe lectură îi povestirăm cele întâmplate cu biletul. -Și mie mi s-a întâmplat astfel de lucruri pe când eram în orașul nostru natal. -Și cum s-a rezolvat? -O să vă povestesc altădată. A
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Geamanul_din_oglinda_roman_a_saptea_zi.html [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
fâșii de piele argăsită și îmbibate cu păcură. El mă făcea să simt lungimea și usturimea provocată de acest bici, când mă lovea în timp ce mergeam călare, în fața boilor și mai mă prindea somnul, din cauza legănatului și a soarelui care la prânz dogorea din ce în ce mai tare, iar caii se abăteau de la brazdă sau încetineau ritmul. O altă pățanie ce-mi vine pregnant în minte, este când eram la treierat la G.A.C. și eu eram desemnat să port fierul, care ținea cele trei
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1422624532.html [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]