899 matches
-
În jurul axei sale, - lumină și Întuneric, speranță și Îndoială, mereu pânda, capcana, răscrucea și umbrele ce așteaptă hohotind, și abisul În care clipele Își frâng aripile fragile. Privite Îndeaproape, aceste umbre par a fi, asemenea unor specii temute de prădători, prădători ceau luat În stăpânire cele două maluri și pândesc (pândă Îndelung exersată) cu ochi agil fundul prăpăstiei, prăpastie În care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de adevăruri, ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vedea lumina bunăstării, ci doar Întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei, În plină agonie, agățându-se de câte o liană fragilă, căutând Înfrigurați rădăcinile adevărului. Dar adevărul este Împărțit Între cele două tabere de prădători neobosiți care supraveghează atent ecoul prăpastiei, având grijă să curețe, din când În când, orice ar germina și s-ar Înrădăcina mai mult decât ar permite siguranța celor două tărâmuri, luate În stăpânire! Din când În când, au loc ciocniri
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
se pare că suntem chemați din fundul prăpăstiei spre lumină. Agățându-ne de liane fragile, spinoase, răspundem chemării. Odată ajunși la suprafață, ni se cere doar un lucru minor, și anume, cu mâinile Încă sângerând, să mângâiem noul nume al prădătorului. Să fim noi alegătorii?! Ce eroare!? (interviu cu scriitoarea Valentina Becart (Bișog ) Născută pe 12 aprilie 1961, localitatea Hălăucești, județul Iași. Promotor literar pe site-urile www.poezii.biz, www.europeea.com,www.visul.florema.ro, www.versuri.com; Atheneum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ei probabil că era un lucru absolut normal, altfel nu-și putea explica lucrurile. Iar acum sta în fața lui Kaan, unul din reprezentanții, chiar dacă nu direcți, ai CTC-ului, incapabil să scoată o vorbă, ca un vânat hipnotizat de privirea prădătorului, știind că a fost prins călcând pe bec din cauza unei tâmpenii. Era o greșeală să creadă că tocmai Kaan, un Gardian de Sistem care avea în grijă singura planetă unde creștea această plantă, habar n-avea de existența legii tutunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
poliției. Ce vrea? Ochii lui Karen se uitară în treacăt la scapul meu cicatrizat. - E greu de crezut c-a apărut cândva la televizor. Cu puțin efort, am constrâns-o pe Karen să coboare ochii prima. Mă privea ca un prădător din spatele gratiilor argintii ale gurii sale. - L-a văzut cineva la accident? - Habar n-am. Ai de gând să mai faci unul pentru el? Catherine se plimbă cu pas lejer în jurul mașinii. Se așeză în scaunul din față al pasagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
oglinda asta, zice. Au luat-o acasă. Au îmbătrânit în oglinda asta. Toate femeile alea tinere și frumoase au murit, dar uite că șifonierul a rămas, și acum valorează mai mult ca oricând. Un parazit care-i supraviețuiește gazdei. Un prădător mare și gras în căutarea următoarei cine. Prin labirintul ăsta de antichități, zice, bântuie stafiile tuturor celor care au avut cândva mobilele de-aici. Ale tuturor celor îndeajuns de bogați și de împliniți cât să vrea s-o și arate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
curelușe policrome. În timp ce se uită în oglindă, răsucește tubul auriu până iese din el un ruj roz. Și, din spatele ei, zic: Dar nu cumva eu însemn ceva mai mult decât slujba pe care o am? Poate că nu sunt cine știe ce prădător bidimensional care profită de o situație interesantă. Nu-mi dau seama de ce, dar îmi vine în minte Nash. Poate că am observat cartea de la bun început, zic, pentru că am avut și eu un exemplar. Poate că am avut și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
îndelungate lăsau câte o pereche de porci pe fiecare insulă pustie. Sau o pereche de capre. Oricum, la o vizită ulterioară insula avea să fie o sursă de carne. Insulele acelea erau neatinse. Acolo trăiau specii de păsări lipsite de prădători naturali. Specii de păsări care nu mai trăiau nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele evoluaseră fără să dezvolte spini sau otrăvuri. În lipsa prădătorilor și a dușmanilor, insulele acelea erau raiul pe pământ. Data următoare când aveau să ajungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de capre. Oricum, la o vizită ulterioară insula avea să fie o sursă de carne. Insulele acelea erau neatinse. Acolo trăiau specii de păsări lipsite de prădători naturali. Specii de păsări care nu mai trăiau nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele evoluaseră fără să dezvolte spini sau otrăvuri. În lipsa prădătorilor și a dușmanilor, insulele acelea erau raiul pe pământ. Data următoare când aveau să ajungă pe insulele acelea, nu mai găseau decât turmele de capre sau de porci. Povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fie o sursă de carne. Insulele acelea erau neatinse. Acolo trăiau specii de păsări lipsite de prădători naturali. Specii de păsări care nu mai trăiau nicăieri altundeva pe pământ. În lipsa prădătorilor, plantele evoluaseră fără să dezvolte spini sau otrăvuri. În lipsa prădătorilor și a dușmanilor, insulele acelea erau raiul pe pământ. Data următoare când aveau să ajungă pe insulele acelea, nu mai găseau decât turmele de capre sau de porci. Povestea asta o spune Stridie. Marinarii ziceau că „seamănă carne“. — Nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
canalul Welland, pentru a dezvolta traficul naval în zona cascadei Niagara, zice, lipitoarea de mare a infestat complet Marile Lacuri. Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul, și-i omoară. Deci peștii mici rămân fără prădători, iar efectivele lor explodează. Epuizează rezervele de plancton și mor de foame cu milioanele. Sardele proaste și lacome, zice Stridie. Nu vă duc cu gândul la o altă specie? Atunci când o specie nu reușește să-și controleze efectivele, problema se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cu o poziționare specială a urechilor și a cozii. Apropiindu-și burta de pămînt, Lupino își declara vădit intențiile non-violente. O veveriță cu nas rotund, purtînd înflăcărată blăniță roșcat-maronie, îl privea cu ochi căscați de uimire. Un lup necunoscut! Un prădător! Nu era sigură dacă trebuia să-l ignore oricum acolo, sus, de unde-l privea ea, nu avea a se teme sau să vestească apariția unui pericol. Continuă să-l urmărească în timp ce înainta precaut. Nici strop de agresivitate nu se descifra
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dintr-o dată serios. — Am Învățat despre cumplita diformitate a locurilor și a oamenilor. S-ar spune că ai ajuns până În Insulele Fericite, despre care circulă povești. Venețianul ridică din umeri. — Ordinele Serenissimei erau clare: să protejez cu galera mea de prădătorii sarazini corăbiile de transport care se Îndreptau spre Palestina. Și asta am făcut, pentru mulți ani de zile. Dar, odată, am Îmbarcat pe nava mea un Însărcinat al Republicii, la Întoarcerea de la Ierusalim, purtător al unor ordine aparte care Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tuturor, a scuipat Vivian, întorcându-se către computer. Am bănuit că asta însemna că pot să plec, așa că am început să mă trag încet, cu spatele, înspre ușă, ca și când Vivian ar fi fost un animal sălbatic, ale cărui instincte de prădător puteau fi declanșate de vreo mișcare rapidă. — Ești bolnavă, Claire? m-a întrebat Lulu, pe un ton condescendent, când am trecut pe lângă ea, în dreptul răcitorului de apă. Arăți de-a dreptul epuizată. A, stai puțin... oare să fie din cauza lipsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a simțit că urma să intri într-o pasă proastă, Mortăciune l-a pus pe urmele tale pe Picioruș de Ghips, care abia aștepta să-ți plătească polițele din trecut. Așa se explică că te a urmărit șontîc-șontîc așa cum un prădător își urmărește victima sigură, așteptînd să clachezi. Asta mă indispune cel mai tare, bălăcăreala la care ai recurs cînd ai fost pus în fața situației-limită, nu pentru că ai fi putut să schimbi ceva în cursul evenimentelor, ci pur și simplu pentru că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă, murmurându-i cuvinte dulci și lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
miliard de balcoane cu fața la soare. Totuși, ar Însemna și-un adio spus războaielor și ideologiilor. Dar cum mai energizezi oamenii, cum le mai insufli simțul apartenenței la comunitate? O lume Întreagă trîndăvind cu burta-n sus e vulnerabilă În fața oricărui prădător viclean. Pentru o castă profesională, politicile sînt simplă distracție, iar pe noi, ceilalți, nu reușesc să ne incite. Convingerile religioase solicită un enorm efort de imaginație și-un angajament emoțional pe măsură, ceea ce e dificil de realizat dacă ești mahmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prod=11921167" ête-à-tête-ul cu Hennessy și-mi făcu semn să mă apropii. În pofida arșiței, pe machiajul ei imaculat nu se Întrezărea nici cea mai vagă urmă de transpirație. Prin vene Îi curgea un sînge extrem de rece, ca și cum creierul ei de prădător lucra cel mai bine la temperaturi mai coborîte decît cea a inimii. Totuși, la fel ca Întotdeauna cînd mă saluta, buzele i se răsfrînseră cu generozitate, oferind promisiunea unei Întîlniri erotice de-o stranietate În stare să transcende bariera dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și a comportamentului mimetic și nici nu se poate recurge la teoria „luptei pentru supraviețuire“ atunci când o strategie de protecție este dusă până la o subtilitate mimetică, o exuberanță și un rafinament ce depășesc cu mult capacitatea de apreciere a unui prădător. Am descoperit În natură desfătările nonutilitare pe care le căutăm În artă. Amândouă sunt o formă de vrajă, amândouă sunt un joc complicat Între extaz și deziluzie. 3 Am vânat fluturi În diverse clime și travestiuri: sub Înfățișarea unui băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
îngrijesc. Peste 71 de milioane de familii americane trăiesc cu un animal de companie, pe care au cheltuit în 2008 peste 43 de miliarde de dolari. Trebuie să salvăm deci animalele - și natura în general - de om, marele (și singurul) prădător de pe pămînt : trăiască Animal Liberation Front ! Am pierdut - fizic și psihic - natura pentru a o supune, acum o recuperăm moral și homeopatic pentru a ne liniști conștiința : salvați animalele, replantați copacii, condamnați omul ! Culmea ipocriziei este atunci cînd „omul” este
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
repere sociale comune și legitime, cînd, de la regulile de circulație la cele ale bunului-simț, totul se încalcă, cînd o lege condamnă niște corupți și îi apără pe alții, cînd puterea își legitimează bunul său plac, lumea se împarte inevitabil în prădători și prădați. Iar aceștia din urmă constituie o majoritate care trăiește cu angoasa zilei de mîine. Sondajele o spun de mult : sîntem țara din Europa cu cea mai mică încredere în instituțiile statului și cea mai pesimistă cu privire la viitorul său
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe care animalul le folosește cu inteligența aproape rațională în lupta pentru supraviețuire. De multe ori animalul în înfruntarea cu omul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care părea să fie conducătorul haitei, o lupoaică. El știa că în doar câteva salturi, ar fi coborît valea și erau peste ei. Doi dintre ei se ridicară, nerăbdători. Și, atunci, peste urletele prelungi de chemări ale străbunilor, înainte ca prădătorii să pornească la atac, ca un trăsnet căzu detunătura, care vui năpraznic peste pădure, răscolind văile cu ecou vălurit. Cu un salt larg, lupul ochit drept în cap, zvâcni lunginduși trupul în aer,cu labele spre cer, de parcă ar fi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înțeles. Ce știm noi, îndefinitiv, despre adevăratele simțăminte ale animalelor...?! Încă nu bănuim nici măcar limita unde la ele, experiența și instinctul se transformă în chibzuință, poate chiar în gândire dreaptă... De un lucru sunt însă sigur: animalul liber, puternic... animalul prădător nu se apropie de om neapărat ca dușman, ci, îi este tovarăș dacă simte în el aceeași forță și libertate. Bătrânul se ridică încet, din fața sobei și se apropie de Anuca... - Ce ai fata bunicului, de ce plângi? întrebă el, cu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]