1,967 matches
-
și pe aburul de rouă, în văpaia secerișului. 5. Dar înainte de seceriș, cînd cade floarea, și rodul se face aguridă, el taie îndată mlădițele cu cosoare, ba taie chiar lăstarii și-i aruncă..." 6. Și Asirienii vor fi lăsați astfel pradă păsărilor răpitoare din munți și fiarelor pămîntului; păsările de pradă vor petrece vara pe trupurile lor moarte, și fiarele pămîntului vor ierna pe ele. 7. În vremea aceea, se vor aduce daruri de mîncare Domnului oștirilor, de poporul cel tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și nimeni nu-i scapă! Jefuiți, și nimeni nu zice: "Dă înapoi!" 23. Cine dintre voi, însă, pleacă urechea la aceste lucruri? Cine vrea să ia aminte la ele și să asculte pe viitor? 24. Cine a dat pe Iacov pradă jafului, și pe Israel în mîinile jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva căruia am păcătuit? Ei n-au voit să umble pe căile Lui, și n-au ascultat Legea Lui. 25. De aceea a vărsat El peste Israel văpaia mîniei Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Și curând după ce Infantele Don Miguel se întoarce în țară, ca regent, e silit de popor să se proclame rege (1828). Manifestațiile care au dus la încoronarea lui au un vehement caracter antimasonic și xenofob. ,,Moarte tuturor englezilor care au prădat Portugalia! Moarte ambasadorului (Lamb) care protejează pe masoni! Trăiască Don Miguel I!..." scria o proclamație incendiară. Iar îndată după urcarea pe Tron a lui Don Miguel au început în țară rugăciuni, pentru ca "augustul și iubitul Suveran" să fie apărat de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ochii i se opriră atunci asupra carului, care, în fața sa, sălta zgâlțâit în toate părțile, într-un nor de praf. Coviltirul, sfâșiat pe o latură, se zbătea în aer ca un stindard uriaș, lăsând să se vadă două figuri feminine pradă agitației. Frediana se găsea în mare pericol fiindcă, fără conducător fiind și pornit cu o viteză nebună pe drumul acela plin de hârtoape, vehiculul s-ar fi putut răsturna dintr-un moment în altul. Continuând să strige în urechile calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o cetate prosperă, iar Sebastianus regăsea cu plăcere populația sa muncitoare și liniștită, care acum, recunoscând în el emisarul așteptat de la Ravena, îi făcea loc, primindu-l cu priviri de simpatie și salutându-l plini de speranță. Asupra acelei mulțimi, pradă temerilor datorate zvonurilor despre un iminent și uriaș conflict, vederea unui ofițer roman care venea în cetate cu o suită strălucitoare producea un efect tonic, căci solia aceea părea să arate că Augustul Valentinian nu-i abandonase pe helveți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fost înșelat, poți să-mi iei viața. Inisius se smulse din încleștarea lui Khaba și se aruncă la picioarele lui Balamber. Nu face asta. Trebuie să faci dreptate, trebuie să-i stârpești cu sabia pe păcătoșii ăia. Pradă bogată! Da, pradă bogată: aur și bijuterii. Ce nu o să găsești aici, precis au ascuns pe drum. Știu asta, i-am auzit pe mulți dintre ei când spuneau că au ascuns totul în desișurile din jurul satului. Trebuie doar să-i faci să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Khaba, care încă strângea sabia în mână, se dădu un pas înapoi și la fel făcu și Balamber. Acesta îl fixa stăruitor pe Inisius, care, cu toate încercările - inutile, de altfel - ale lui Gomerius de a-l ajuta, se zbătea pradă crizei ce-l cuprinsese; spumega și un lichid albicios începuse să-i curgă din gură; aruncă apoi o privire alarmată către chipul lui Cristos; în sfârșit, ațintindu-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Mandzuk îi legase mâinile în față, asista, cu o privire gravă și îndurerată, la scena aceea grotescă, fără să spună nimic, în vreme ce, nu departe de el, călăii săi îngrămădeau vreascuri în fața unui trunchi de copac crăpat Văzând însă cum Balamber, pradă mâniei, se trase înapoi cu un mârâit furios și îi strigă lui Inisius că-i va face pe plac, se apropie câțiva pași și îi ceru încă o dată, cu glas ferm, să-l cruțe pe acel sărman dement. Balamber îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe terasă, se năpustiră spre balustradă. Acolo, cu groază, găsiră înaintea lor spectacolul satului cuprins de flăcări. A urmat o tăcere lungă, apăsătoare. Dinspre casele burgului, aflat la circa jumătate de milă de sat, se ridicau flăcări înalte. Vacarmul locuitorilor pradă panicii ajungea, surd și deformat, până la terasă. Unul dintre muzicanți arătă cu degetul spre dreapta, unde centrul locuit lăsa loc câmpiei. — Priviți! strigă. Cine sunt aceia? Toți întoarseră ochii în acea direcție și, în reflexele focului, putură să distingă limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l anunțe. — Și-or fi dat seama deja de acolo, de sus, replică Mandzuk. Balamber scutură din cap: — E prea mare riscul. Trimite pe cineva. Toraman, care nu-l putuse auzi, apăru lângă ei și anunță, la rândul său, pradă agitației, că ostrogoții fugeau. — Du-te tu la rege, îi ordonă imediat Balamber, și anunță-l că riscă să fie încercuit. Spune-i că trupele noastre o să-l acopere. Prompt, tânărul războinic dădu pinteni calului și porni în goană, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
preferau să se deplaseze pe câmp. După câte se părea, trupele lui Etius se țineau prudent la distanță, astfel că armata înainta repede, dar fără precauții deosebite; multe burguri care scăpaseră, cu o lună înainte, de jafurile gepizilor, erau acum prădate în pripă de hiung-nu, dornici șă-și sporească atât cât se mai putea prada, înainte de a trece Rinul și de a se întoarce în Turingia, iar de acolo, în Panonia. Balamber cunoștea acele locuri - le mai văzuse atunci când, cu durere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care, aflată mai spre miazănoapte, țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în multe dintre cazuri nu e limpede dacă acestea au fost prădate în faza inițială a invaziei sau pe parcursul retragerii hunilor spre Rin. De fapt, chiar lăsând la o parte aceste mărturii, larg răspândite, deși neacceptate unanim, precum și opiniile autorizate ale unor experți, pare greu de crezut ca Atila, în momentul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de-ai vrea ca să-i înfrunți! Ei nu pot înțelege că nu ești cum sunt toți Și răul, nedreptatea nu poți să le suporți! VIOLUL Am fost pom cu dalbe flori, Tu din seară până-n zori, Conștient, premeditat L-ai prădat, l-ai scuturat! Silită-atunci acum mi-e greu, Ești vis urât în somnul meu, Îmi arde-n suflet un jăratic C-ai fost nedemn, brutal, sălbatic. Sunt floare tristă în pustiu, De noaptea grea îmi amintesc, Cu gânduri negre mă
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
poate fura". De regulă însă, ocolea cât putea localitățile. Dormea în scorburi sau în mormane de frunze uscate și se hrănea cu iască și cu lăcuste. Când ajunse în târgul care îl urgisise, se retrase în munți cu sufletul bolnav. Prăda și ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o lașitate, - m-am comportat, mai rezervat doară, ca orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă! Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mâinii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă... Dar orice a simțit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
orice bărbat care prinde într-un colț mai întunecat pe o femeie cu care flirtează și pe care o crede destul de accesibilă! Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mâinii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă... Dar orice a simțit, atunci, orice simte acum, raportul dintre ea și mine s-a schimbat radical, pentru totdeauna, până la moarte... A plecat cu câteva minute înainte de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în formă discursivă simțămintele, este el însuși în cele din urmă posedat de obiect, mărturisirea cu atâta grijă și atâta chin tăinuită, refulată, îi este smulsă, spre regretul tardiv al celui care a depășit momentul exploziei erotice: "m-am dat pradă mâinii ei mici", spune "am căzut ca o femeie isterică", mărturisește el inversiunea finală, dovedindu-se, după cum enunțase criticul în dizertațiile lui asupra raportului dintre autor și personaje, "iresponsabil" față de propria-i creație, dominat de aceasta. Deznodământul era previzibil și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înșelați de text. Și de astă dată se exagerează proporțiile unui gest altfel normal, pentru a se dezvălui, fără intenție explicită, anormalitatea: Am căzut ca o femeie isterică, m-am dat pradă mânii ei mici, care se dăduse și ea pradă supusă și pe care o simt și acum pe buze și în inimă..." (p. 158). Dacă am citi cu precauție istoria afecțiunii celor doi, - relatată la începutul romanului pentru a conferi legăturii erotice un fundament -, am putea surprinde câteva ciudățenii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
atrofiat de la sine. Mult timp a fost supravegheată Îndeaproape. Se mulțumea să stea În cușca ei și să se roage În gol. Simțindu-i neputința, ceilalți o duseră În afara orașului și agățară cușca de un stâlp de sare, lăsând-o pradă soarelui și vânturilor. Acum, probabil, n-a mai rămas din ea decât o grămăjoară de cenușă amestecată cu oase, bucăți de piele și nisip, din care totuși continuă să se Înalțe spre cerul gol aceeași umilă rugăciune, ce nu folosește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fapt este la mijloc o confuzie iar cei de la miliție vor fi nevoiți să-și ceară scuze. Apsolut tot programul zilei fusese dat peste cap. Tony Pavone era evident supărat pe Șeful Șantierului care nu-l prevenise lăsându-l pradă ușoară. Se amăgi singur totuși, gândind la o simplă declarație, după care va fi lăsat să plece În treburile lui. Dar, avea să se Înșele În presupunerile sale: o perioadă de timp nu-l Întrebă nimeni de vorbă, Împiedecându-se agenții
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ȘANTAJ -VAMPIRII OFICIALI URZESC -ÎN BÂRLOGUL LUPULUI TURBAT O viață trăită suprem! I AUDIENȚĂ LA MINCINOȘI Tony Pavone se considera pierdut datorită presiunii și calomniilor mincinoase a lui Lct.Col. Tudose Ion, slugă devotată a doctrinei comuniste totalitare, hotărât să prade toate bunurile mai de preț a populției combinat cu arestarea și trimiterea În Înhisorile comuniste Întreaga populație, Înfricoșând și arătând cine-i adevăratul stăoân...! Unele cunoștințe Îl sfătuiau să ceară audiență la Comndamentul Miliției Capitalei În timp ce beneficiari mai apropiați și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
implicit În posesia laboratorului de energie nucleară...!România trebuia tratată nu ca țară Învinsă ci parteneră și, să-i fie recunoscut meritul dovedit al Învingătorului...! După a mea opinie, Puterile Aliate, au comis un act extrem de puțin cavaleresc, lăsând-o pradă bolșevicilor s-o umilească mai năpraznic decăt năvălirile barbare, România care drept urmare a puterii de voință și-al riscului major a-l celor patru oameni politici În caz de nereușită, a facilitat ca bomba atomică să nu intre În posesia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]