1,456 matches
-
în față cu arcurile pregătite și cu săgețile pregătite în coardă. Fără să mai aștepte ordinul lui și strigând ceva către oamenii săi, Maliban își întinse arcul și slobozi prima săgeată. Alte o sută o urmară în doar o clipă, prăvălindu-se peste hunii ajunși în pozițiile mai înaintate și doborând o bună parte din ei. Ceilalți însă continuară să înainteze și ajunseseră deja la circa treizeci de pași când o altă ploaie de săgeți se abătu asupra lor, doborând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sabia ridicată să lovească. Ea intui doar în ultimul moment manevra lui disperată, dar nu-l putu împiedica să se năpustească asupra ei cu calul în plin galop. O izbitură teribilă, după care, în nechezatul celor două animale ce se prăvăleau pe jos, amândoi se rostogoliră în iarbă. Balamber o apucase de un braț, trăgând-o după el, dar îi scăpase în cădere. Frediana se ridică o secundă mai iute decât el, dar se văzu în dezavantaj, fiindcă își pierduse sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printr-o mare minune o dobândește vreun om, apăi acela capătă puteri magice, șerpești, de a năpârli, de a renaște, de a călători în lumea lor, a balaurilor, în lumea de dincolo. Speriat de amintire, Bătrânul aruncă inelul în sertăraș, prăvăli capacul boltit al cufărului, îngrămădi gâfâind câteva mobile grele deasupra și se prăbuși vlăguit într-un somn fără vise, ca într-o prăpastie fără fund. Capitolul II TOAMNA ERA CALMĂ ȘI AERUL mirosea a miere de salcâm. Bătrânul tânjea după
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
le sar în cârcă, se prind puternic cu picioarele și ghearele de greabăn, înfigându-le colții ascuțiți în carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o observa pentru prima dată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu trabucul neaprins. Întârzierea părea să nu-l fi afectat deloc. Comportamentul lui tipic de pasager așezat pe bancheta din spate a unei mașini - mașini în viteză, mașini staționate și chiar, nu te puteai împiedica să nu-ți imaginezi, mașini prăvălindu-se de pe pod în râu - părea să fie imuabil. Încântător de simplu. Stai foarte drept, menținând un spațiu de patru-cinci centimetri între joben și tavan, și privești feroce în față, la parbriz. Dacă Moartea - care e tot timpul prezentă, instalată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
amândoi de atâta vreme, în sfârșit sosise. Am constatat că nu eram în stare să schimb rânjete cu el la această anume reuniune în doi. Îmi aduc aminte că, totuși, l-am bătut prietenește pe umăr. Pe urmă m-am prăvălit pe canapea, drept în fața lui, și am terminat, în fine, cu descheiatul tunicii. — N-ai o casă a dumitale unde să te duci? l-am întrebat. Cine are grijă de dumneata? Porumbeii din parc? Ca răspuns la aceste întrebări provocatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
cu tot felul de băuturi aduse din import. Îi mai dădu târcoale În câteva rânduri și, În cele din urmă, sorbi un păhărel. Avu intenția să mai bea unul - dar organismul suprasaturat - refuză ideea. Restanțier, cu odihna și somnul,se prăvăli În așternut, unde după câteva zvârcoliri adormi. Tony Pavone era născut În România. În urmă cu doi ani de zile fusese detașat de intreprinderea lui În Capitala Greciei În calitatea de inginer constructor. În faza inițială,stătuse În cumpănă să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe fotoliul din sufragerie, adormind imediat. III PEȘTELE RADIOACTIV...!! Ce-l mai frumos anotimp al anului „Primăvara”, Înflori În toată splendoarea! Activitatea veșnicului tânăr oraș, fu reluată cu noi speranțe, Înmănunchind Într-un tot unitar măestria creației umane! Turiști din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nesuferitule. Ai mare noroc, după cum ști-i foarte bine, eu te iubesc...!” Peștele Însă, holbă ochii la Carla dându-i de Înțeles, În mod sigur, nu se va lăsa sacrificat prea ușor. Igni odată și proptindu-se În coadă, se prăvăli la podea Împreuna cu câteva farfurii și pahare cari se făcură țăndări...! „Afurisitul...! - se văietă Carla. Farfuriile mele de porțelan... Ei bine, lasă, stai puțin...Îți arăt arăt eu ție...” Peștelui Însă Îi ardea de glumă. Având pupilele dilatate, privea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar ce-i În cauză răgnind de durere. Unii mai Îndrăzneți protestară. Fără rezultatul scontat. În schimb se pomeniră asediați de doi or trei Liberi care bătură la ei ca la fasole, până În momentul ce unii țipând de durere se prăvălise jos Încercând să se apere! Bătaia de joc va continua. Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În așteptarea apei calde ce urma să-i mai Învioreze, dezmorțind cartilajele ce deja erau Înțepenite. Dar, surpiză de proporții incredibile. Operațiunea fiind terminată, unul din Liberi Învârti robinetul central, iar apa rece venită dela o temperatură extrem de scăzută, se prăvăli asupra sărmanilor oameni căzuți În disgrația comunismului biruitor, provocându-i să scoată țipete apocaliptice de surpriză, de durere...! Se auziră proteste...! Dar Liberul, slugă credincioasă a gardienilor, aplică lovituri rățoindu-se la arestați de o așa manieră să fie auzit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o masă fiind legat cu fața În jos, iar unul din călăi Îmi dădu una cu bastonul de cauciuc pe mușchii fesieri de am crezut că am fost spintecat În două. Am urlat Îngrozitor Însă loviturile au continuat să se prăvălească asupra mea până ce am căzut În nesimțire. Au turnat găleți cu apă rece pe mine, trezindu-mă din leșin. Același anchetator urla” „Mă nenorocitul dracului, dacă nu mărturisești câtă tablă ai furat cu individul acela Tony Pavone,acum, În momentul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
moment dat, Întâlni o echipă de instalatori telefoane, ce o mai Întâlnise de repetate ori Însă, niciodată nu avusese timp să le ofere șansa să bea pe săturate...! Ziua se anunța frumoasă. Era abea ora zece dimineața totuși, Soarele Își prăvălea razele sale de o așa manieră prevestind o zi caniculară. Șeful de echipă Îl Întâmpină cu mâna Întinsă. „Să trăiți domn’ inginer, să trăiți. Ce mai faceți...? „Mulțumesc, bine... Șeful de echipă, avea chef de vorbă. „Bine domn’ inginer, În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
telefon. Dacă peste ani de zile ne vom Întâlni pe alte planete din imensitatea spațiului cosmic, În genunhi Îți voi săruta mâinile și-i Îi voi mulțumi sufletului tău cald și bun ce, datorită ție destinul meu nu s-a prăvălit În ce-a mai Înfiorătoare prăpastie. Te voi iubesc, veșnic...!” Tony Pavone,se precipită. O luă de mână pe Atena, parcurgând distanța pe jos din Piața Matache Măcelaru până În Str. Nicolae Iorga, alergând. Această stradă fiind Împânzită cu agenți informatori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
elan boncăluind. A ciulit urechile fiindcă a auzit și-un avion. Și-a dat seama că atunci când avionul va trece pe deasupra ei, ea va trebui să fi ieșit din pădure. Așa că a grăbit pasul. La marginea pădurii, o morenă se prăvălea de pe munte. Imposibil de trecut. Jina a pășit cu grijă și-a simțit cum pietrele i se rostogolesc de sub picioare. Și-a pus o mână pe abdomen. Vezi vârful, a spus ea. Trebuie să ajungi pe vârf. Să vezi cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă, în șoaptă, poezia... Copacul tău ești tu în dumbrava ta minunată, Lizuco... Și-atunci, zmeurișul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să se înalțe. Am lăsat jivina în urmă și m-am dus către acea nălucire. Când am ajuns destul de aproape, am înțeles că era o cruce. O ciopârțise cineva din topor, dintr-un stejar asemeni celui pe care-l văzusem prăvălit lângă lup. Dintr-o parte, rădăcinile lui îți dădeau impresia că e un om în genunchi care se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi înghețat, se ghiceau niște litere inegale scrijelite cu greutate de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
la Sâncrai în ’88. Mama și bunica pregătesc vasele și, din când în când, își astupă urechile să nu mai audă guițatul agonic. Eu sunt afară printre bărbați, gata să-i ajut, inclusiv la înfipt cuțitul în gât. Reușim să prăvălim animalul și să-l înjunghiem. Moș Emil aduce paie proaspete și o lampă cu gaz. Începe să miroase a șorici. Bem adălmașul din cănițe de lut: țuică fiartă cu piper. Ne tăiem câte o ureche proaspăt pârlită și o împărțim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
în hlei, îngreuiate de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l aduseră pe năsipiș neted; îl așezară prăvălit pe o coastă; un pârăuaș începu a curge prin barba încâlcită, amestecându-se cu două dungi de sânge, care însemnau linioare roșii de la nări, în jos, pe obraz. —Trebuie să se fi înecat azi, zise moșneagul privind la fața necunoscutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pumn pe sub nas, întorcea ochii vii spre stăpânu-său, aștepta un cuvânt. Vedea că stăpânul său e într-un ceas crâncen. Ca să nu lese nici o clipă neîntrebuințată și să nu rămâie un gol în care mânia paznicului s-ar fi putut prăvăli, Bezarbarză tropăi repede în casă și ajută pe femei să iasă. — Stăi să vie și stăpână-tău! țipă aprig nana Floarea. Lui Bezarbarză nu-i păsa de asemenea țipăt. Bătrâna era totdeauna bună cu el. —Ai fiert lapte? —Fiert. —Băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Mefistofel, rânjind nu cu părere de bine. În acea clipă am auzit în marginea luncii și cântecul din ajun al rudăresei. Numai un moment am fost atent într-acolo și crapul era cât pe ce să câștige lupta. S-a prăvălit cu varga spre fund și m-am dus și eu după el în gârlă până la brâu. L-am ținut totuși bine și l-am întors la fața apei făcându-l să beie aer. În starea asta, pe jumătate înomolit, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică-meu își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se întunecă. Iar tu, Granadă, știu că flacăra ta pâlpâie o ultimă oară înainte de a se stinge, dar nu vă bizuiți pe mine ca s-o sting, căci urmașii mei ar scuipa atunci peste amintirea mea până la ziua Judecății.“ Se prăvăli mai curând decât se așeză și câteva secunde se scurseră încet, apăsător, înainte ca tăcerea să fie iarăși ruptă de Astaghfirullah, care dădu uitării cu prilejul ăsta vechea lui dușmănie față de Abu-Khamr. „Medicul grăiește adevărul. Ceea ce vizirul vrea să ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Preț de o clipă, am revăzut în minte atâtea imagini ale lui: înduioșător când îmi povestea despre Granada; afectuos când mă mângâia pe ceafă; înspăimântător când o repudiase pe mama; execrabil când o jertfise pe sora mea; jalnic atunci când stătea prăvălit la masa unei taverne. Câte adevăruri îmi venea să-i strig de la înălțimea calului pe care ședeam! Știam însă că limba o să mi se lege din nou când am să pun piciorul pe pământ, când o să trebuiască să dau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]