19,664 matches
-
întîmplat și cu alți scriitori decretați clasici în viață în timpul comunismului: a fost dat uitării atît de către editori, cît și de către critici. Ediția în douăzeci și două de volume începută prin anii '50, incompletă și necritică, s-a umplut de praf în rafturile bibliotecilor. Destule dintre operele sale mai vechi n-au fost niciodată retipărite. Puținele articole și studii care i s-au consacrat s-au mărginit să repete clișeele școlare de toți știute. A trebuit să treacă mai bine de
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
lumina și curenții de aer aduc cu ei căldura și că în întuneric e întotdeauna mai răcoare, și care (pe măsură ce soarele bătea tot mai din plin pe această latură a casei) se zăbrălea cu dungi gălbui încărcate de fire de praf - Quentin se gîndea că ar fi cojițe din vopseaua veche, uscată, decolorată, suflată înăuntrul camerei de pe jaluzelele jupuite, așa cum le-ar fi împins boarea de afară. O tufă de glicină înflorise a doua oară în vara aceea pe un grilaj
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-un concurs de împrejurări, cenușa respectivă cu un praf de supă și o folosește ca atare... Jean Celeste Dimitrescu se joacă, plin de cruzime, cu sufletul cititorului, îl încântă și îl îngrozește alternativ, dar îl și cucerește. Este un mare talent care a intrat târziu în competiția literară, dar
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
rus al cărui nume se leagă de Țara Românească.) Oricît de mărunt ar fi fost - în secolele 18 și începuturile lui 19 - rolul scriitorului, în general, al reporterului călător, cronicar, sau autor de însemnări, ca marchizul de Custine ce făcuse praf Rusia la întoarcerea din voiajul istoric, egalat doar de "Întoarcerea din U.R.S.S" a lui André Gide, în dîra acestor scrieri de dezgust aflîndu-se mai tîrziu și Panait Istrati al nostru cu Vers l'autre flamme, oamenii scrisului erau
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
occidentalilor asupra societății și culturii române m-a îndemnat să petrec cîteva ceasuri în bibliotecă, căutînd numai texte consacrate României. Mi se pare îngrijorător faptul că mai bine de jumătate din titlurile și autorii pe care i-am găsit strîng praf pe rafturile unei biblioteci universitare americane încă din anii '60 și '70. Ceea ce înseamnă, inevitabil, că această jumătate reprezintă documente de partid, texte de propagandă, obscure broșuri menite să popularizeze imaginea unei prospere Românii socialiste. Hotărît, cultura română nu e
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
se opriseră să privească... O singură babă se închina pe trotuar. Fanfara civilă executa un marș funebru pășind alene, cu șeful ei în frunte care sufla într-un clarinet ascuns într-o pungă de plastic, probabil instrumentistul să nu inhaleze praful... Plecaseră mai departe cu o dispoziție funebră care îl făcea pe anticar să filozofeze... Nu există lucruri - spunea el - există numai niște procese, numai niște mișcări, vibrații, ele doar alcătuiesc viața..." Vorbea cu dialectica sa lesnicioasă de evreu învățat al
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
de refuzul capitulării, al resemnării. Toate arborate sub egida expresionismului: "Pe fruntea mea trece metal înghețat/ Paianjeni îmi caută inima./ Este o lumină ce se stinge în gura mea.// Noaptea mă aflam pe o câmpie arsă,/ Înmărmurit de murdăria și praful stelelor./ În tufișul alunului/ Din nou răsunau îngeri de cristal." (De Profundis) Dacă ar fi să stabilim niște coordonate de afinități (proces destul de dificil, aproape ratat în cazul lui Trakl) am aduce în vizor întreaga serie a poeților Desperado din
"Flautul luminii, flautul morții" by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16313_a_17638]
-
Brașov, tînăra generație are ce învăța, are cum afla ce înseamnă pasiunea, dăruirea, sacrificiul pentru că acolo joacă Mircea Andreescu, Costache Babii, sau Săndulescu, Virginia Itta Marcu. Mai mult decît atît la Brașov se învață mereu, se îndepărtează manierismele, se șterge praful de pe instrumentele artei actorului. Despre toate acestea, Claudiu Goga a aflat cîte ceva din școală, fiind student la clasa profesorului Valeriu Moisescu care l-a îndrumat pentru examenul de licență spre Brașov. Acolo a debutat Goga cu spectacolul Conu Leonida
Cerere în căsătorie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16319_a_17644]
-
croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea completă a fluturelui prins în gheare ușor, atît de ușor, aproape ca un abandon; încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, - expresia ei de satisfacție. Țiganca beată, îngenuncheată în noroi, vara, în ploaie... Părul ei lung, negru, ud, lipit de obraji, pe umeri... Sînii ieșiți în afară lăsați din rochia de stambă colorată. Fața
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
prostie - s-a împlinit la milimetru astăzi. Domnul Ornea, excelent cunoscător nu doar al istoriei culturale românești, ci și al moravurilor noastre naționale, descrie felul stupefiant în care una dintre cele mai prestigioase instituții culturale a României a fost făcută praf și pulbere: Când a venit momentul funest al vânzării, F.P.S. s-a dovedit o instituție de jaf public, ai căror funcționari (după ce primeau de la cei interesați un plic consistent cu bani) îngăduiau cele mai strigătoare la cer malversațiuni. Printre ofertanții
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc, levănțică și altele. Înserările căzînd repede toamna, interioarele, la aprinsul lămpilor, făcînd să lucească tingirile, obiectele de cupru, icoanele argintate agățate de pereți... În asfințitul zilelor, în nopțile singuratece, eroii luau drumul caselor pe care
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
Constantin Țoiu 1952, iulie. Orașul sub pulberea galbenă de praf. Unii spun că e un praf asiatic adus de vînt de la o experiență, nimeni nu știe de care. Se lasă pe lucruri, pe orice. Îți intră în gură și cînd stai cu ea închisă și nu vorbești. Cearceafurile pline de
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Constantin Țoiu 1952, iulie. Orașul sub pulberea galbenă de praf. Unii spun că e un praf asiatic adus de vînt de la o experiență, nimeni nu știe de care. Se lasă pe lucruri, pe orice. Îți intră în gură și cînd stai cu ea închisă și nu vorbești. Cearceafurile pline de praf și ele, se ia pe
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
Unii spun că e un praf asiatic adus de vînt de la o experiență, nimeni nu știe de care. Se lasă pe lucruri, pe orice. Îți intră în gură și cînd stai cu ea închisă și nu vorbești. Cearceafurile pline de praf și ele, se ia pe corp, îți intră în piele. Găsești același praf galben teribil de insinuant, cum spune un...(lipsește) și în borcanul de dulceață, totuși, bine închis, cu capacul lui de tinichea. Chiar așa începe dimineața. Cînd ea
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
nimeni nu știe de care. Se lasă pe lucruri, pe orice. Îți intră în gură și cînd stai cu ea închisă și nu vorbești. Cearceafurile pline de praf și ele, se ia pe corp, îți intră în piele. Găsești același praf galben teribil de insinuant, cum spune un...(lipsește) și în borcanul de dulceață, totuși, bine închis, cu capacul lui de tinichea. Chiar așa începe dimineața. Cînd ea îi aduce la pat dulceața obișnuită, de prune, că e mai ieftină. El
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
borcanul de dulceață, totuși, bine închis, cu capacul lui de tinichea. Chiar așa începe dimineața. Cînd ea îi aduce la pat dulceața obișnuită, de prune, că e mai ieftină. El o întreabă, după aceea: Ia vezi, s-a mai lăsat praful afară? Ea ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
tinichea. Chiar așa începe dimineața. Cînd ea îi aduce la pat dulceața obișnuită, de prune, că e mai ieftină. El o întreabă, după aceea: Ia vezi, s-a mai lăsat praful afară? Ea ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
aduce la pat dulceața obișnuită, de prune, că e mai ieftină. El o întreabă, după aceea: Ia vezi, s-a mai lăsat praful afară? Ea ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
ridică perdelele. Trage jaluzelele, care scîrțîie văzîndu-se praful prin interstițiile de lemn, de trestie, un praf ce colorează lumina, ca într-un amurg deși e dimineața, vara, iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la țară... " Ăsta nu-i praf de pe la noi, spune bătrîna ștergîndu-l cu cîrpa, e un praf mărunțel și nu
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
iar soarele bate puternic în jaluzele... Cînd trage cu putere jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la țară... " Ăsta nu-i praf de pe la noi, spune bătrîna ștergîndu-l cu cîrpa, e un praf mărunțel și nu se ia, cine știe de unde l-o fi adus vîntul... Și să nu cadă el... Să stea el așa zile și zile de nu se mai vede
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
jaluzelele în sus, praful depus pe ele sboară în odaie răspîndindu-se peste tot. El, în pat, din cauza maladiei, discută cu ea și cu slujnica bătrînă de la țară... " Ăsta nu-i praf de pe la noi, spune bătrîna ștergîndu-l cu cîrpa, e un praf mărunțel și nu se ia, cine știe de unde l-o fi adus vîntul... Și să nu cadă el... Să stea el așa zile și zile de nu se mai vede soarele... Coniță, zău dacă-i lucru curat. E de la vrăji
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
zic, nici păsările nu mai cîntă, săracele, io cred că nici să zboare nu mai au cum... Ea, conița, cu bărbatul ei bolnav este din lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe stepele asiatice de dincolo de Urali... În afară de praf, în oraș domnește acum moda proletară. Bărbații, cînd e frig, cu lodene pe ei și
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
lumea actrițelor îmbătrînite gata să iasă la pensie și care nu mai iese deloc din cauza prafului, ce stăruie în atmosferă mascînd oamenii, colorîndu-i, dîndu-le aspectul unor spectre aduse de vîntul acela înălțat parcă de pe stepele asiatice de dincolo de Urali... În afară de praf, în oraș domnește acum moda proletară. Bărbații, cînd e frig, cu lodene pe ei și căciuli rusești cu clape de zici că sînt niște năvălitori abia descălecați în București. A încercat și ea, actrița, să se ducă într-o zi
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
știa elegantă, văzînd-o cu basmaua în cap și cu pantofi fără toc înalt o întrebase: Da' de ce te-ai mascat așa?!... Astfel că renunțase. Nu se mai dusese nici la teatru. Mai ales de cînd începuse să cadă peste ei praful acela, ca făina măcinată mărunt și galben, înecăcios, și care se depunea gros și pe sprîncene, dacă le mai aveai și nu le smulgeai cu penseta... Așa că, renunțase de tot. Și, fiind cochetă, încă, în ciuda vîrstei, se îmbrăca, se gătea
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]
-
ea. Își alegea toaletele una cîte una în fața bărbatului suferind, punîndu-l să-și dea cu părerea dacă-i venea bine cutare toaletă veche, unele ciupite de molii și care, mînuite, răspîndeau și ele în odaie norul acela fin, asiatic, de praf, de colb; și dacă era o toaletă de primăvară, își imagina că este primăvară și se uita în oglinda înaltă abia ștearsă de praf, cu dîrele galbene rămase pe ea, imposibil de șters. Și face toate gesturile de oglindire a
Praful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16489_a_17814]