801 matches
-
rămas neprelucrat artisticește. POEZIA Deși Hasdeu pretindea a fi găsit într-o psaltire versuri războinice compuse de chiar Ștefan cel Mare, întîiele stihuri (slavone) ce se cunosc sunt ale lui Udriște Năsturel din Molitvenicul slav de la 1635, repetate apoi în Pravila de la Govora din 1640. Întâia epigramă română vine ca un răspuns în Cartea de învățătură a mitropolitului Varlaam (Iași, 1643): Deși vezi cândva sămn groaznic, Să nu te miri când se arată puternic. Sunt în total 12 versuri stângace, făcute
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
caii nechezând, boii călcând apăsat înaintea plugurilor, taurii, mieii: Plăcute zbierări de turme Aerul îl umple tot; Tauri grei p-ale lor urme Apăsate mugiri scot. În poezia conceptuală, Văcărescu are vibrație, dignitate. Stihurile făcute sub stemă în 1818 (La pravila țării) se întemeiază pe un umor trist de imagini: vultur degenerat în corb, romanul în român. Ceasornicul îndreptat cultivă intenționat monotonia. În vreme ce poetul roagă ceasul să treacă repede peste clipele rele și să lungească pe cele bune, versul bate imposibil
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ileana, în care se dovedește că "Triunghiul albastru" e un "cerc" al cărui centru e domnița. Sadovenist, Al. O. Teodoreanu s-a dedicat cu ardoare cronicii gastronomice, alcătuind chiar lista de bucate a Hanului-Ancuței (tentativă de pivniță pentru rafinați), precum și Pravila în care se spune că "Iertat este fiecărui să bea cât îl ține punga și boiul său, numai cât pre vecin și tovarăși de ospăț să nu supere. Altfel se va certa". Versurile sunt simboliste, iar o parte (Cîntece de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lor este generată de contexte tematice care fac referire la evenimente istorice sau la documente vechi, pentru care "Eminescu a manifestat o adevărată pasiune"404: "estragem din "Îndireptarea legii" lui Matei Basarab (tipărit la Târgoviște 1652): Află-se scris în pravila lui Matei-Vlastari cum și Moldo-Vlahia au fost supusă ohrideanilor; iară acum nice ohrideanilor se pleacă, nice țărigrădeanului, și nu știm de unde au luat această putere (s.n.)"405. De cele mai multe ori, regionalismele "traduc" un termen neologic, facilitând accesul cititorului la mesajul
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trăiesc toate aceste elemente, cruzimea, răceala ei o plasează În categoria divinităților fecioare născute din tîmpla unui zeu: „Iar, de ești din cer zidire Cu fire dumnezeiască Și porți a ta strălucire Supt sîmțîrea Îngerească...” Duhul altei femei, Casandra, legiuiește pravile morale, Marioara - „minune [a] lumii” - are darul de sus de a scoate „de la moarte”, cu alte cuvinte: de a Învia pe cel ucis de iubire. Într-o alegorie (Visul Antonului) apare o fată dumnezăoaie: „Atunci văzui cu ochii coborîndu-să din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
limbii române în cântările bisericești, are următoarea imagine globală (și foarte laică) despre Europa, care-i inspiră elogii entuziaste: Oamenii Evropei au minte ascuțită, sunt nepregetători și viteji; și cum într-însa s-au născut atâția înțelepți, atâția puitori de pravile, doftori, ritori și voevozi aleși, carii au domesticit, au învățat și au biruit pre toate celelalte neamuri ale lumii cu puterea minții lor, a limbii și a mâinii; într-însă au înflorit și înfloresc științele, meșteșugurile, bunele obiceiuri și buna
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
declarații identice în spirit și literă: Măria Sa vă încurajează a vă face vrednici de o nouă epocă, străduindu-vă a vă pătrunde de duhul veacului de acum, care este duhul științei, al liniștei, al iubirei de oameni, al supunerii către pravilă și oblăduitori etc. Noua definiție este plină de urmări și ea duce la modificarea tuturor noțiunilor fundamentale și chiar la răsturnarea întregii scări de valori tradiționale. Una este să spui ca Dionisie Eclesiarhul: Un veac fericit era... sub domnitorul Al.
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și la Gr.Al. Ghica. El admiră neamurile care au de mult școli, care te minunează prin rânduiala lor înflorită și prin meșteșuguri. De aceea, în așezămintele sale, acest domnitor ia drept model tocmai aceste neamuri la care vedem orânduiala pravilelor celor politicești și cele înflorite meșteșuguri. Deci, departe de a produce o revoluție, o inovație în sensul strict al cuvântului, Gh. Lazăr reînnoadă de fapt, în 1818, firul unei argumentări tradiționale, pe care I. Caragea o reluase și el de la
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
chenar prindea să Învețe nou abecedar». Orânduirea nouă - a muncitorilor, În care stau scrise drepturile celor ce muncesc - aceasta este pecetea primăverii neamului nostru. Dan Deșliu o definește clar: În primăvara asta, cea dintâi, puserăm beznelor tuturor căpătâi și rânduirăm pravilă și lege că numai cine seamănă culege». Poezia acestor poeți ai primăverii se va țese pe teme apropiate, pentru că ea a crescut pe trunchiul aceluiași proces istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale e Încă obsedantă și În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o morfologie socio profesională preponderent muncitorească, dezvoltată pe baza surplusului demografic din mediul rural. Până la intrarea în vigoare a Codului Civil elaborat de specialiștii desemnați de Al. I. Cuza, raportarea bărbaților la femei a continuat să fie dictată de prevederile Pravilelor lui V. Lupu și Matei Basarab, după care bărbatul era stăpânul familiei. Având această „dezlegare” legală, soțul putea, de fapt, avea dreptul, „să-și bată femeia, <<dar nu prea afară din cale>>, precum și dreptul de a o întemnița sau pune
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
-lea, cu elemente grecești. riot1 . Laudă pe boierii vechi (mulți fanarioți ori fanariotizați etc.), laudă pe cei ce ajungeau la rândul boierilor - "prin muncă"! (mulți fanarioți ori fanariotizați), laudă pe subprefecții vechi (mulți fanarioți ori fanariotizați), laudă legiuirile vechi, ca pravila împărătească (importație străină, tradusă din grecește). El urăște atât de mult liberalismul, încît acuză pe boierii Golești că s-au amestecat cu "roșii". Ura lui Eminescu împotriva lieralismului, pe care el îl traduce prin "fanariotism", e așa de mare, încît
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mărturisește că în aceste discuții va trata despre contemplarea lui Dumnezeu, îndeletnicire a renumiților pustnici din pustiul Sketic. Spre deosebire de prima lucrare a sa, Așezămintele mănăstirești, care vorbea despre ținuta exterioară a monahului, acum se trece la analizarea omului interior, de la pravila obișnuită a rugăciunilor la rugăciunea continuă. Prima (23 de capitole) și a II-a (26 de capitole) Convorbire au fost ținute de Avva Moise și se referă pe larg la intenția și scopul monahului sau câștigarea Împărăției cerurilor pentru care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
anului 524, anul morții filosofului Boețiu. De altfel, transpunerea în latinește a scrierii anonime era cerută și garantată de un șir întreg de rude și de prieteni din aristocrație, de la Cassiodorus până la starețul Eugipiu. În anul 404, prin traducerea pravilei monahale pahomiene, Fericitul Ieronim sensibilizase societatea nobiliară din Roma față de Orientul creștin, oferindu-i satisfacțiile inedite ale ascetismului de acolo. Destinată unei respectate doamne, cum reiese din folosirea unor termeni reverențioși de adresare, epistola însoțitoare cuprinde în mod obligatoriu complimentele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
relațiile și cu amintirile sale cărturărești despre Alexandria, el și-a putut procura sigur de aici originalul în limba greacă, pe care l-a tradus în limba latină. Lui îi este caracteristic fragmentul în care Sfântul Pahomie ar fi scris pravila sa monahală sub dictarea unui înger. Astăzi s-a dovedit că această imagine provine din Istoria lausiacă a lui Paladie. De la părintele vieții monahale de obște, gândul lui Dionisie Exiguul s-a îndreptat către patriarhul monahilor. La cererea unei comunități
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
memorie prodigioasă, nu se uita pe nici o hârtie la curs și făcea mereu trimiteri la autori și lucrări "din Vest". Când analiza o "speță" o lua de la Codul lui Hammurabi, dreptul roman, o trecea prin Codul lui Napoleon, ajungea la Pravila lui Vasile Lupu și-o ținea tot așa până când noi, "loazele" din bănci, declaram că am înțeles. Dacă nu înțelegeam, o lua răbdător de la capăt. Nu știu ce părere au juriștii, dar pentru mine, ca "amator", Dreptul internațional privat era, inițial, o
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
care le putem pune în relație cu pivotul central, puterea. Intervine decisiv în organizarea lumii medievale, respectiv în imaginarul colectiv, discursul religios, concentrat asupra exemplarității și asupra restricțiilor vieții creștine − ele se regăsesc inclusiv în textele de lege (spre exemplu, pravilele medievale românești). O lume supusă canonului, doliului christic și penitenței, o lume care privește icoana ca pe o transfigurare a sacrului, iar puterea ca pe un minister delegat de divinitate, incontestabil și de aceea de neînlocuit. Sub această formă conceptuală
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
concretă și cea non-perceptibilă, dintre laic, religios și ceea ce poate fi încadrat ca abatere de la lege și canon. Structurile acestui imaginar, pe care le regăsim oglindite în texte istoriografice, religioase, "literare" (cărțile populare, spre exemplu) și "ne-literare" (scrieri "juridice" − pravilele, actele oficiale − documentele de cancelarie, notițe personale − însemnările pe cărți etc.), în programele iconografice, dar și în cadrul mentalităților (după cum le citim în mărturii), se grupează în două registre în "spațiul imaginar": laicul și religiosul - cel care include credința valorizată canonic
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și marcată de prezența semnelor sacrului, precum icoanele și alte obiecte de cult. Cum toate spațiile lumii creștine sunt supravegheate de dogmă, prin diferite mijloace (slujbe, procesiuni, locuri de pelerinaj etc.), dar și guvernate de puterea laică a autocratului prin pravile și prin instituția judecății sau alte instituții de control, s-ar putea adăuga la cunoscuta relație spațiu profan − spațiu sacru cea dintre privat și public sau dintre laic și religios (numesc astfel convențional spațiul în care se manifestă de preferință
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puterii cu cel religios negativ pot fi introduse tipurile istorice sancționate în scrierile moralizatoare, în hagiografii, în cărțile populare sau în "oglinzile principilor" (penalizarea este în general invocată și redată sub incidența moralei creștine, nu a justiției politice sau a pravilei). Un prim modul este constituit așadar de rolurile pe care le joacă puterea masculină și de codurile (convențiile) care o susțin. Spațiul lumii laice este totodată și scena pe care se desfășoară acțiunile întemeietorului, ale autocratului cruciat sau ale cavalerului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
căsătoria, păcatul, penitența și moartea 18 −, codurile vestimentare, alimentare, sexuale și pedagogice (primii ani de viață ai fiului, iar pentru fiică, până la căsătorie) reflectă încadrarea socială (și nu doar) a femininului în raport cu masculinitatea; același lucru se remarcă în codurile juridice (pravilele sunt cea mai bună mărturie pentru modul în care instituția statului creștin interpreta și mai ales aplica preceptele dogmatice). Aparițiile femeii în spațiile comune (ale orașului sau ale palatului) sunt urmărite cu atenție de ochiul public, fie al Curții (o
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lumea de dincolo". Fantezia generează mai curând corpusul imaginilor numite fantastice, fabuloase, magia, iluzia și chipul maleficului sau "literatura" livrescă ficțională (în formele ei medievale), în timp ce imaginația este cotată drept o funcție de reprezentare a fenomenelor puterii laice sau religioase (istoriografie, pravile sau morala creștină). Urmând acest traseu științific, se poate realiza joncțiunea dintre viziunea antropologică asupra puterii și matricea de organizare a materiei imaginarului medieval. Modelul s-a format ținând cont de o repartiție de tip antropologic și simbologic a raporturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
critica Europei creștine pentru nesprijinirea suficientă a bastionului de la Dunăre), modelul românesc; "Statul și structurile politice" − absolutismul monarhic, statul boieresc, natura puterii, originea etnică a domnului − domn pământean, domn fanariot, domn european −, durata domniei, imaginea domnului, puterea judecătorească, adoptarea de pravile; "Politica internă" − scopul cârmuirii, critica situației, exploatarea economică străină și critica stagnării; "Politica pentru cultură" − ideea de luminare și politică pentru cultură, frâne culturale externe (slavonismul, elenismul), instrumentele politicii culturale, limba națională; "Stat și Biserică − politica religioasă" − conștiința creștină, pan-
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fost pusă niciodată în discuție; cu toate că spre sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII s-a organizat un "regim nobiliar centralizat", domnul a rămas, în același timp, legibus adligatus și legibus solutus (ceea ce ducea deseori la nerespectarea de către el a pravilei, pe care ar fi fost obligat măcar să o invoce, dacă nu să o și aplice). Acest lucru face din rolul său în organizarea imaginii identitare colective elementul central de putere din schema modelelor socio-politice (descrise în capitolul anterior, în cadrul matricei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și de manifestările puterii voievodale, boierești sau negustorești; "aparițiile" masculine sunt transferate în imaginar sub forma modelelor și memorate în registrele descrise anterior în funcție de valoare și de performanță concretă. Sub "mâna" autoritară a stăpânului, pater familias, stau însă nu doar pravilele sau respectarea în general a moralei creștine în spațiile publice și în cele private, ci și modul în care este reprezentată femeia în imaginarul cotidianului. În chip diferit față de vechea societate matriarhală sau de cetatea greacă sau romană (nici ea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a comportamentului prescris (de instanțele masculine) atrage după sine fie condamnarea publică a atitudinilor considerate nefirești, fie claustrarea într-o altă lume "privată": mănăstirea. Situațiile variază în funcție de treapta socială, dar și de conjuncturi. Dacă legile laice (de tipul celor din Pravilele lui Vasile Lupu) sunt făcute să reglementeze în special viața femeii obișnuite, mai libere și mai des surprinse cedând ispitei, doamna de la curte intră rar sub incidența pedepselor, nu numai datorită unui statut privilegiat, ci și (am sublinia aici beneficiul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]