781 matches
-
w"-:or ’emón"ÖÄ (Ps 100/99,5): „Bun este Domnul, în veac este indurarea lui și din neam în neam fidelitatea lui.” (t.n.) HÄ:ó la-YHWH k ”Ä> YHWH / k le-‘Äl"m ƒasedÄ (Ps 136/ 135,1): „Preamăriți-l pe Domnul, căci bun este Domnul, pentru vecie este milostivirea lui!” (t.n.) sau, mai rar, atribut: YHWH ha””Ä> yekappQr be-‘a: kol le>">Ä hQkn li-:erÄš h"-’Elohm YHWH... (2Cr 30, 18b-19a): (litt.) „YHWH
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ori242, mai cu seamă în citate din Septuaginta și în expresii de tipul „mâna Domnului” (Lc 1,66), ori cu sensul de ’A:Än, „Stăpân”243: ...exomologo¤maí soi, pátQr, kýrie to¤ ourano¤ kaì tQÎs gQÎs... (Mt 11,25b): „...Te preamăresc Tata, Stăpâne al cerului și al pământului”... (t.n.) Dar, în majoritatea cazurilor, acest nume, în sens de YHWH, îi este dat lui Isus, în special după înviere, ca o expresie a credinței în dumnezeirea lui244. Interdicția de vocabular din
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3.2.1.6.1. basileús: Împărat (toate traducerile românești menționate); „Rex” (Vg); „Roi” (BJ); „King” (RSV). În Mt 5,35 Ierusalimul e numit pólis to¤ megálou basiléÄs: „cetatea marelui Rege”. Iar în doxologia din 1Tim, 6,15-16 Dumnezeu este preamărit că ho makários kaì mónos dynástQs, ho basileùs tÄÎn basileuóntÄn kaì kýrios tÄÎn kurieuóntÄn, ho mónos échÄn athanasian, phÄÎs oikÄÎn aprósiton, hòn ežde oudeìs anthrÀpÄn oudè idežn dýnatai...: „fericitul și singurul Stăpânitor, Regele regilor, Domnul domnilor, Cel care singur are
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și locuiește în lumina cea neapropiata, pe care nici un om nu l-a văzut și nu-l poate vedea...” (t.n.), după ce mai fusese numit, în 1,17, basileùs tÄÎn aiÀnÄn, „împăratul veacurilor”. În imnul din Apocalips 15,3-4, e preamărit că ho basileùs tÄÎn ethnÄÎn, „Regele neamurilor”, adică stăpânitor peste toate popoarele pământului. 3.2.1.6.2. déspota (e folosit exclusiv în această formă, la vocativ): „Doamne” (SC); „Stăpâne” (celelalte traduceri românești); „Dominus” (Vg); „Souverain Maître” (Lc 2,29
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Lumină” (toate traducerile românești); „Lux” (Vg); „La Lumière” (BJ); „the Light” (RSV). Simbolul universal al luminii îi este aplicat în mod firesc lui Hristos, care vine să-i călăuzească pe toți spre Tatăl. În Evanghelia după Luca, bătrânul Simeon îl preamărește că phÄÎs eis apokálypsin ethnÄÎn (2,32) - litt. „Lumină spre revelare neamurilor”. Dar Hristos că lumina este una dintre marile teme ale Evangheliei după Ioan. Încă din Prolog, după ce se referă la el numindu-l ho Lógos, îl desemnează că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spus la echilibrul dintre lumea divină și cea umană. Cuvântul latin derivat (ritus) desemna ordinea actelor de preamărire a zeilor și, implicit, sistemul de obligații ale credincioșilor. Acest termen era asociat celui de „cult” (provenit din colere, „a cultiva”, „a preamări”), care se referea la ansamblul de rituri legate de un anumit zeu, un anumit moment ceremonial, și celui de „religie” - provenit dintr-o rădăcină indo-europeană (leig, „a lega”). În acest sens, ...În perioada Romei și În latina folosită de limbajul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
familiei și aspirației către aceasta: dorul se poate materializa și poate fi transmis cu ajutorul elementelor naturii - de aici și rugămintea adresată vântului de a-i aduce semnele afecțiunii veșnice a fraților, surorilor și părinților. Acest cântec contrastează cu orațiile care preamăresc evenimentul nunții, calitățile mirelui, belșugul sărbătorii și fericirea noii familii: prin sinceritatea lui, contrastează cu ansamblul excesiv ceremonializat și alegorizat al nunții. Aproape tragic În lirismul său, el funcționează ca un mod ritualizat de exprimare a unor spaime (Întemeiate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi luptat pentru idealuri ce i-au distrus țara. Ce face Ono? Nu ne e greu să ghicim de ce se duce la Matsuda (fost coleg, pictor și el) și la Kuroda (fost elev). Ono, fostul pictor de vază, cel ce preamărea Japonia cuceritoare, își dă silința să-și reabiliteze trecutul în ochii părinților viitorului ginere. Aceștia urmează cu siguranță să ceară referințe, după tradiția japoneză. Matsuda îl înțelege și îl primește cu blândețe, întrucât el este acela ce i-a deschis
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
european sub hieratismul japonez. Înțelesul titlului e dezvăluit abia în final. Lumea plutitoare a plăcerilor înserării a născut tablourile înșelătoare ale lui Mori-san, care e Sensei, Maestrul. Această lume piere în zori. Ideea de a surprinde plăcerile nopții, de a preamări lumea plutitoare, implică putința de a spune la capăt: N-am irosit timpul. Din păcate, lumea plutitoare, oricare și oriunde ar fi ea, orice ar reprezenta, nu poate stinge tragedia că îmbătrânim și suntem lent deposedați de viitor. Așa a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
supunerea față de valorile regale. Nu trebuie totuși să ne lăsăm Înșelați de formularea rigidă. Faptul că experiența directă cu divinitatea este posibilă, că i se poate simți În mod personal prezența este demonstrat de numele proprii, adesea compuse, care Îi preamăresc pe zei (documentația este sumară, dar elocventă); În formulările respective, zeii apar așa cum sunt ei concepuți sau doriți de oamenii obișnuiți: sunt chiar binevoitori, plăcuți, protectori, În așa fel Încât Îți dorești să le aparții. De asemenea, condiționărilor sociale li
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ptolemei, dar care ilustrează și diversitatea lumii religioase pe care o stăpânesc. În timp ce templele mai vechi erau locuri În care regele Își arăta devoțiunea față de zeul căruia Îi era dedicat templul și Își celebra totodată propria divinitate În fața supușilor săi, preamărindu-și faptele, acum acestea tind să se Închidă prin numeroase coridoare circulare, iar pe ziduri se repetă la infinit scene minuțioase cu ofrande și se copiază texte teologice, ale căror secrete le cunosc doar preoții, scrise Într-o grafie din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sora sa iubitoare se oferă să Îl Înlocuiască acolo pentru șase luni pe an: oferta este acceptată de responsabilii acestui regat și se rezolvă problema alternanței anotimpurilor și a perioadelor de fertilitate. 2) Plângerile lui Dumuzixe "Dumuzi" - Mesopotamienii l-au preamărit pe acest zeu În multe texte care amintesc despre „căsătoria sacră” cu Inanna/Iștarxe "Iștar", În descântece Împotriva unor boli, În vrăjile pentru iubire, În celebrările anuale ale Învierii sale, În textul Visul lui Dumuzi și altele. În ceea ce privește tema tratată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Anu"(m) și Enlilxe "Enlil" - autoritatea. Emblema lui Nannaxe "Nanna"-Su’en/Sinxe "Sin" era luna nouă. Epitetul său caracteristic era Nar³mÌșt, „Celxe "Cel" al cărui răsărit este minunat”. Soția sa era Ningalxe "Ningal", „Mareaxe "Marea" Stăpână”. Acest zeu era preamărit În imnuri și rugăciuni foarte frumoase. Iată Începutul unuia dintre ele: Părinte Nannaxe "Nanna"ș-Su’enț, care pășești cu o neasemuită maiestate, căpetenie a zeilor... Divinitatea ta strălucește cu slavă sublimă asemenea cerului și e Întinsă precum marea... Răsăritul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Inanna/Iștar În Infernxe "Infern" (bilingvă: cf. subcapitolul 3.5c); Inanna și Bilulu (sumeriană); Inanna și Șukaletuda (sumeriană) etc. Este hotărâtor rolul zeiței În textele privind Căsătoria sacră și Ciclul mitologic al lui Dumuzixe "Dumuzi". Inanna/Iștarxe "Iștar" a fost preamărită În multe imnuri, În care se simte o devoțiune realmente afectuoasă pentru zeiță. 7. Alți zei de seamă sau foarte venerațitc "7. Alți zei de seamă sau foarte venerați" În speculația și/sau practica religioasă un rol important l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zeii Își exprimă toată recunoștința față de Marduk și Îi ridică prestigiosul templu din Babilon, numit Esagila „Casa/Templul care Își ridică fruntea În Înălțimi”. Zeii Îi acordă apoi oficial „domnia (asupra) zeilor” și „stăpânirea cerului și pământului”. În final, Îl preamăresc cu cele 50 de nume solemne ale sale, care reprezintă o sinteză a tuturor prerogativelor divine primite. În poemul En¿ma eliș se afirmă că Mardukxe "Marduk", după ce l-a ucis pe Kinguxe "Kingu", „i-a luat „Tablele Destinelor”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpânirea din sanctuarul său babilonian Esagila. Aici se celebrează În fiecare an sărbătoarea solemnă a Anului Nou (akștu), În timpul căreia se citește În public En¿ma eliș: cu această ocazie, Marduk hotărăște pentru tot anul destinele Babiloniei. Mardukxe "Marduk" este preamărit și ca zeu al Înțelepciunii, al sfatului, al magiei și al vindecărilor. În această calitate este adesea venerat și invocat. Cunoaștem multe rugăciuni și imnuri În cinstea sa. Cultul său a reușit să pătrundă inclusiv În Asiria. Soția lui Mardukxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Zand-ului era una din sarcinile preotului. Un număr important de mărturii, răspândite În textele pahlavi și obiect al unui important studiu Întreprins de H. W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale, lăudând fidelitatea Învățăturii originare și preamărind rolul pe care l-a avut aceasta În continuitatea religiei lui Zoroastruxe "Zoroastru", ale cărui cărți s-au pierdut, au fost arse sau furate de „blestematul” Alexandru. În realitate, nu există urme ale acestor cărți, care, probabil, nu au existat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi deci comparat cu latinul Ianu, cf. Dumézil, 1947), dar Încă din textele vedice apare strâns legat de Indraxe "Indra": se pot analiza În acest scop, de exemplu, Rig-Veda I, 135, I, 139, IV, 46, unde cei doi zei sunt preamăriți Împreună, și Rig-Veda IV, 46 și IV, 48, unde Indra apare chiar ca vizitiu al lui V³yu. Această alunecare a lui V³yu către a doua funcție trebuie să fi Început Încă din epoca indo-iraniană, iar Iranul nu a făcut decât
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
permit nici măcar să răspundem la Întrebarea fundamentală În ceea ce privește influența iraniană: dacă au existat sau nu elemente de dualism În religia slavă. De fapt, doar În Chronica Slavorum de Helmold (secolul al XII-lea) este atestată informația că slavii din Holstein preamăreau doi zei, unul bun și unul rău, aceste din urmă numindu-se Zcernebochxe "Zcerneboch", „Zeul negru”. Dar este vorba despre o mărturie izolată care se referă la un singur ethnos slav (cf. Pisani, 1950a, p. 50). 2. Culte naturaliste?tc
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitățile principale ale panteonului baltic. a) *Deiwos Lituanianul Diëvas (căruia Îi corespunde letonul Dìevs) este cerul În aspectul său solar și diurn (cf. În vedică, dyau-, „cer”, În latină, sub divo, „cer deschis” etc.). În cântecele populare, acest zeu este preamărit ca un tânăr frumos cu haine de argint, Înarmat cu spadă, călare pe cai minunați cu pinteni de aur. El este cel care Împarte bogății și sub protecția lui se află atât animalele domestice și cele de povară, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai evidentă și mai utilă. Această sfântă a avut mereu un loc important În pietatea irlandeză: Împreună cu Patrick - În privința acestuia merită discutată importanța pe care a avut-o În evanghelizarea Irlandei, nu neapărat din punct de vedere istoric - ea este preamărită Într-un imn ca „unul dintre cei doi stâlpi ai Împărăției șCerurilorț”, iar În alte texte este alăturată sau chiar o Înlocuiește pe Maria, ca „mamă a lui Isus”. În ceea ce o privește, este Însă suspect faptul că nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Liegnitz) și Britania (actualul Carlisle era În epoca antică Luguvalium sau Luguvallum). Și dacă este adevărat că În Irlanda se jura pe zeii propriului trib, este la fel de adevărat că, uneori, se jura pe „zeii principali”, adică, evident, pe zeitățile principale preamărite pe Întreaga insulă. Spuneam mai sus că multe dintre numele zeităților galice ne sunt cunoscute mai ales din tradiția epigrafică, dar și prin intermediul unor autori clasici care nu s-au lăsat prinși de practica interpretării. Acesta este, de exemplu, cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cel al Dianei din Sciția”. - De bello civili, I, 444 sqq.). Acest grup de versuri este astfel comentat În Commenta Bernensia la Lucanus (secolul al IV-lea): În limba galilor, Mercurxe "Mercur" este numit Teutatesxe "Teutates", iar la ei este preamărit cu sânge uman. La gali, Teutates-Mercur este Îmbunat În acest fel: un om este ținut cu capul Într-un hârdău plin și moare sufocat. Esusxe "Esus"-Martexe "Marte" este Îmbunat astfel: un om este atârnat de un copac ca să moară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-ar consuma, unde orice dorință este mereu satisfăcută, unde o sută de ani durează mai puțin decât o zi pentru noi. De obicei, o tânără copilă de stirpe divină se apropie de erou, Își exprimă simpatia pentru el și preamărește frumusețile insulelor: atunci el pleacă Împreună cu un prieten credincios și nu se mai Întoarce niciodată; sau se Întoarce după o călătorie de câteva zile și, consternat, Își dă seama că În țara de unde a plecat trecuseră sute de ani. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mitul referitor la originile germanilor (mit care se referă la originea umanității Înseși, pentru că o cultură primitivă identifica ușor propriul ethnos cu umanitatea În Întregul ei): În cântecele lor vechi, care este singurul fel de document scris la ei, germanii preamăresc un zeu, Tuistoxe "Tuisto", care s-a născut din pământ, și pe Mannusxe "Mannus", fiul său, Începătura și urzitorii neamului lor. Lui Mannus Îi dau trei fii, de la numele cărora cei dinspre Ocean s-ar numi ingevoni, cei mai dinăuntrul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]