2,230 matches
-
anumite filoane structurale privind necesitatea suferinței participative și substitutive, ies la iveală intempestiv, de parcă autorul ar fi smuls din condei, propriile noastre cuvinte. Desigur, atmosfera este cât se poate de bacoviană, cu elementele specifice: atmosferă plumburie, picurii de ploaie care, prelingându-se pe geamuri dau naștere melancoliei, ramuri triste-n tânguire, amintirile care dau năvală pe acest fond înnegurat, gândurile sfărâmă zăvoarele minții, cearceafurile reci care au uitat parcă forma ființei iubite, și în acest décor destul de sumbru, singura lumină e
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
-ntoarce iar Lumina spre ale Firii spații. La capăt de-arcuire venind sonor spre mine te-aștept în necuprinsul ce-n suflet l-am cuprins. Lumina e-o cuantă de dăruiri senine un zbor din nerostirea ce suflet și-a prelins. Leonid IACOB Referință Bibliografică: de-aprinzi / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1027, Anul III, 23 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DE-APRINZI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352506_a_353835]
-
sufletul și să-i îndepărtez frica necruțătoare... Singura posibilitate de a reuși acest lucru, este aceea de a mă consacra mai departe muncii mele creatoare; de a trăi ACUM clipa și de a o simți și onora până ce se va prelinge printre brațele timpului... Mulți dintre noi nu dau importanță clipei prezente, lăsând ca ea să se piardă fără a o fi trăit... Nu vreau să-mi irosesc prezentul, tremurând de teamă în fața viitorului. Până... atunci, vreau să mă bucur de
O UMBRĂ... FĂRĂ LACRIMI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350523_a_351852]
-
înainta cu pași apăsați și nu zicea nimic. - Poc! Poc! - se aude de peste deal. -Nero! Nero! - strigau copiii. - Nero! strigă înduioșat și stăpânul. Cu o ultimă sforțare Nero își ridică capul din care șiroia sângele iar râuri de lacrimi se prelingeau din cei doi ochișori încețoșați de apa morții și îi răspunse prin două gemete lungi, apoi se lăsă moale pe iarba fragedă a pajiștei și înțepeni. Boticul mic și umed acum era aspru și rece. Piciorușele din față erau împreunate
NERO de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350580_a_351909]
-
afectată emoțional și am simțit că nu-mi pot stăpâni emoțiile însă, de când am pășit în interiorul acestui edificiu, un sentiment de pace s-a răsfrânt asupra sufletului meu, deși lacrimile, fără să le fi dorit, am simțit cum mi se prelingeau pe obraji și simțeam că cea pentru care venisem să-i aduc un ultim omagiu, era acolo prezentă, deși trupul ei inert se odihnea pe lespedea rece, unde urma să i se facă ultima slujbă, înainte de a părăsi această lume
ÎMPREUNĂ ŞI DINCOLO DE MOARTE! SUFLETE PERECHE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350613_a_351942]
-
Tu cânt de luptă de vikingi, Eu bolero în Si bemol... Eu te aprind când tu mă stingi... Eu apa dintr-o cupă cu alcool, Tu focul gradelor, te-ncingi, M-asediezi, eu dau ocol Și curg abia când te prelingi Și cazi ca o cascadă-n gol. Abia te-ating când mă atingi Ca striga aușelul dintr-un stol... Când lin te trag tu mă împingi Și mă tragi brusc fără control În carnea ta să mă închingi, Să mă
RELIGIOS, FRIVOL... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 687 din 17 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351311_a_352640]
-
deasupra apei. Se anunța o zi caniculară de vară, iar eu nu puteam sta mult pe mare. Din când în când, introduceam șapca din material de blugi în apă, o storceam ușor și o așezam pe creștetul capului. Apa se prelingea peste umeri, iar răcoarea plăcută mă înfioara. Din difuzorul tranzistorului se auzea o muzică relaxantă. Pescărușii se adunau zgomotoși în jurul bărcii, le era foame și așteaptau micul dejun. Deja s-au învățat cu pescarii. Cel mai curajos se așeza pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
zoologică în captivitate, în filme de groază cu sfârșit tragic, în natură. În Turkmenistan am văzut un șarpe gri-vînăt lung de câtiva metri, ce traversa autostrada. Dimensiunile lui m-au îngrozit. Ajuns la parapet s-a ridicat asemenea unei cîrje prelingându-se apoi ca apa în cultura de bumbac. În altă zi, întorcându-ne de la un ștrand am văzut în mijlocul șoselei, față în față, doua cobre unduindu-și amenințătoare corpul, cu gâtul umflat, având capetele ca o cagulă cu ochelari. Chiar
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
scotea un șuierat înspăimântător atunci când era purtat în luptă. Derutată, l-am întrebat pe bunicu: - Dacă iubești și vindeci animalele, cum ai putut să vânezi Lupul Sur, simbolul strămoșilor noștri daci? Pe fața blândă și oacheșă a bunicului, s-a prelins atunci, o lacrimă, mare cât o boabă de mărgăritar. Îl iubeam tare mult și m-am mâhnit când l-am văzut trist; i-am mângâiat fața, mustața și părul nins de ani. Bunicul m-a luat pe după umeri și mi-
LUPUL SUR (PARTEA A-II-A) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351559_a_352888]
-
de refugiu. Erau în mijlocul încăperii așezată în mijlocul stațiunii Techirghiol, erau în univers și universul nu întârzia să se rotească cu ei într-o lume absurdă, blândețea se transformase în violență fără voință, nimeni nu forța pe celălalt, dar sângele se prelingea ca într-un război făcut pe timp de pace, iar participanții se întrebau: de ce? De ce? Ea tăcea o vreme și se retrăgea în fildeșul său alb, ori de câte ori se apropia el, ea se contracta cu frică și previziune ... de ce? De ce?... doare
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
și sare! Limassol, Cipru 6 septembrie 2012 Ascult romanța unui vis... ascult romanța toamnei romanța unui vis sub gutuiu-n care plânge pe verdele-ostenit de arșiță, rugina... coroana-i răvășită de vânt uscat și praf filigranat de stele din ceruri se prelinge peste tărâmul blestemat cu zei amorfi dansând în nopți cu iele mi-e sufletul deschis... visez, zăresc lumina și ochii tăi ca marea scântei de dor adună îți simt acum chemarea când scripca veche-mi cântă romanța ta pe-o
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Cloșani, o istorie a Herculanelor și câteva concluzii acide ale autorului, referitoare la societatea de azi. Este omniprezentă fascinația unui peisaj incredibil de adevărat. Sunt descrieri purificatoare ale acestei prispe de colnice și glugi de piatră pe care s-au prelins parcă și lacrimile lui Dumnezeu. Sunt coloanele maiestuoase pe care se reazemă bolțile gigantice ale unui univers străbătut de blestemul ponorean al călugărului Nicodim. Detașarea dezarmantă, sinceritatea și erudiția merg mână-n mână, întregind ceea ce un ochi mai pricinos poate
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]
-
deschid precum florile dimineața. Un adevărat festin de cuvinte, întotdeauna cu un final neașteptat, ca orice dragoste nouă sau veche. Unul din doi rămâne cu arderea-n piept, pe rugul de liniște. Celălalt privește cu ochiul din ceafă, cum se prelinge cenușa, la picioarele stâlpului roșu. Doar fluturii mai sunt atrași de spectacolul flăcărilor, de pruncii incandescenți ai scânteielor care pârâie și trosnesc precum focul de artificii al dragostei consumate atât de inegal în noaptea dintre milenii. Și doar “păsări de
SINGURĂTATEA ALBULUI ÎNTUNERIC, CRONICĂ LA CARTEA DE VERSURI A ILENEI POPESCU BÂLDEA TU NU ŞTII CUM PLÂNG FLUTURII , EDITURA PROXIMA, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia [Corola-blog/BlogPost/351721_a_353050]
-
nu i-a învățat. Ei au altă școală a vieții! Unii îți caută privirea, întind mâinile cerșind cu îndrăzneală, dar ... mai poți vedea printre ei și câte unul cu capul plecat, să auzi un suspin sau să vezi câteva lacrimi prelingându-se pe obraji, fiindcă există printre cei care mimează neputința și oameni cu adevărat sărmani, ologi, bătrâni. Răsfoiesc ziarele din ultimele săptămâni: „Patru copii, suspectați că ar fi dați la cerșit de părinți, au dispărut”; „Copilul care a murit la
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
mai neobișnuite aflăm în acest volum de poezii, privirea, atentă, neastâmpărată, pătrunzând când în adâncul lucrurilor, când în profunzimea eului propriu, mereu „aplecat peste întrebările lumii”. „Singur /ochiul acela / cândva azuriu /atoatevăzător /coboară tiptil /ca o umbră/spre depărtare se prelinge ... ” (By-Pass) Ochiul interior e preocupat să găsească materia din care se fac și se desfac lucrurile, de aceea universul poetic al autoarei oscilează între materialitatea densă și străvezimea imaterială, totul pe un fundal de muzicalitate difuză, cu tonuri când estompate
DOUĂ CRONICI DE ILEANA SANDU DESPRE CĂRŢILE MARIANEI CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 682 din 12 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351002_a_352331]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > MĂ STRIGĂ MUGURII DIN RAMURI Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 469 din 13 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului iubita mea, mă scurg pe streșini cărând în lacrimi amintiri și mă preling pe crengi de vișini un strop de rouă în priviri. mă strigă mugurii din ramuri ca niște scâncete de prunci; un gingaș ghiocel, sub geamuri, alungă iarna pe morunci. se-adună păsările-n cârduri s-aducă primăvara iar; și-alerg
MĂ STRIGĂ MUGURII DIN RAMURI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351159_a_352488]
-
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu Cam cât mai am de ars din lumânare ... .. E Paște iar și Cristul a-nviat, Lumina Lui nicicând nu se va stinge, Departe, peste mări, de al meu sat, O lacrimă de dor mi se prelinge ... Simt o speranță-n suflet cum izvoare Din flacăra-I ce arde, tumultoasă, La ziua și sătucul plin de soare, La Învierea când voi fi acasă. Referință Bibliografică: George ROCA prezintă: LIRICĂ PASCALĂ 2012 / George Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
cine l-a ucis pe Tudor! strigă tânăra. Lăsă manuscrisul pe masă și măsură iarăși camera. Tania o privea uimită. Se ridică și îi luă mâna în palmele sale: - Eu nu vreau nimic de la tine, zise blând. O lacrimă se prelinse pe obraz. O șterse în grabă apoi o privi în ochi. Femeia timidă de acum câteva clipe isi dezvălui brusc curajul care avea în el ceva înduioșător. - Stai, că nu e tot, continuă Ștefan. O prietenă a mamei tale mi-
PROMISIUNEA DE JOI (VII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345529_a_346858]
-
m-au ținut în București. Dar de vorbit la telefon am mai vorbit. Ochii ei vioi și calzi sunt aproape neschimbați, dar cu o ușoară nunanță de mirare, ca a unui copil nevinovat. Din ochiul stâng văd cum i se prelinge o lacrimă, pe obraz. Mă uit la ea cu duioșie. - Mamă! O îmbrățisez și o sărut pe obraz. Buzele mi se umezesc întâlnind lacrima și, în același timp, îi simt gustul; parcă altfel de cât îl știam eu, de obicei
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
pleoape... Cu luna-n apa de cleștar, Pe pat de flori și iarbă, Dormea adânc cu suflul rar Și un surâs pe barbă. Dar ca un abur alb, întins, În vis și-aievea parcă, Din munte-o ceață s-a prelins Pe-al nopții ochi cu cearcăn, Învăluind chipul senin Al fragedei fecioare, Pe buze a atins-o lin Cu dulce sărutare. Și parcă-aievea s-a simțit Fiorilor captivă Și-mbrățișării ce-a pățit Cu grijă milostivă. A doua zi soarele
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
privit pe Eugen și deschise gura să vorbească. Nu reuși. I se uscase gâtul de emoție. Mama Luiza trecu lângă el și-l cuprinse în brațe. Îl mângâie apoi pe creștet și rosti sacadat, în ton cu lacrimile ce se prelingeau pe obraji: - Dumnezeu nu ne uită, băiatul mamei! Dă fiecăruia după cum numai El știe și atunci când El hotărăște... Să fie într-un ceas bun! - Doamne ajută! rostiră ceilalți. Cum se va face, domnul..., Eugene? îl întrebă doamna Luiza, încercând să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
Un fapt divers ar vrea să mire Trăindu-și viața în ziar. Răstorn iubirea-n doze apte La rădăcină de stejar Ocrotind aripi mici, necoapte, De-o lume plină de coșmar. Un bob din podul palmei mele Ce s-a prelins de pe obraz Visează printre rămurele Să-înmugurească în necaz. Sudoarea îmi sărută fruntea Și pasu-mi se încetinește Când caut către toamnă, puntea, Chiciura mă încărunțește. Mă-ntorc în cuibul meu de-o viață Cu graba unui titirez Să-mi iau o
EVADARE DIN VIS de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356381_a_357710]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > UMBRA Autor: Anca Tănase Publicat în: Ediția nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pasărea mea albă și-a-ntors într-o seară fața la perete, a închis ochii și a plecat. Umbra ei, albastră, s-a prelins în mare scânteind safire. Umbra umbrei ei s-a prelins în mine și-a devenit noapte. Referință Bibliografică: Umbra / Anca Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Anca Tănase
UMBRA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355817_a_357146]
-
nr. 272 din 29 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Pasărea mea albă și-a-ntors într-o seară fața la perete, a închis ochii și a plecat. Umbra ei, albastră, s-a prelins în mare scânteind safire. Umbra umbrei ei s-a prelins în mine și-a devenit noapte. Referință Bibliografică: Umbra / Anca Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 272, Anul I, 29 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Anca Tănase : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
UMBRA de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355817_a_357146]
-
viața mea încet, cu răbdare, Caii și cîinii de rasă și visurile toate. Le admirăm femeilor aliura delicată de floare, Trupurile lor unditoare, dulci că perele coapte. Azi mai străbat străzile amintirilor presărate, Cu frunze uscate ce foșnind s-au prelins... Și simt cum și sufletul meu astăzi străbate, Printr-o lumină difuza... sub un cer palid, stins... Noi sîntem că o ap a sămbătă 24 septembrie 2011 nu mai avem ce pierde mergem în echilibru s i ne lipim de
LAPIS LAZULI SINT OCHII TAI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355786_a_357115]