810 matches
-
săi: funcții politice, parohii de călugări tineri, îndreptați cu sârg spre a sluji, cu sfințenie, păcatul. Dragostea părinților pentru progeniturile lor, puternică până la distrugere, de la primul plânset, știindu-se că nu copilul și-alege meseria, ci părintele, nu plodul e premiant, ci mama, nu tânărul are viitor, ci părinții, sublima lor dictatură topindu-se în marioneta educată spre a fi marionetă cu liber arbitru: lungimea sforilor ce-l manipulează. Nu se poate uita dragostea profesorilor pentru elevi, cu o cifră octanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
face să mă asemeni cu acesta? Chiar crezi asta?, zise el accentuând impolitețea persoanei Întâi. Am zis și eu de supărare! Știu că „dumnealui” are o părere foarte bună despre tine și mi te tot laudă că ești cuminte și premiant și tot așa, dar eu nu văd mare lucru la tine, nu sunt mereu de acord cu el, vezi sunt sinceră, nu te supăra, sau supără-te dacă vrei că mie nu-mi pasă. Un lucru să-ți fie clar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
așa mai de aproape dar nu direct și o văzu frumoasă, dar o frumusețe rece, o fată Încrezută și nu prea inteligentă. Constată ușor că este o alintată, nici nu se regăsea printre cei o sută și cinzeci de elevi premianți, iar părul ei negru Împletit În două codițe plasate deasupra celor două urechi și Îndreptate orizontal Îi accentua aerul de ștrengăriță poznașă. Avea ochi negri, mari și umbriți de niște gene la fel de negre și excesiv de lungi, privirea era pătrunzătoare, ceea ce
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
au schimbat miniștrii că izmenele. Fiecare a adus schimbări... Elevii nici nu mai știu ce să facă <sys>: doar cei ce vor să plece mai învăța <victor37>: cine NU VREA să plece? <sys>: da, ar trebui ca toți să fie premianți, toți vor să plece. Dar tu de ce ai plecat? <victor37>: eu am plecat în 90. Condițiile au fost altele <sys>: ai mai pleca? <victor37>: nu știu. Nu cred. <sys>: ca ionginer, ai fi sărac aici dacă nu intri în gașca
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
îndemnare creativă, pe întinderi cunoscute, din anii copilăriei, până la maturitatea deplină. Provenind dintr-o familie intelectuală (tatăl făcuse studii la Paris), unde în casă se vorbea și se citea în limba franceză, îndrumat îndeaproape de părinți spre lectură și cunoaștere, premiant în școli, postat pe primele locuri în cele 3 facultăți urmate, rudă cu profesorul Mihai Ralea dar și cu vestita și nu îndeajuns cunoscuta familie Teleman, cu casa la Dobrina Hușilor, dar și în necunoscut, Constantin Manoliu, scapă, nu se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
Carré! Vrea toarășu’ colonel să se mai inspire de la grăsuțu’ Smith, ăla da personaj, beton! Dacă ar fi așa și securiștii noștri, ne-am Înghesui și mai tare să intrăm la Școala din Băneasa, unde cică au dat patru din premianții de la Șincai! Am umplut scrumiera de mucuri, ba chiar am contribuit și la decorarea livingului Casandrei-Clementina, lipind cu clei o vedere din Praga și una din Berlinul de Est, trimise de colegii tatei, dintr-o fericită deplasare de serviciu, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Găina. O fi curist, cum se zice? Nasul, gura, totul e-al mă-sii, ca și felul cum ți se uită În ochi când vorbește, și vorbește Încet, ca să te forțeze să-l asculți! Tehnică muierească și-asta, dosar de premiant, hai sictir! Te crezi prinț, sau ce? Spune la proști că ai căzut cu cu hârzobu’ dân cer, pe tac-tu l-am văzut Îmbrăcat țăran, amestecat cu talpa țării pân piață, urechist de la Filaj, deci atenție! Zâmbește-i, primește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
încă și mai departe rămăsese Zamfir, cel cu poalele cămășii în flăcări, sărind peste focul de pe culmea delușorului conturat cu galben. Damian era și acum primul care răspundea la întrebările puse de Doamna, prompt, c-un zâmbet de satisfacție neascuns. Premiantul de anul trecut. Între colțul ochiului și vârful sprâncenei subțiri, un loc neobișnuit de înalt și arcuit spre tâmplă îi dădea un aer zeflemitor și sigur pe sine când te fixa drept în ochi, fără să clipească, ironic, în aparență
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de teatru? îl întrebă ea cu ochi strălucitori. Nu cumva ți-a trecut prin cap să dai la teatru? Nu, nici gând! Tot electronica a rămas pasiunea ta? Sunt uimit că ții minte. Cum să nu țin minte, dacă erai premiantul clasei! Toți erau cu ochii pe tine. Vreau să spun, toate fetele. Deși nu m-ar mira să fi fost și băieții, dar din motive diferite, bineînțeles. Și tu...? Da, și eu eram cu ochii pe tine, nu mi-e
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și după spectacol ne întâlnim la ieșirea artiștilor, vrei? Geta îl privi drept în ochi, și Paul citi în ochii ei mândria de a juca în acel spectacol dar și o mică teamă că fostul ei coleg dedicat electronicii, fostul premiant al clasei, adică el, ar putea să nu fie interesat de ea. Paul se gândi încă o dată cât de absurd fusese să creadă despre ea că era apatică de felul ei. În realitate, Geta trebuie să fi fost o fire
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mama cât și fata își consumau ziua în cele mai diverse activități. Ina și Olga își făceau deseori lecțiile împreună, cu o seriozitate demnă de invidiat, situându se an de an foarte aproape de colegele lor aflate în fruntea eșalonului. Despre premianți circulau vorbe inexistente în dicționarul laudativ, spre exemplu că ar fi niște : tocilari, încuiați, bucheriști și câte altele, ori fetele se fereau de aceste etichetări. Nu voiau să fie omise de pe lista de favorite ale băieților curtenitori. De aceea preferau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
a intrat în cabinetul directorului un cetățean, cu înfățișare de trăitor al satului, sfios și cu evidente semne de supărare, care mi-a pus pe birou un teanc de Diplome de premiu, spunând: Faceți ce știți cu ele! Băiatul meu, premiant opt ani în șir, nu a reușit. Ce valoare mai au aceste hârtii? Puțin surprins de atitudinea omului, i-am sugerat să le ofere celor care i-au acordat băiatului său diplomele, pentru că noi, comisia de concurs, am folosit alte
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
bisericilor de lemn din Maramureș. Ceea ce pentru mine era revelație a misterului ființei mele, pentru el era doar senzație, pură reacție epidermică. Eu rămân tot mai singură cu fiecare Îmbrățișare, iar el tot mai detașat de victoriile sale ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continuare, reci, insuportabili. M-am gândit că visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici când aveam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din curte, mi-au arătat cum se pot degrada amintirile. Am făcut și greșeala de a urca la etaj. M-au ispitit scara în spirală strânsă și o mică vanitate. Vroiam să-mi revăd numele pe placa de marmură a premianților de onoare. Am căutat cu privirea înfrigurată în locul știut. Pe peretele din fața scării. Dar n-am văzut nimic. Peretele era gol. Poate a fost mutată, mi-am zis. Pe urmă am aflat că placa a fost spartă cu ciocanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
știut. Pe peretele din fața scării. Dar n-am văzut nimic. Peretele era gol. Poate a fost mutată, mi-am zis. Pe urmă am aflat că placa a fost spartă cu ciocanul și aruncată la gunoi. De ce? Probabil, fiindcă numele unui premiant nu convenise cuiva. Mi s-a făcut frig. Mai bine nu știam. Fusesem, parcă, pedepsit în contumacie. Am ieșit abătut pe poartă, hotărât să nu mă mai întorc niciodată în curtea cu nisip auriu unde adolescența mea a murit azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i sculptez mutra în marmură. M-am crispat și am regretat că nu lăsasem fantoma Bătrânului să putrezească în sala cu oglinzi, să se acopere acolo de mucegai, să se adune peste ea praful ca peste o coroniță de premiant... Apoi m-am retras, să nu mă vadă Arhivarul. S-au petrecut și alte evenimente. Dinu observase că i se umbla prin lucruri în absența lui. Se aflase probabil că ținea un jurnal pe care nu-l predase la arhivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
glazură În praf. Am grijă să nu adaug prea multă apă caldă, picur apoi un strop minuscul de colorant galben. Iese o nuanță de lămâie mai decolorată: puțin cam prea sclifosit, un pic prea - cum să zic - ca rochia mamei premiantului clasei la ceremonia de absolvire a școlii preparatorii pentru facultate. Ne trebuie ceva mai vesel pentru o zi de naștere: galben-gălbenuș, galbenul lui Van Gogh. Impulsionată, mai adaug câțiva stropi. Culoarea e acum și tempera, și intensă, ca o probă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acesta absentase aproape două luni, timp În care primea temele acasă și le trimitea „doamnii” prin Ruzânița, vara sa de-a doua, care era cu doi ani mai mare ca el. Trecuseră primii trei ani de școală, Va era mereu premiant, spre bucuria afișată des, ostentativ și cu oarece lăudăroșenie. Vară, vacanță, obligații și joacă! Ducea și aducea caii lui Victor, Murgu și Sura, din Cociobana sau de pe Ceia parti. Culegea dudău pentru cei trei porci și apoi era liber să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
chimie, matematică și română, dacă nu știi să te săruți , nu ajungi nimica-n viață! Valerică șia dat seama că la această disciplină ar putea rămâne repetent, vai! pentru Întreaga sa viață și dacă află Victor Olaru că nu-i premiant „Îi puni chelea pi băț”, perspectivă foarte neagră și În timp ce-și imagina cum rămâne fără piele, În ce mod Îi va fi luată (așa cum au procedat cu porcul GhițăBaiazâd sau va fi umflat cu „țăghia”, ca pe un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o lună de zile la ... Iași. Republica populară avea În planul său de propagandă și „recompensarea pionierilor și UTMiștilor cu rezultate foarte bune la Învățătură” și din fondurile primite, conducerea școlii și mai ales excelentul ei director, au organizat pentru premianți o excursie În capitala Moldovei. Cum fata nu figura pe listă, au Început discuții aprinse, ocazie cu care s-au spus toate vorbele urâte nespuse la timpul lor, Va a fost Împins de Maricuța de pe prispa Înaltă, așa fără preaviz
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
opt ani hotărâtori pentru istoria modernă a Portugaliei, Oliveira Salazar își pregătea cu seriozitate misiunea pe care și-o alesese. Seminaristul din Vizeu nu se deosebea prea mult de copilul-model din Santa Comba. Oliveira își păstra cu regularitate locul de premiant întîi. Era un băiat de care începuse să se vorbească nu numai în Vimieiro, ci chiar în Vizeu. Atât profesorii cât și colegii ghiceau, în copilandrul palid, cu chipul ușor lungit, cu ochii limpezi și calmi, cu fruntea îngustă dar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fi un condamnat la moarte grațiat. Plânge moartea pe umărul piramidelor. În sufletul fiecărui om, trecerea timpului modelează câte o surpare. Incurabilă este indiferența dar și perseverența scurgerii timpului. Cheile timpului sunt la brâul lui Dumnezeu. Fiecare generație defilează cu premianții și repetenții ei. Șobolanii intuiesc mai bine decât noi viitorul apropiat. Și ne lasă pe noi singuri sub dărâmăturile marilor trepidații. Spre final, senectutea devine un soi de taifas cu moartea. Bătrânii nu sunt nostalgici. Pentru că nu-și amintesc mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
speranța rambursării. Vrei să - ți faci singur dreptate ? Scrie un jurnal. Dacă nu mă nășteam, aș fi fost chit cu lumea. Românul a știut întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie și premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat. Chestiunea e cum să ajungi în el ? Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Bunătatea e ca o groapă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dreptate ? Scrie un jurnal. Dacă nu mă nășteam, aș fi fost chit cu lumea. Românul a știut întotdeauna să zidească o consolare în spatele oricărei tragedii. Perna debutantului e înțesată cu arici. Nu toți premianții epocii au putut să fie și premianții clasei. Toți răspundem de silueta epocii în care trăim. În acvariu e minunat. Chestiunea e cum să ajungi în el ? Bețivii și nebunii sunt mari rezervoare de adevăr. Bunătatea e ca o groapă. Crește dacă iei din ea. Cine o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]