11,263 matches
-
ale fiecărui raport particular de viață (de exemplu, la limita majoratului, la termenele de prescripție și la toate termenele procesuale). Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisă minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră. Toate acestea, deși cu unele inconveniente, constituie o necesitate. Norma juridică trebuind să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare, nu poate fi stabilită decât sub formă generică. Norma trebuie să preceadă cazul, iar dacă trebuie să-l preceadă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În fiecare normă juridică, e Întotdeauna subordonat prezenței anumitor elemente sau condiții de fapt, indicate În normă, care intră În vigoare numai atunci când condițiile stabilite de ea sunt verificate. Imperativul juridic e, În sfârșit, un imperativ ipotetic: date fiind anumite premise, dreptul impune consecințe determinate. Ori, o astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
elemente sau condiții de fapt, indicate În normă, care intră În vigoare numai atunci când condițiile stabilite de ea sunt verificate. Imperativul juridic e, În sfârșit, un imperativ ipotetic: date fiind anumite premise, dreptul impune consecințe determinate. Ori, o astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru intrarea În vigoare a normei aparține voinței exprimate În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
date fiind anumite premise, dreptul impune consecințe determinate. Ori, o astfel de premisă poate consista În faptul că părțile și-au manifestat, sau nu, o anumită voință. Astfel e cazul așa ziselor norme dispozitive. E clar, Însă, că fixarea acestei premise drept condiție pentru intrarea În vigoare a normei aparține voinței exprimate În norma Însăși și, prin urmare, nu este un element care să i se opună sau să-i anuleze ori să-i micșoreze caracterul imperativ. Norma e, deci, după cum
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cuvinte, că toți avem „obligație” de a nu ni-l „Însuși”, pentru că „proprietarul” l a „dobândit” pe o cale pe care o recunoaștem „dreaptă”, adică pe o cale pe care avem „obligația” de a o respecta. Dacă nu punem aceste premise, nici nu putem ajunge la concluzia că furtul este interzis. Sunt cazuri Într-adevăr când luarea unui lucru nu e un furt și, prin urmare, acest act material În sine nu implică În mod necesar ideea de furt. Comuniștii, de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
furtul este interzis. Sunt cazuri Într-adevăr când luarea unui lucru nu e un furt și, prin urmare, acest act material În sine nu implică În mod necesar ideea de furt. Comuniștii, de altfel, contestând sub o formă mai generală premisele enunțate, ajung uneori la concluzia că În societatea burgheză furtul nu e furt și, prin urmare, acțiunea de a lua un lucru socotit de noi al altuia e permisă; ei Întemeiază această concluzie pe ideea că nimeni de la Început nu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a dreptul ceva mecanic În ele, fără a putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport de viață. De exemplu, „limita majoratului” sau „termenele de prescripție” sau „toate termenele procesuale” etc. Giorgio del Vecchio sintetizează: „Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră”. Așadar, norma juridică trebuie să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare. Adică, norma trebuie să preceadă cazul și, În mod necesar, să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
putea avea În vedere Împrejurările concrete ale fiecărui raport de viață. De exemplu, „limita majoratului” sau „termenele de prescripție” sau „toate termenele procesuale” etc. Giorgio del Vecchio sintetizează: „Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră”. Așadar, norma juridică trebuie să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare. Adică, norma trebuie să preceadă cazul și, În mod necesar, să facă abstracție de elementele accidentale ce Însoțesc, uneori
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
raport de viață. De exemplu, „limita majoratului” sau „termenele de prescripție” sau „toate termenele procesuale” etc. Giorgio del Vecchio sintetizează: „Norma se prezintă ca premisa majoră a unui silogism, iar cazul ca premisa minoră, căreia trebuie să i se aplice premisa majoră”. Așadar, norma juridică trebuie să servească drept temei pentru reglementarea raporturilor viitoare. Adică, norma trebuie să preceadă cazul și, În mod necesar, să facă abstracție de elementele accidentale ce Însoțesc, uneori, cazul. În concluzie: Se poate spune că siguranța
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spune că nu este vorba de o negare actuală a Statului, negare catastrofică și revoluționară, ci de „preavizul unei eliminări progresive și pacifice, a unui crepuscul calm, a unei morți fără seisme”. Filosoful italian dă ca exemplu de doctrină individualistă, premisa din 1792 (publicată abia În 1851) a lui Wilhelm von Humboldt, când scria că: „orice activitate a Statului este blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile private ale cetățenilor, În cazul În care aceasta nu ar implica o lezare a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Wilhelm von Humboldt, când scria că: „orice activitate a Statului este blamabilă, dacă el se amestecă În afacerile private ale cetățenilor, În cazul În care aceasta nu ar implica o lezare a drepturilor unuia cauzată de altul”. Aparent valabilă, această premisă poate duce la dificultăți insurmontabile, când este vorba de probleme concrete, cum ar fi problema războiului, când blamul coexistă cu aprobarea. Astfel, Humboldt declară contradictoriu: „Statul nu trebuie prin nici un motiv să provoace războiul, nici chiar să-l Împiedice prin
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a ororii politice și o condamnare a ei în stilistică pamfletară. Care este antidotul cel mai eficace al acestei spaime generalizate, dezumanizante? Nu poate fi decît luciditatea, care, fixînd fenomenele în parametrii lor reali, asigură funcționarea unei conștiințe veghetoare ca premisă a salvării: "Luciditatea, scria Sîrbu, fiind în același timp o stare, o valoare și o esență, e superioară cunoașterii (care duce la hiperspecializare, sau la sisteme dogmatice), superioară chiar și intuiției metafizice: luciditatea ar fi starea de veghe a sclavului
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
discursivă a unor intuiții cosmice sau, ceea ce e totuna, ca pe excrescența teoretică a unor atitudini umane. Așadar, Hulme nu privea filozofia ca pe o știință, și cu atît mai puțin ca pe o cunoaștere, ci ca pe o artă. Premisa ascunsă în spatele acestei înțelegeri era aceea că nimeni, nici măcar un geniu, nu poate să capete o înțelegere globală în privința universului. Cu alte cuvinte, asupra universului nu poți avea decît o optică parțială, așadar un punct de vedere care este condiționat
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
perspectivei totale. și pentru a reuși această ispravă, filozoful își ascunde punctul de vedere personal îndărătul unui jargon impersonal în privința căruia nutrește speranța secretă că, neutru și universal cum pare, el ar putea fi un mijloc de persuasiune a adversarilor. Premisa falsă a acestei tentative ține de un mecanism psihologic: trăim cu iluzia că un adevăr, pentru a fi valabil, trebuie musai să fie impersonal. Marea problemă este că, în filozofie cel puțin, nu există adevăruri impersonale. Ca un adevăr să
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
unde să-l pună - din ce filieră tematică și estetică să-l deducă, pentru că, în cele din urmă, critica trebuie să rezolve problema noutății relativizând-o și deducând-o dintr-o succesiune, care, chiar dacă nu e cauza, oferă contextul și premisele. Radu Aldulescu vine, după părerea mea, foarte bine în prelungirea prozatorului Eugen Barbu din Groapa (1957), nu într-un mod direct, ci, poate, într-unul alambicat, dar, totuși, nu foarte complicat. Radu Aldulescu nu scrie o proză a cartierului sordid
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
de o Românie care, singură, nu le poate facilita îmbogățirea rapidă. Lui Edi "îi era silă să dea pe aici. Umbla prin Franța și Germania și prin toată Europa cu afacerile lui, dar România o ocolea" (p. 28). Acestea sunt premisele sociologice ale romanului, dezvoltate epic în două direcții: pe de o parte, prezentarea lumii sordide din România prin eșantionul vieții de cartier în București (viața la bloc, cârciumile, locuri de muncă provizorii și chinuitoare, familii instabile, certuri, amantlâcuri etc.) și
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
pe un ton la fel de politicos: — Ne dați voie să depunem acest obiect la coșul de gunoi? Sau, dacă acela scuipase sau Își suflase mucii direct pe trotuar, lucru care se Întîmpla de altfel frecvent, Îi ofereau imediat o batistă. Așadar, premise cît se poate de favorabile, care ar fi trebuit să conducă la conștientizarea cetățenilor asupra necesității unui comportament civilizat În familie și societate. A condus Însă la conștientizarea membrilor Cercului Ascultătorilor Fideli asupra riscurilor pe care le comportă astfel de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În studiul realității se adîncesc, limbajul științei devine tot mai imprecis, semănînd tot mai mult cu limbajul misticilor. Deși susțin că pentru ceea ce vor ei să spună Încă nu există concepte adecvate, savanții se străduiesc totuși să explice. Să admitem premisa că materia se exprimă În cuante. Forma de spirală este proiecția În plan a unui vortex. Cercetări recente au demonstrat că efectul de vortex produce o extraordinară concentrație de energie, iar un savant sirian, pe nume Daruish al Khoos a
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
MSAMDR. Aparent, discuția lor avea un caracter științific care nu punea În pericol securitatea Statelor Unite. În realitate, lucrurile stăteau exact invers, iar maiorul Smith urma să demonstreze asta În raportul său. Dar Întrucît orice demonstrație se bizuie obligatoriu pe niște premise și axiome, ajunsese, fără să știe nici el prea bine cum, la teorema lui Gödel. Probabil că cei de la Washington nici nu auziseră de Gödel, ceea ce produse maiorului un amar sentiment de compasiune și decepție. CIA Însăși părea guvernată de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am căsătorit cu o femeie considerabil mai în vârstă decât mine și, când această femeie și-a îndreptat sentimentele spre un bărbat și mai în vârstă, de care eu eram deja legat printr-o relație cvasifilială, s-au creat toate premisele pentru ca eu să intru în rolul de copil. Însă copiii, după cum știm, sunt niște mici sălbăticiuni, iar dragostea lor imatură pentru părinți uneori cu greu poate fi disociată de ură. Unei asemenea uri și violențe i-ați căzut dumneavoastră victimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
trei de ani, fiindcă nu mai sunt așa de dornic precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și întreaga mea carieră s-a întemeiat pe o premisă lipsită de temei. Pe o premisă idioată. Pe o premisă nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că găseam o altă coală albă, sau că nu găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt așa de dornic precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și întreaga mea carieră s-a întemeiat pe o premisă lipsită de temei. Pe o premisă idioată. Pe o premisă nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că găseam o altă coală albă, sau că nu găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să ne-nchipuim că debarasorul mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
precum odinioară să dau o explicație rațională iraționalului. Ba chiar țin să recunosc fără ocolișuri: concluzia mea era cumplit de eronată și întreaga mea carieră s-a întemeiat pe o premisă lipsită de temei. Pe o premisă idioată. Pe o premisă nebunească. Să ne închipuim că găseam o altă coală de hârtie scrisă, sau că găseam o altă coală albă, sau că nu găseam nici o coală atunci, pe locul meu; să ne-nchipuim că debarasorul mi-o lua înainte, o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
care nu-i de aici, rece și nepăsător ca ochiul de reptilă, zămislit de religia ce începe să le copleșească pe toate celelalte în acest sfârșit de mileniu: Religia Morții.” Scriam aceste rânduri pe 2 aprilie 1995, pornind de la o premisă greșită - un atentat terorist în cazul prăbușirii Airbusului Muntenia la Balotești. Însă ideea generală și imaginea le găsesc acum corecte. Religia creștină are la bază mitul Învierii - ceea ce înseamnă învingerea morții ca distrugere fără rost și definitivă a ființei umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
evanescent și multiform, coerent și incoerent în același timp, o teorie narcisistă incapabilă să se explice pe sine. [...] Aron a fost probabil unul dintre cei mai rafinați exegeți ai marxismului originar, în care a văzut deopotrivă semnele tentației despotice, precum și premisele unei sociologii raționale. El a surprins modul în care Marx, devenit predicator, și-a trădat vocația de cărturar și s-a consacrat luptei politice nemijlocite .[...] Dacă Aron a urât ceva din suflet, atunci acest lucru a constat în spiritul de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]