1,175 matches
-
pe iarba moale și începe să culeagă florile. Și eu, la rândul meu, după ea. Și strângem noi ce strângem și deodată aud un foșnet în tufărișurile înfrunzite. Copila își continuă treaba, dar eu, cum mă ridic de-o mare presimțire mă ascund după un stejar secular ce-și făcea veacul în pădure. De pe drumul șerpuit apare un lup lățos, cu ochi strălucitori țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
apartament gigant. Ba, pe deasupra, era și luxos. De clasa I, nu alta! Când a ajuns în apartament, Sherlock s-a minunat. Doamna Mary a zis: Ăsta e un fleac pe lângă casa mea. Chiar sunteți bogată. Sherlock a avut imediat o presimțire: „Are atâția bani. Atunci de ce a venit cu un avion de clasa a II a?”. Sherlock a trecut peste asta cu băgare de seamă, cu gândul că va inspecta acest lucru foarte finuț. Și-a pus lucrurile în camera lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uram pe soacra mea pentru că făcuse ca lucrurile să pară mai ușoare. Mă uram pe mine pentru că eu eram cauza tuturor acestor lucruri. Am stat întinsă pe pat, înfofolită în pături, tremurând de furie și de frică și de o presimțire necunoscută, până când a fost adus înapoi la mine. Totul se făcuse în antecamera regelui. Shalem fusese primul și apoi tatăl lui, Hamor. Nehesi spunea că nici regele, nici prințul nu țipaseră. A urmat micul fiu al lui Așnan și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de-ndată, care grilaj, dar Feri nu mi-a spus, mi-a spus doar o să aflu dacă se va lua curentul, și că până atunci ar fi bine să-mi iau adio de la praștia mea, că are el o vagă presimțire că până-n amiază va fi a lui. Cinematograful Flacăra Revoluției, unde ne-au dus, era cel mai mare din oraș, înainte mergeam des acolo, dar acum trecuse mai bine de un an de când nu mai fusesem fiindcă, ivindu-se probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dac-ar fi pățit ceva, mi-aș fi dat seama. Între timp, Csákány a trecut pe partea unde stăteam eu și, continuând să picure în jgheaburi, mi-a spus că speră ca așa să fie, dar să mai aflu că presimțirile nu sunt întotdeauna adevărate, de multe ori ele exprimă ceea ce ne dorim, la asta eu nu i-am mai zis nimic, am rămas stând acolo, cu sticla spartă în mână, uitându-mă la o inariță verde prin ciorapul de nylon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
amor și apă chioară, pînă la urmă tot au să iasă din bîrlog... - Poate că sînt În continuare pe insulă... - Echipele de ajutor le-ar fi dat pînă acum de urmă. Văzu că n-o liniștise pe Marie. Avea un presimțire urîtă cînd se gîndea la Nicolas, dar era inutil să-i spună lui Fersen și să-i dea Încă o dată prilejul s-o ia peste picior... Rămaseră amîndoi Încremeniți. Cineva Încerca să forțeze discret broasca ușii de la intrare. Lucas, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a piciorului o sticlă goală. O luă de pe jos oftînd, apoi atenția Îi fu atrasă de un sertar Întredeschis În care văzu tuburi de somnifere și de antidepresive, de asemenea goale. Simți cum i se strînge stomacul, nu din pricina vreunei presimțiri, ci a unei spaime tot mai Întemeiate. Aruncă o privire la mobilul care vibra din nou. După Fersen, o chema acum Annick. Ascultă mesajele, cel al secretarei o alarmă. - Marie, dacă ai putea veni, se Întîmplă ceva cu adevărat ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
senină. De ce dracu oi fi zis că știu să fac ouă Benedict ? OK... păstrează-ți calmul. Nu cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
noastră recentă ! Se apleacă și ia de sub scaun o pungă de hârtie maro. Văd ieșind colțurile câtorva cărți cu coperte lucioase. Să știi că nu te las să scapi așa ușor, Samantha ! Ăsta o să fie proiectul nostru comun ! Am o presimțire rea. O, nu. Te rog, Doamne, fă să nu fie ce cred eu că e. — Domnule Geiger, încep iute, e foarte amabil din partea dumneavoastră, dar... — Nici un dar ! mă întrerupe cu mâna ridicată. Într-o zi ai să-mi mulțumești ! Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deja sunt în urmă și se pare că trebuie să servesc niște oameni cu băuturi... — Stai. Nathaniel mă trage înapoi, aruncând o privire către ceas. Încă un minut. După care te las. Mă uit la el confuză, cu o ușoară presimțire. — Nathaniel... ce tot spui aici ? — Uite la ea cum se face că nu s-a prins. Clatină din cap amuzat. Chiar credeai că ne poți păcăli ? Scumpa mea, nu suntem chiar tâmpiți. Ți-am spus doar, știm. Mi se pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în sec ușurată, încă respirând greu. Crezi că ai putea să mă repezi până acolo ? Trebuie să vorbesc cu el. — Păi nu acolo... Eamonn se freacă pe fața roșie, stânjenit. Mă uit la el și simt că mă cuprinde o presimțire rea. Samantha... a plecat în Cornwall. Șocul mă izbește în piept ca un camion. Nu pot rosti nici un cuvânt. Nu mă pot mișca. Credeam că știi. Eamonn face un pas în față, cu mâna streașină la ochi pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dependent de puterea lui de a ordona experiența - sau poate numai pentru că el dorea să persiste. În ce‑l privește, avea și el nevoie de mine. Mulți oameni doresc să se elibereze de morți. Eu, dimpotrivă, mă cramponez de ei. Presimțirea mea stăruitoare - cred că v‑ați dat seama - este aceea că morții nu pier cu totul. Ravelstein ar fi respins asemenea idee ca puerilă. Mă rog, poate că așa și este. Dar eu nu dezbat aici un concept; eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și mă mutau În toiul nopții În altă parte a spitalului. - Unde ai fost? am Întrebat‑o pe Rosamund când a venit. Eram supărat pe ea. Dar mi‑a explicat că s‑a trezit brusc din somn muncită de o presimțire sumbră În legătură cu mine. A telefonat la reanimare și i s‑a spus că am fost transferat. A sărit imediat Într‑un taxi și a venit În goană. - E seară, i‑am spus. - Nu, se crapă de zi. - Și unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
avut condamnați la moarte. ARTUR: Vrei să spui că... eu sunt primul care... GARDIANUL (Fierbinte.): Da! ARTUR:...primul osândit... în ultimii zece ani... GARDIANUL (Entuziasmat): Da! Da! Da! Sunteți primul! ARTUR: Atunci du-te și le spune... GARDIANUL (Cu o presimțire neagră.): Nu! Nu! Nu! ARTUR:...că eu refuz să mor aici! GARDIANUL (Perplex.): Refuzați să muriți? ARTUR: Da. GARDIANUL (Un râs scurt; o clipă de meditație; un alt râs scurt; altă clipă de meditație.): Cam vine asta? Toți murim... ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dau de tot. Încercați să-l țineți între dinți... Vă veți simți mult mai bine. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând, fantomatic, firul de iarbă și mestecându-l în dinți.): Sunt un prost. Știam că se va sfârși așa. Am avut o presimțire. (ȘEFUL GĂRII e tot mai nervos; se ridică, face câțiva pași; capul IOANEI apare din nou în spatele ferestrelor și a ușilor întredeschise.) ȘEFUL GĂRII (Mai mult pentru sine.): Destul! Destul! Canalii... (IOANA apare în stânga peronului, se apropie de stâlpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: Domnule... De ce nu plouă? Ce rost are să nu plouă? ȘEFUL GĂRII (Luat prin surprindere.): Ah, așteptam această întrebare! Vă jur că o așteptam! Știam că o să vină, că mi-o veți pune până la urmă. Am avut tot timpul presimțirea ei. M-am gândit la ea... și la ce ar trebui să vă răspund... Da, da, am știut că îmi veți pune această întrebare... (Pauză; ȘEFUL GĂRII Își reia plimbarea, frământat; din când în când se oprește, încearcă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Am auzit un fluierat lung și subțire... ȘEFUL GĂRII: Cate păsări ai adunat astăzi?... HAMALUL (Fericit.): Multe, foarte multe... Vă jur. Foarte multe și unele se mai zbăteau încă, nu voiau să moară... Da. De aia se zbăteau... Aveau o presimțire și nu voiau să moară... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și eu, și eu... Am auzit picături mari de apă căzând de la mare înălțime; pe tăișul cuțitului și despicându-se în două... CASIERUL (Surescitat.): Domnule, nu mai încape nici o îndoială... ȘEFUL GĂRII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trezi și-l vor băga în elicopter ca să se întoarcă la Dråffen și să-și reia cu toții viața obișnuită. Acest gând face ca somnul lui Kjus să fie unul agitat, bogat în vise urâte, în senzații de sufocare și în presimțiri din cele mai sumbre, un somn pe care nimeni n-ar trebui să-l experimenteze, cu atât mai puțin un băiat de doisprezece ani. ALICE Televizorul, aflat în spatele meu, spunea că Viena e sub ape, calculatorul afișa mesaje care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gât când eram jos, acolo, cu Marie, zisei eu. Vânătăi. Bineînțeles, nu pot fi sigură, dar... —Brr... Sally tremură, cu capul și umerii scuturându-i-se ca un câine de apă. Nu cred că vor găsi persoana asta. Am o presimțire. Își mișca mâinile tot timpul, jucându-se cu suporturile pătate de sub paharele de bere, desprinzând bucățele de lemn din masă cu unghiile, lovind țigara de scrumieră, chiar și atunci când nu era scrum de scuturat. Conversația asta îl făcea să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
așa-mi place, zi-i cu vorbele tale de bătrân libidinos...), la ce vă referiți? - Cred că m-am exprimat greșit, scuzați-mă. Am făcut o ciudată și regretabilă analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din Ajunul Crăciunului, când s-au pornit ninsorile, zăpada s-a așternut încet încet, aproape neîntrerupt. ”... Iarna pământului... și, a sufletului!”, murmură el trist. Întra-adevăr, iarna pământului și a sufletului... se așternuse peste tot, cu presentimentele odihnei și a morții... Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită decât sfârșitul însuși, pe care îl simbolizează iarna. În noaptea cea mai lungă a anului, în fundul întunericului celui mai adânc, sufletul întrevede lumina și, sub stratul de zăpadă se presimte viața, noul ciclu vital periodic
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și neâmpliniri... Pentru a le ști, înseamnă a te purta prin toate cotloanele minții lui, ca să-ți povestească viața lor. Se lumina de ziuă. Prin fereastră se strecurau zorile. Lacrimile îi curgeau liniștite pe fața-i îmbătrânită. Fulgerat de o presimțire rea, pândea zorile. ”- Facă-se Voia lui Dumnezeu!” Se rugă el în gând și o frică cumplită se innămoli în ochii lui. În minte îi reveniră cuvintele ei... Chiar în fața unor străini, să mă faci de rușine?!. A necăjit-o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că plantele se pregătesc de moarte... unele uscate, altele despuiate de podoaba frunzelor, așteaptă somnul de iarnă... toate, toate se desfășoară după înțeleapta orânduială a Marei Creații. Tristețea lor răspândește melancolie... vrajă, asupra întregului pământ, pătrunzând și în sufletul omului. - Presimțirea sfârșitului este mai tragic resimțită, decât sfârșitul însuși!... murmură Iorgu uitându-se în jur. După ce se mai uită o data înspre mormânt și se închină, se porni spre ieșire din cimitir. Și, gânduri... din nou gânduri și timpul i se întoarce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cuviincios. Iorgu se repezi în fugă pe scări și ajunse în fața clasei lui Emil. ”- Nu, nu mai este demult în școala noastră. A plecat! ” îi spuse un elev. Iorgu rămase fără glas, înmărmurit, cu cravata în mână în fața ușii... O presimțire rea îl mușcă de inimă, prin minte trecându-i cele mai urâte gânduri. Trăsnetul să fi căzut lângă el și surpriza n-ar fi fost mai mare. ”- Nu, nu se poate... nu e cu putință! ” fu prima lui reacție, refuzând
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tot atât de treaz și neliniștit... dar, în sufletul lui începuse să se facă lumină... Afară, noaptea se mai ținea atârnată doar de crengile negre ale toamnei. Se crăpa de ziuă. Dimineața se lăsă limpede și răcoroasă. Cu gândul la vis, o presimțire urâtă îl mușcă de inimă ca un șarpe. Trase în piept, cu sete, aerul proaspăt al sfârșitului de noapte și plecă de la fereastră. În dreptul oglinzii se opri și se privi... Trebuia să se vadă... Își examina îndelung fața palidă ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]