20,415 matches
-
nu foarte numeroase, e drept, în care autorul-narator uită pentru moment de personajul său, concentrîndu-se asupra funcțiilor recuperatoare, muzeistice ale demersului narativ: "Povestind recreezi oameni și întîmplări din amănunte care au ajuns pînă la noi: ar fi destul de necinstit a pretinde că Hieronim Surkont a fost înalt sau scund, cu părul brun sau blond, din moment ce nu s-au păstrat în această privință nici un fel de informații, după cum nu s-au păstrat nici datele nașterii și ale morții sale. Un singur lucru
Memoria ca formă de supraviețuire by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16573_a_17898]
-
din averea lor proprie. De acest handicap se prevala Dinu, rîvnind el rangul conducător și fiica acestuia. S-a petrecut și o tentativă de răpire făptuită de Dinu, tabăra împărțindu-se în două pentru ca, în final, să biruie Țancu. Amîndoi pretindeau dreptul la șefie iar Țancu, socotindu-se îndreptățit, refuza să-și dea fiica după un fecior al lui Dinu. ("Cu neamul tău nu se va amesteca neamul nostru!"). Dinu stăruia și-i trimise pețitori care-l vestiră: Dacă nu i-
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
fi rînduit-o printre utopiile naive ale unor intelectuali care au optat pentru antipolitică. Dată fiind, din nou, istoria reală (și nu aceea fictivă a lui Eliade), nu găsesc în mine nici o brumă de înțelegere pentru o spiritualitate care înlătură omul, pretinzînd că salvează statul, și, încă un stat autoritar, în sensul de etnocratic. Vocabularul s-a înnoit pe ici, pe colo. Ideile au rămas. Ca și primejdia ca ele să se traducă în fapte.
Paradoxul românesc by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16585_a_17910]
-
o lipsă de prețuire a demnității în general care depășesc vadimismul însuși. * Totuși în materie de impostură, CVTudor e imposibil de întrecut. Acesta se adresează "fratelui Bush" simulînd o anumită credință. Apoi, pentru a nu pierde voturile ortodocșilor din România, pretinde că e de fapt ortodox, din părinți care aveau aceeași credință cu fratele Bush. Însă cea mai mare performanță a lui CVT e că n-are, la această oră dosar de securitate, deși fostul șef al SRI, Virgil Măgureanu, bagă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
pe care-l cunoști cum îl cheamă". Sau: "Tudor Postelnicu începe să urle: "Ceaușescu-pecere! Ceaușescu-paaaa-ce!" În ritmul scăpat din frîu se aude: Pa-ce-pa-ce-pa-ce-pa!". Este reconstituită astfel atmosfera de formalism stupid, de birocrație ridicolă, de solemnitate vacuă a unor inși care pretindeau că reprezintă clasa muncitoare, întregul popor ce le-ar fi încredințat mandatul prin simulacre electorale grosolane. Remarcăm textura faptică densă, "altoirea" fiecărei aprecieri pe trunchiul solid al concretului, evocat în detalieri cuprinzătoare, într-o dispoziție pofticioasă de comeraj, nu departe
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
de ceramică, un colier pe care nu dai foarte mulți bani, dar care te bucură o clipă cu pastelul delicat al culorilor. Există un singur artificiu de compoziție, unul aproape naiv, dar care are calitatea de a nici nu se pretinde mai mult decît este: persoana I din capitolele care povestesc prezentul alternează cu persoana a III-a acolo unde povestea se mută în trecut. Tînăra Florence a trăit într-o familie în care cei doi părinți s-au iubit atît
Din liniștita Elveție by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16591_a_17916]
-
ar produce un adevăr silit, torționarul râvnește să o facă să vorbească oricum. Unul din simulacrele preferate ale anchetatorilor din secolul XX era introducerea pistolului în gura victimei, acest gest urmând să producă dezlegarea limbii. Urletul este răspunsul la ceea ce pretinde să afle torționarul: confesiunea, trădarea, secretul aflat undeva în mintea și trupul supliciatului. Acesta este secretul, ca o piatră filosofală, pe care vrea să-l extragă schingiuitorul: dar el este un alchimist plebeu și exterminator, fiindcă nu extrage, ci distruge
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
mai avem unde scrie, când colaborarea noastră e respinsă de alții sau când revista noastră nu mai apare. Cerem colaborări și nu le plătim motivând că prestigiul de a scrie în revista noastră e neprețuit. Ni se cer colaborări și pretindem că scrisul e muncă în sine care trebuie plătită cum se cuvine: "Numai în comunism nomenclatorul meseriilor nu-l includea pe scriitor...". Ne arătăm indignați cum statul cheltuie banul public aiurea, asta până nu primim și noi o finanțare cât
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
prin surprindere: Romanul universurilor crepusculare e, conform bunelor deprinderi, încă un studiu despre marile construcții epice ale secolului trecut, de la Joyce la Kafka, Herman Broch și Musil. Există însă un element-surpriză: de unde au răsărit misterioasele universuri care, mai mult, se pretind și crepusculare? De unde ideea de asfințit, de sfârșit de drum, de iminență a umbrei într-o lucrare despre zorii modernității romanului european? Pentru o carte care glosează pe marginea unor proze de manual precum Omul fără însușiri, Pe falezele de
Gardul și leopardul by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11882_a_13207]
-
mod românesc și se explică doar prin acel proces psihologic al compensației, căruia îi cad jertfă tocmai cei atinși de un prea știut complex de inferioritate". Blaga denunță "deformările de interpretare", "reaua-credință" și lipsa de informație, în virtutea cărora Dan Botta pretinde cu totul nemotivat prioritatea în "viziunea spațiului ondulat" și în asocierea lui cu un sentiment al destinului. Trimite convingător la articole ale sale din 1930 și 1931, e adevărat că nu dintre cele doctrinare, ci din categoria publicisticii ușoare. Dar
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
din Spațiul mioritic un mit, și anume: "sentimentul participării la viața frenetică a spațiilor, sentimentul destinului, sentimentul cosmic", așa cum le-a prezentat în dialogul filosofic Charmion sau Despre muzică, publicat inițial în "Gândirea", în intervalul octombrie 1934-mai 1935. Dan Botta pretinde că a relevat primul în Miorița "solidaritatea sufletului românesc cu spațiul". Solidaritatea culturii cu spațiul e un principiu, o aplicație a filosofiei spengleriene, pe care Blaga o recunoaște ca atare, se revendică în mod deschis de la ea, iar Dan Botta
Lucian Blaga provocat la duel de Dan Botta by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11906_a_13231]
-
capete și de misive. Spre a se salva anticipat de toți și toate, Chicot deschide scrisoarea, o învață pe de rost, o distruge fără urmă, iar apoi traduce textul în latină. Odată ajuns la destinație, îl va recita, ca papagalul, pretinzînd că e doar o mașină care reproduce, fără să înțeleagă. în acest gest simplu, în legătură cu al cărui rost un cititor naiv își poate pune întrebări, e implicat tot universul morții. Chicot era (dat drept) mort în clipa cînd își face
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
foarte bună despre mine (își imaginează că am la degetul mic staff-ul prezidențial), ori una foarte proastă despre dl Băsescu! Și una catastrofală despre cei care se întâmplă să lucreze în preajma președintelui: e grav de tot dacă oameni care pretind că mă cunosc își imaginează că aș accepta mișmașuri de acest tip. Dacă la nivelul meu, adică la bază de tot, se petrec astfel de nerozii, cum va fi arătând viața cu cât te apropii de vârf? În ce ambalaj
Gogu, lobbyst la Cotroceni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11922_a_13247]
-
firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile să devină, dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de București primește, în vara anului 1973, vizitele unui anume "tovarăș Moraru", care-i pretinde o anume "colaborare", eveniment ce-l obligă a lua decizia gravă a desțărării: "Fără această intrevenție a unui anume organism în viața noastră, eu n-aș fi făcut niciodată acel pas, care a devenit ulterior inevitabil". Cu precizarea unui resort
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
Spălat de aversa violentă căzută în zori și care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sțăptămâni, dacă nu și mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri fusese că statuetei, care trebuie să fi fost zeiță, dacă nu vreo matroană surghiunită ca Ovidiu, ori născută la Calatis, îi lipsea capul; că soarta, cine știe cum, i-l
Asfințit cu ghioc (VII) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12005_a_13330]
-
Urmare acestor măsuri, în toate întreprinderile, rusofonii au reacționat energic și s-au organizat operativ în partidul „Edinstvo” refuzând să învețe limba română și să vorbească românește. O experiență amară, pentru noi, românii, eliberați de sub jugul cuceritorilor, care întotdeauna au pretins că noi am fost înapoiați, iar ei au fost eliberatorii noștri din starea de incultură și subdezvoltare. De aceea, acțiunile rusofonilor au fost viguroase pe toate planurile. Pe plan propagandistic au umplut librăriile cu volume rusești și chioșcurile cu ziare
ÎNTRE TRĂDARE ŞI PATRIOTISM de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382720_a_384049]
-
cuvinte, 14 iunie 1821. Dar atît anul, cît și luna și ziua sînt nesigure. Dicționarul Zaciu merge pe 14 iunie, dar preferă anul 1818, ca și Al. Piru în micromonografia lui. G. Călinescu acceptă 1821, dar 21 iulie, cum a pretins o dată poetul însuși. în alte locuri, găsim 1819. De exemplu la G.C. Nicolescu, biograful poetului: iulie 1819. în ce mă privește, n-am o părere formată, neocupîndu-mă în mod special de problema ca atare, dar înclin spre 1818, fiindcă numai
V. Alecsandri - 180, 182, 183 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16026_a_17351]
-
larg, putem vorbi despre înlocuirea unui exces printr-altul. Despărțirea de caducitatea proletcultistă, fals impunătoare în solemnitatea sa de butaforie de foarte proastă calitate, a fost marcată de agregarea rapidă a altei solemnități, de o defilare a unor vorbe "mari", pretins eliberatoare de prejudecăți, a unor concepte cosmice, încolonate într-un marș, pe domeniile, pînă atunci interzise, ale absconsității și misterelor ultime: "Nichita devine peste noapte un mentor spiritual și, împreună cu discipolii săi, în doar cîțiva ani, schimbă relieful literar al
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
umane, ci cu o rigoare științifică ține o prelegere despre însăși precaritatea acestor simțuri". Dacă ne-am dispensa de atari îndoieli, exprimate totuși într-un chip pertinent, fără a recurge niciodată la truculențe și fără a friza niciodată, cum se pretinde, "demolarea", n-am artificializa, n-am sărăci oare nepermis limbajul critic? Avem simțămîntul că atît prin substanța sa pur literară, oglindind coerența unei sensibilități și a unui gust, ca și prin intenția reparatoare ce o animă, antologia lui Constantin Abăluță
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
a minciunii și a dezinformării. Ieșirea la rampă a președintelui nu e, așadar, decât o firesască, normală continuare a actrivității cotidiene a instituției pe care o conduce. Dl. Dimitriu s-a adresat presei într-un moment în care răutatea devastatoare pretindea o reacție imediată și virulentă. Să fim bine înțeleși: dl. Dimitriu n-a pledat nici o clipă pentru rămânerea în funcție: nu persoana sa e importantă, ci instituția. Or, în ciuda unor cai troieni colorați politic până la stridență (gen Dragoș Șeuleanu, mai
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
a arunca un chibrit în depozitul de praf de pușcă. Demnitate la Păunescu și Vadim? Demnitate la subordonații lor, pe care eventuala dispariție a liderului îi va risipi ca pe-o pleavă rău-mirositoare? Demnitate la ciubucarii și la profitorii ce pretind, pe baza mânuirii gureșe a primelor trei cuvinte din abecedarulul naționalismului grețos, că sunt oameni de cultură? Să fim serioși! Portretul politicianului de la putere și al obiceiurilor sale, admirabil descrise de către dl. Dimitriu, ne poate consola, dar ne și înspăimântă
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
și Julieta. Viola înțelege. Prin urmare, cînd e abordată de regină, începe să schițeze o reverență, dar se întrerupe și continuă înclinîndu-se ca un bărbat. E aproape un dans, în care, pentru o clipă, conștient, se dedublează. Femeia trebuie să pretindă a fi bărbat, pentru a-i fi permis să joace un rol de femeie. Prin acest gest de o secundă, ce trimite în atîtea direcții, Viola redevine - acum însă, pentru totdeauna - iubita de departe. Femeia-muză, măritată și inaccesibilă, întrezărită, totuși
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
atîtea direcții, Viola redevine - acum însă, pentru totdeauna - iubita de departe. Femeia-muză, măritată și inaccesibilă, întrezărită, totuși, sub diverse măști și deghizări. Iar rolul ei, pe scenă, în reprezentațiile viitoare, îl va putea interpreta, cu siguranță, un bărbat. Ce va pretinde că este femeie, care pretinde că este bărbat, pentru a putea pretinde că este femeie... Nu e o întîmplare că, în ultima scenă a filmului, Shakespeare este arătat scriind A douăsprezecea noapte, povestea a doi gemeni: un bărbat și o
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
însă, pentru totdeauna - iubita de departe. Femeia-muză, măritată și inaccesibilă, întrezărită, totuși, sub diverse măști și deghizări. Iar rolul ei, pe scenă, în reprezentațiile viitoare, îl va putea interpreta, cu siguranță, un bărbat. Ce va pretinde că este femeie, care pretinde că este bărbat, pentru a putea pretinde că este femeie... Nu e o întîmplare că, în ultima scenă a filmului, Shakespeare este arătat scriind A douăsprezecea noapte, povestea a doi gemeni: un bărbat și o femeie. 2. Îmi pare că
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
măritată și inaccesibilă, întrezărită, totuși, sub diverse măști și deghizări. Iar rolul ei, pe scenă, în reprezentațiile viitoare, îl va putea interpreta, cu siguranță, un bărbat. Ce va pretinde că este femeie, care pretinde că este bărbat, pentru a putea pretinde că este femeie... Nu e o întîmplare că, în ultima scenă a filmului, Shakespeare este arătat scriind A douăsprezecea noapte, povestea a doi gemeni: un bărbat și o femeie. 2. Îmi pare că Florența este cel mai narcisist oraș din
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]