2,799 matches
-
respective...!! Cel În cauză speriat, timorat la vederea hainei de milițian se considera norocos: scăpase numai cu ridicarea banilor - care oricum Îi va căpăta Înapoi dacă dovedea de unde Îi are - și, evitase o percheziție ce În mod sigur Îi putea pricinui cine știe ce alte necazuri...! Procedând cu simț de răspundere cei doi excroci jefuiseră populația comițând câteva sute de pătrunderi În locuințele bucureștenilor Însușindu-și peste două sute milioane lei...! Zilele se scurgeau cu Încetinitorul și astfel Tony Pavone pierdu din nou noțiunea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apăru În cale, spunând șoferului cu vocea sugrumată de emoție: „Piața Matache Măcelaru...! Fulgerător Își reaminti cărui fapt se datorează libertatea lui și umezindui-se ochii rosti În surdină cu gândul căruia Îi erau adresate cuvintele.” Șefule de Șantier, mi-ai pricinuit multe necazuri cu orgiile și prostituatele dumitale În care uneori am fost nevoit să particip de frică să nu stricăm prietenia dar, În final „Prietenul la nevoie se cunoaște” ai dovedit tuturor genorozitatea angajându-mi un avocat ce nici măcar un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
etajeră. S-o am amintire pentru anii de atunci și pentru ziua de azi. - Bine, domnule judecător, așa voi face. Dar de ce nu i-ați spus mamei ei, dimineața, c-ați fost coleg cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit o tulburare imensă, așa cred. Nu e ușor să fi avut o fiică, iar fostul ei coleg, după șapte ani de la moarte să-ți facă testamentul. Vă dați seama ce-ar fi răscolit această coincidență? - Aveți dreptate. - De altfel, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să înfrunte orice și totuși a căzut în genunchi înclinându-și fruntea și cuprinzând acel trup care vibra de câte ori ea se alipea de el. Dându-i impresia pasiunii amoroase, Roxelana a rugat pe marele stăpân s-o ierte că-i pricinuiește tulburare și mâhnire. — Am pierdut un bun scump, gâfâia venețiana șoptit. Doresc altul tot de la cel ce mi-a dăruit pe întăiul. Măritul împărat i-a cuprins tâmplele: —Alină-te, iubirea mea, a zis el grav. Trist sunt și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
supere cu nimic bunul plac al strălucirii tale. Iată. Arun caligraful a dat cetire cărților de la Persia, și de la Industan, și de la Egipet. Somilan a rămas ca o stană pe covorul lui. Allah îi trimitea pedeapsă cumplită, căci porunca sa pricinuise jertfa unui nevinovat și acel nevinovat era copilul său. Și-a stăpânit geamătul lăuntric, și-a încleștat în ghiare barba. Nu mai era nimic de făcut. Cei pieriți nu se mai înalță din sângele lor. Soarta îi hotărâse asemenea crâncen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ușa dughenei, cumpărau seara pe preț de nimic laptele care rămăsese nevândut, îl luau acasă, îl lăsau la închegat în cursul nopții și-l vindeau din nou dimineața, rece și îndoit cu apă. O băutură răcoritoare și sățioasă, care nu pricinuia prea mare neajuns nici pungii, nici conștiinței credincioșilor musulmani. Pentru Harun și pentru mine, descoperirea orașului Fès abia stătea să înceapă. Aveam să-i scoatem vălurile unul câte unul, ca unei mirese în odaia de nuntă. Am păstrat din anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
descrise ca pe un important personaj din Fès, versat în cunoașterea Legii și a literaturii, povesti în ce împrejurări îmi fusese dăruită de seniorul din Uarzazat și purcese la o istorisire plină de culoare și emoționantă a viscolului care îmi pricinuise ruinarea. După care încheie cu aceste vorbe: — În loc să mă vândă vreunui negustor aflat în trecere, omul acesta a ținut să mă readucă în satul meu. I-am jurat că n-o să-i pară rău. Cu o insolență de nespus, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă să-l pomenești în rugăciunile tale. Își asumă răspunderea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ureche. Virgil continua să vorbească, timp în care se uita pierdut la ceața nopții, coborâtă ușor peste câmpie, ce-i dădea orașului un aer imaterial și incert. Mă refer la tine, spuse Virgil. Sper că n-o să ajungi să-mi pricinuiești durere. Sunt într-adevăr vulnerabil la orice rană mi-ai provoca. Asta, după părerea mea, înseamnă prietenie. Acum Vultur-în-Zbor asculta. Virgil vorbise sacadat. îi venea greu să scoată cuvintele din el. Ele erau o cerere de ajutor, un strigăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care l-ai putut smulge, ca pe o măsea. Nu ți-a păsat de durerea pe care i-ai pricinuit-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aprins de furie și de turbare. Fumero Îi povestise că Julián Carax urma să se căsătorească cu o femeie bogată, Într-o ceremonie de un fast foiletonistic. Aldaya era ros de cîteva zile bune de viziunile pe seama celui ce-i pricinuise nenorocirea, Înveșmîntat În straie de paradă și călare pe o avere pe care el o pierduse. Fumero nu-i povestise că Irène Marceau, deși femeie cu o anumită situație economică, era patroana unui bordel și nu o prințesă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îndărăt spre stradă, Miquel a Întins mîna. Julián s-a ridicat pe lîngă zid și, strîngînd cu putere pumnul prietenului, i-a atins fața cu palma. S-au privit În tăcere Îndelung, intuind fiecare rănile pe care viața i le pricinuise celuilalt. — Trebuie să plecăm de-aici, Julián. Fumero te caută. Povestea cu Aldaya a fost o capcană. — Știu, a șoptit Carax, fără nici o inflexiune În glas. — Casa e Închisă. De ani de zile nu mai locuiește nimeni aici, a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vene și i-am putut citi gîndurile. Mă ura pentru că Îl mințisem. Îl ura pe Miquel pentru că voise să-i dăruiască o viață care Îl chinuia ca o rană deschisă. Însă mai presus de toate Îl ura pe cel ce pricinuise toată acea nenorocire, acea dîră de moarte și mizerie: pe el Însuși. Ura acele cărți mizerabile cărora le Închinase viața și de care nu-i păsa nimănui. Ura o existență Încredințată amăgirii și minciunii. Ura fiecare secundă smulsă și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prin ochii tăi, să-l recupereze, În tine, pe copilul care fusese. În ziua cînd ai venit la mine acasă pentru prima oară, am simțit că te cunoșteam deja. M-am prefăcut suspicioasă ca să ascund teama pe care mi-o pricinuiai. Mi-era teamă de tine, de ceea ce puteai afla. Mi-era teamă că-l voi auzi pe Julián și că voi Începe să cred, asemenea lui, că, Într-adevăr, eram uniți cu toții Într-o stranie Înlănțuire de destine și hazarduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
repetat Însă: doctorul Goldfain tot trebuie să moară, dar din cauza ei vom muri și noi. Atunci, am intervenit eu și am spus că dacă am știut să sar din trenul morții, voi ști să ies din casa aceasta fără să pricinuiesc supărări gazdelor. (Cartea neagră - ed. cit., vol. I, p. 210) Ieșise deja În partea dinspre pădure a satului și, pe poala dealului văzu o casă izolată a cărei fereastră strălucea mai puternic decât a celorlalte. Un fel anume de curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aceste firide se afla o statuieta reprezentând câte o ora . Când orologiul vestea un anumit ceas al zilei ,ușile , câte una de fiecare bătaie , se deschideau și pe ele ieșeau tot atâtea statuiete făcând grave înconjurul turnului . Mișcarea ceasornicului era pricinuită de apă , iar bătăile erau date de niște bile de aramă , egale cu numărul orelor , care cădeau pe un țambal de același matal , căderea lor fiind determinată de descărcarea apei. Carol Magnul a fost urmat la tron de către fiul său
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
fi închipuit că această scoarță tare acoperă o făptură simțitoare, aș ami fi expus eu un suflet atât de frumos insultelor acestui animal ! Facă zeii ca dulcea înrâurire a cerului și a văzduhului să tămăduiască repede răul ce ți-am pricinuit. Iar din parte-mi îți jur, pe doamna stăpâna a inimii mele, că voi face tot ce vei voi pentru a-ți merita iertarea. La aceste cuvunte, mirtul păru că tremură din rădăcini și până-n vârf,iar Roger a văzut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a se convinge că tânărul era victima nedreptății. El a poruncit căpeteniei să dea drumul prizonierului și primind un răspuns obraznic l-a lungit la pământ dintr-o singură lovitură de lance; apoi dând în dreapta și în stânga, a risipit banda pricinuind răni mortale acelor care nu fuseseră destul de iuți de picior. Roland s-a grăbit apoi să dezlege prizonierul și să-l ajute să-și reîmbrce armura pe care căpitanul bandei avusese îndrăzneala să i-o ia. El l-a condus
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece. O sută. O mie. Vei ocoli munții Caucaz, mergând pe varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără Întrebări de prisos de luptătorii Alani. Vei urma calea Persiei, prin Buhara și Samarkand. Vei trimite iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bătrân cu fața Înnegrită de soare și cu riduri puternice pe obraji. Avea, poate șaizeci de ani. Sau mai mult. Era slab și părea să nu dea atenție nimănui, scufundat, ca și ceilalți bătrâni ai locului, Într-o visare continuă, pricinuită de fumul amețitor al narghilelei. Dar era omul care Îi indica ce să facă. Aprinsul narghilelei Însemna desenarea rapidă a portretului unui personaj care intra sau ieșea din palat. Stinsul ei cu scuturatul mâinii Însemna apropierea unei patrule. În restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
curieri simpli, ci sunt curieri cu escortă. De parcă drumurile Moldovei ar fi cu primejdie. - Dar drumurile nu mai sunt cu primejdie de ani buni, spuse Erina. Măria sa a stârpit hoții și tâlharii. Tăcură amândoi, gândindu-se ce ar fi putut pricinui trimiterea unor curieri cu escortă la vreme de noapte. Apoi Erina luă cozonacul din cuptor și Îl puse pe masă. - Dar nu e gata.... observă Litovoi. - Parcă n-am stare să gătesc acum... spuse Erina. Poate sunt prea obosită. Fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Elenei, cea mai mare dintre ei, cu deosebire. Elena ar fi putut lesne găsi un sprijin în tatăl ei, care o adora, dar acele virtuți tocmai aci se arătau. Nu cerea, ocolea chiar intervenția lui Hallipa, pentru a nu pricinui scene de gelozie din partea soției îndrăgostite și pentru a nu turbura calmul, orânduiala, exactitatea perfectă a traiului, care erau așa de plăcute tatălui ei. In acea ordonanțare perfectă a vieții lui Hallipa amorul-pasiu-sare unei fete crescute lângă o mamă, acea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
substanța dizolvată a gălbejitului de-adinioarea, care, așa cum trecuse prin ușă dispărând, tot așa desigur se descompusese în acea licărire sinistră. . . După dezmorțire venise pesemne somnul cu care luptam. Pe scaun, lingă masă, dormeam desigur pe jumătate cu semivisări turburi, pricinuite de impresia avută. . . Când m-am uitat afară: încă îmbrobodită, apărea porțiunea din Cetatea vie. . . asfaltul lucea ghețos și brâul Palatului regal era mohorât. . . Dar sus, pe coperiș, se desfășura seninul acelei dimineți!... Halucinația pierise. Mi-era acum frig puțin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
familială. în afaceri, preocupat de cerințele zilnice, constrâns de socotelile urgente, de tranzacțiile nevoite, nu avea timp pentru o privire de ansamblu, ca să poată judeca dezordinea în care îi era averea. Voiajele la Viena, cheltuielile fără nici o putință de prevedere, pricinuite de boala lungă a Lenorei, împiedicarea lui de Ia supravegherea moșiei, pe care altădată nu o părăsea din ochi și din mâni, împrumuturile 96 zdruncinaseră bilanțul. Trăia acum permanent din aranjamente pe a căror gravitate nu o simțea, înlesnite fiind
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]