2,532 matches
-
ea venea din arșița câmpului, avea părul împletit și buzele roșii, iar el îi ieșea în cale și-i spunea: Arde inima în mine/ Când ridic ochii spre tine. Era o melodie ușurică și alunecoasă. Se vedea luna printre stâlpii pridvorului și venea din când în când câte o boare caldă și parfumată. Când Mărineci terminase cântecul, o fată pe care o știa doar din vedere îl împinsese ușor cu vârful piciorului și îl întrebase dacă era adevărat c-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
încă o dată din vreuna sau vreun alt personaj la fel de interesant, amuzant. Badea Andrei, clasa a VII-a Școala Gimnazială”Mircea Sântimbreanu” București profesor coordonator Liliana Sima Gândurile unui simplu călător la țărmul mării Într-o seară, Dumnezeu a ieșit în pridvorul cerului. A luat o mână de pulbere de stele și a aruncat-o în văzduh pentru a-l lumina. A pictat astfel cerul negru dantelat și i-a dat strălucire. Îndepărtându-se un pas înapoi pentru a-și privi opera
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
este urat de unul dintre gospodari. Nenea Băhnăreanu, consilier la biserică, este foarte priceput la urări, și le potrivește așa de bine, de parcă i-ar cunoaște pe toți și toate cele ce fac. Noi, ceștilalți, avem grijă să urăm în pridvor de se miră și bătrânii ce „bojogi” sănătoși avem...Îi este înmânat apoi preotului un colac mare, mare, așa ca la nunți, așezat pe un prosop din acelea vechi, țesute în stative de care le mai are și bunica în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
halva? Iar ei dau din cap că “da”! C Casa, când o faci, îi pui Lemne, cărămizi și-un cui... Ba mai multe cuie-mi pare, Că și casa este mare; Nu e cât a lui Azor Fără geamuri și pridvor, Fără coș înalt spre cer, Fără pat și frigider. Casa, când o faci, tu vrei Să dureze...e-he-hei Și să-ți placă, nu-i așa? Fiindcă este casa ta! D Două dude dintr-un dud Dimineața nu aud, Pe la prânz
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
Dumnezeu. - Nu voi ști niciodată, își zise Iorgu, ce gândește când încearcă, morfolind din buze, să spuie ceva. Calmul și cumințenia ei, și răbdarea cu care așteaptă un mic ajutor, îi aducea în minte chipul sfinților din icoanele zugravite în pridvorul mănăstirilor. Zâmbetul ei de mulțumire, parcă îi încălzea sufletul, pentru puținul ce i-l dădea... pentru atât de puțin lucru... Și, așa, împovărat de gânduri Iorgu se îndepărta pe alee, urcând parcă pe Golgota, zicându-și nedumerit... ”Doamne, Dumnezeule, cine
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, Încât ai senzația că ai ajuns Într-un colț de rai. mai urci patru trepte și te găsești În pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune În Ardeal. Casa, de piatră, cu camere Înalte și largi, miroase a foc făcut În sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză Adina Dabija 24 de oaie. De pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
oamenilor. Și miroase atât de frumos și de sălbatic când pășești pe aleea mărginită de gladiole, de regina-nopții și de margarete, încât ai senzația că ai ajuns într-un colț de rai. Mai urci patru trepte și te găsești în pridvorul de lemn al casei sau târnaț, cum se spune în Ardeal. Casa, de piatră, cu camere înalte și largi, miroase a foc făcut în sobă, a lemne proaspăt tăiate, a pâine și a brânză de oaie. De pe terasa mare, acoperită
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
permitea ca Înainte de Începerea slujbei, să mergem acasă la «părintele» să ne spovedească. Cu un astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
astfel de prilej avea să mi se zdruncine Încrederea În ceea ce mi se Înrădăcinase În minte despre credința În Dumnezeu. După ce am bătut la ușa pridvorului casei, părintele ne-a strigat din cameră că putem intra, așa că am intrat În pridvor și chiar dacă nu am Îndrăznit să mergem mai departe, prin ușa deschisă a camerei am putut constata cu mare surprindere că părintele se ospăta cu o friptură cu un miros extrem de ademenitor pentru noi, care nu mai mîncaserăm așa ceva de
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
invitat odată. - Vrei să vezi moșia? întrebă Otilia pe Felix într-un fel care întări acestuia o bănuială. Înțelegând numaidecât aluzia Otiliei, Pascalopol le arătă un album mare cu fotografii. Erau fotografii ale conacului (într-un vast stil românesc, cu pridvor și boltă), a unui lac, a unor vite și cai de rasă, a grajdurilor, a câinilor de vânătoare și a altor elemente de inventar, cu inscripțiile trebuitoare, arătând o mare avere și o mare grijă. La sfârșit însă se aflau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
afară al pătratului verde, unde se vedea o poartă mare de zid. Trecu poarta și se aflară pe o alee bătută cu pietriș mărunt, cu stâlpi scurți de piatră de o parte și de alta, în fundul adânc al căreia răsări pridvorul cu boltă al unei mari case albe. Caii zvâcniră mai repede, și curând brișca se opri în fața unor scări. Pascalopol sări jos și, făcând o mică reverență, zise: - Fiți bineveniți pe domeniile mele. Otilia se ridică să sară și, cum
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
foi de hârtie, Felix se așeză și începu să scrie caligrafic, privind de departe pe Otilia: "Otilia, Otilia, Tilia, Tili." Pe la ora șase toți se reântâlniră. Pascalopol își reluase ținuta de moșier, dar cu alt costum, cărămiziu, și aștepta în pridvor, în vreme ce trăsura era și ea trasă prin preajmă. - Vreau să te plimb puțin pe moșie, zise Pascalopol către Otilia, cred că te-ai odihnit de ajuns. Otilia își schimbase și ea rochia și nu părea deloc să fi dormit. - Dar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
latre violent, apropiindu-se, și un glas bărbătesc se auzi strigând în noapte: "Hei, domnișorilor, acolo sunteți?" Felix și Otilia se dădură jos și, răspunzând la apel, se-ndreptară aproape alergând spre curte. Când se arătară, ținîndu-se de mână, în fața pridvorului, Pascalopol ședea gânditor la o măsuță. Părea trist. - V-am așteptat la cafea, zise el, poftiți! Eu, la moșie, nu prea pot fi un tovarăș agreabil pentru niște oameni tineri! Otilia sări pe marginea scaunului lui Pascalopol și începu să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o închiria mai ieftin, cu odaia, la studenți. Coridorul acestei case cu pălimar răspundea în fund unde, în plin centru al orașului, dădeai de o priveliște cu desăvârșire țărănească. Acolo, Scarlat avea o casă, ca pe la munte în Muntenia, cu pridvor lat și cu boltă, livadă mare, nebănuită, de pomi, și în fund, în fund de tot, pierdută printre pomi, o magherniță, servind de atelier. Acolo lucra el uși, cercevele, lucruri de astea mai mult de dulgherie. Eu cred că nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luând pe rizurile anvelopelor cele mai tainice fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit de variate. Cu ornamentele și vitraliile stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari (două turle octogonale, plan treflat, pridvor deschis în trei arcade și în fresce cu demoni naiv reprezentați, uitîndu-se și dânșii după cel ce-i studia din dosul gemulețului prost manșonat), has-Satan se aruncă în genunchi pe podeaua de tablă a Daciei 1300, bătu trei cruci mari
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Merișani, Are neică, n-are bani, Bea și mi se veselește, Că puicuța îl iubește, Trece-un drum și trece-o vale. De e vin și nu-s parale, Lasă repede zălog Calul său cel pintenog, Și la mândra fn pridvor Mi se-oprește-ncetișor... Socrul oftă alături, amintindu-și de tinerețe. Se uită peste pahare la nevasta bătrână și-i veni un dor de beție. Lăutarii cântau ce cântau și întorceau ochii după fripturi. Li se uscase cerul gurii, că brutarul nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dar el gândea că miroase a tămâie. Nicodim, cu lacata de la biserică-n mână, adormise într-o strană și cânta prin somn Doamne miluiește! Când tresărea pe trezite, începea mai tare, când adormea zicea tot mai încet. În fund, lângă pridvor, erau mai mulți oameni din curtea boierească cari vorbeau încet între ei mai una, mai alta. Popa mormăia încet în altar fără să se uite măcar pe carte. Cine avea să priceapă[? ] Deodată-ncepu mai tare: - Gaga gagaga! - Beh! s-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
umilință, reclama săniilor dreptul de a se boci. A se tîngui este libertatea lui. În rest numai chinuri. Poemele sugerează existența unui teribil mecanism de tortură, comparabil cu acela ce poate fi văzut În frescele despre judecata de apoi din pridvorul bisericilor ortodoxe. Diavoli care pîrjolesc sufletele și veghează cazanele de smoală sînt, aici, diavolii simțirii. Focul este elementul primordial În acest cadru torționar. Tot ceea ce se petrece se petrece În inima focului. Un foc ce se hrănește cu plîns și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
face galanți, De-mpărțesc la unii alți.” Vinul e, Într-adevăr, bun, dă mîngîieri vesele, dă Îndrăzneală la cuvînt, dar să nu uităm că vinul este proprietatea exclusivă a bărbatului! E teritoriul lui rezervat de vînătoare. „Pin mahala la Izvor”, În pridvor la Breslea, pe la Tabacii de jos bărbații petrec cu vin blînd. Însă, culmea!, sînt și muieri care intră În circiumă. Pann este pur și simplu indignat. Cine a permis muierilor să pătrundă În acest sanctuar al bărbaților? CÎnd ies de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din gang și privi în stradă, spre curtea bisericii Sfântul Gheorghe, apoi făcu semn : — Liber ! Hai înapoi, la treabă... De data asta alene, cu orbul ceva mai hotărât, căci acum știa drumul, chiar dacă îl citea de-a-ndoaselea, cu Coltuc privind spre pridvorul bisericii și spre ceasul cel mare din stația de tramvai și cu Ologu țopăind voios pe cârjele sale și fredonând un cântec lipsit de vreo noimă. Lumea se ducea la ora asta mai degrabă spre Piața Universității. Ghirlandele se întinseseră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Turnul Mitropoliei, câteva femei urcau în genunchi. În locurile unde așezau lumânările mănunchi și aprindeau snopul întreg, se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
este vorba de o puzderie de impostori zeloși, agresivi și inși ce maculează profesia de gazetar mizând de multe ori pe zvon. Atâtea zvonuri s-au trezit pe la ferești, Că nu mai știi de unde vin, anume. Și undeva, într-un pridvor de mânăstire, Un glas nesigur și subțire Uitat de mult prin cărți bisericești, Îngână-un cântec vinovat de lume". Otilia Cazimir Despre introducere / prefață Motto: Un tânăr literat îi spuse lui G.B. Show: maestre, aș dori să scriu ceva ce
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
veșminte, cărți etc., au fost date în păstrarea preoților Gheorghe Sobieschi, paroh, și Ilie Călugăreanu, tânăr hirotonisit (1864), precum și bisericii din satul Torcești. Abia în iunie 1883, meșterul Neculai Velea se angajează prin contract să efectueze următoarele lucrări de reparație: - „pridvorul dat jos cu totul și făcut altul din nou; - acoperemântul dat jos, fiind (urmând a fi) acoperit cu tablă zincată (în locul șindrilei, I. S.); - părțile acei ferestre unde este crăpată se va strica până jos, se va zidi din nou
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
monument, în final, ar fi fost parohul de atunci, preotul Alexandru Gociu împreună cu Ion Zaharia. După truda de peste douăzeci de ani, în 1908, biserica a fost terminată. Lăcașul de cult are formă de cruce puțin pronunțată, având în față un pridvor deschis sub formă de baldachin, susținut de patru coloane. Este acoperită cu tablă zincată, acoperișul fiind străjuit de patru turle care se pot vedea de la distanță. Catapeteasma din tei masiv, pe alocuri sculptată, poleită cu bronz, iar în pictură
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]