1,698 matches
-
jeturi mari, se prefac într-o burniță fină și se risipesc. Am mai trecut prin locul acesta odinioară. Este țărmul de miazăzi al Taiwanului. Curând o să străbatem de-a curmezișul insulele Ryūkyū, o să trecem de Insulele Shichitō cunoscute ca loc primejdios și o să ne apropiem pe la sud de Satsuma din Japonia. Călătoria noastră este la fel de lipsită de peripeții. De câteva zile mă tot gândesc la ultima călătorie a Sfântului Pavel înscrisă în „Fapte”. Oare în cea din urmă călătorie Pavel și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
însele străine sensului. Ceva ar fi prin însăși natura sa cu sens sau lipsit de sens. Consecința acestei credințe o știm deja: lucrurile se împart fatalmente în două categorii. Iar cele lipsite de sens le vom socoti fie inutile, fie primejdioase, încât urmează a fi grabnic eliminate. Vor fi puse în stare de alertă acele instanțe ce răspund de evidența sensului, precum proba empirică și cea logică, supravegherea atentă a cuvântului, delimitarea unor granițe ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
p. 282 </ref> 124 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 118. 121. . Aduce cu sine o indiferență tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre ființarea simpluprezentă: aceasta poate deodată să ia cu asalt ființa omului și să o distrugă. Din lipsită de sens, ea devine nemijlocit absurdă.<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însele străine sensului. Ceva ar fi prin însăși natura sa cu sens sau lipsit de sens. Consecința acestei credințe o știm deja: lucrurile se împart fatalmente în două categorii. Iar cele lipsite de sens le vom socoti fie inutile, fie primejdioase, încât urmează a fi grabnic eliminate. Vor fi puse în stare de alertă acele instanțe ce răspund de evidența sensului, precum proba empirică și cea logică, supravegherea atentă a cuvântului, delimitarea unor granițe ale imaginației etc. Tocmai aici stă adevărata
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
p. 282 </ref> 124 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 118. 121. . Aduce cu sine o indiferență tare, întrucât „rezistă“ și „se opune“. Poate merge și mai departe această indiferență a unor lucruri? Sigur că da. Ea poate deveni pe neașteptate primejdioasă, capabilă să distrugă orice în cale. Să ne amintim ce spune Heidegger în § 32 despre ființarea simpluprezentă: aceasta poate deodată să ia cu asalt ființa omului și să o distrugă. Din lipsită de sens, ea devine nemijlocit absurdă.<ref id
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
dorința de a urca spre cer, dorința de transcendență. Pragul arată atât granița dintre "înăuntru" și "în afară", cât și posibilitatea de trecere dintr-o parte în cealaltă (de la profan la sacru, de pildă; vezi capitolul I). Ideea de trecere primejdioasă este însă cel mai bine sugerată de imaginile punții și ale porții strâmte; așa se și explică abundența acestor imagini în ritualurile și mitologiile inițiatice și funerare. Inițierea, ca și moartea, ca și cunoașterea absolută sau credința, în iudeo-creștinism, echivalează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
iudeo-creștinism, echivalează cu trecerea de la un mod de a fi la altul și realizează o adevărată mutație ontologică. Pentru a sugera trecerea paradoxală (care implică întotdeauna o ruptură și o transcendență), diversele tradiții religioase au folosit din plin simbolismul Punții primejdioase sau cel al Porții strâmte. În mitologia iraniană, Puntea Cinvat este trecută de răposați în călătoria lor post-mortem: pentru cei drepți este lată de nouă lungimi de lance, dar pentru nelegiuiți este îngustă "precum tăișul unui cuțit" (Dînkard, IX, XX
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de valoarea lor inițiatică. Chiar unele tehnici specifice vremurilor moderne, cum este psihanaliza, mai păstrează schema inițiatică. Pacientului i se cere să coboare în adâncul ființei sale, să-și retrăiască trecutul, să-și înfrunte din nou traumele, iar această operație primejdioasă seamănă, din punct de vedere formal, cu coborârea inițiatică în "Infern", printre larve, și cu luptele cu "monștrii". Așa cum inițiatul trebuia să iasă învingător din încercările la care fusese supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nebănuită sensibilitate. Ultimatumul englez este semnalul de alarmă, care trezește un întreg popor dintr-o torpoare vecină cu moartea. Din nefericire, această magnifică deșteptare a sentimentului național nu duce nicăieri. Poziția de rezistență cu orice preț împotriva Angliei e sterilă, primejdioasă și ineficace față de considerabila forță a Imperiului Britanic. Boicotul produselor englezești, dacă ar fi fost prelungit în chip serios, ar fi dus la ruina economiei portugheze, prima sa consecință fiind întreruperea exportului către Anglia. Eça de Queiroz avea dreptate scriind
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se solidarizeze cu ea?... Ce măsuri s-au luat ca să se atragă în mod practic așa numitele clase neutre, moderate, norodul din sate, simplu și aspru,... provincia, în sfârșit, dominată ani de-a rândul de cea mai tristă și mai primejdioasă indiferența politică?!" (Republica din 3 decembrie 1911). Costa, adevăratul dictator al Republicii, nu se gândea la asemenea măsuri. Misiunea lui era să distrugă din rădăcină vechiul regim, paralizând pe rând instituțiile tradiționale. În primele șase luni ale Republicii, acest neobosit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de la om la om. Tot ce se întîmplase în ultimii ani, dar mai ales după proclamarea Republicii, îl făcea să simtă necesitatea și urgența unei asemenea activități de lămurire și întărire reciprocă. Vehemența antireligioasă a Republicii i se părea prea primejdioasă ca să-și mai îngăduie o atitudine de totală detașare față de actualitatea politică. Salazar, ca și alți tineri catolici sinceri, înțelegea că, dacă nu vor dobândi un minim de libertate religioasa, se va adeveri profeția lui Afonso Costa ca în două
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
admirabile însușiri sufletești, dar sentimental, incoerent și imaginativ - portughezii dau la iveală, în fiecare generație, un număr surprinzător de mari poeți, dar foarte puțini oameni de știință. Chiar adevărații savanți portughezi păcătuiesc uneori printr-o metodă incertă sau printr-o primejdioasa tendință către diletantism. Salazar - care-și propunea pe atunci să facă oameni noi, și-și va propune într-o zi să modifice structura întregii nații - voia să lupte, mai ales în sectorul universitar, împotriva acestei slăbiciuni de care suferea știința
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
să se întrevadă o influență străină. Ziarul Epoca din 20 decembrie 1926 afirmă că atât Granjo cât și Machado dos Santos aflaseră de izbucnirea iminentă a unui complot organizat cu ajutorul elementelor internaționale, și că și-au pierdut viața pentru că deveniseră primejdioși cunoscând acest secret. Fapt este că, de atunci, agitația comunistă a crescut simțitor în Portugalia. Grevele, actele de sabotaj și comploturile pe care până atunci le organizau societățile secrete și "formiga branca", încep să fie controlate de către nucleele comuniste. Indignarea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se va îngădui lui Antonio Maria da Silva, refugiat la Paris, să se reîntoarcă în țară și să-și desfășoare netulburat propaganda sa antimonarhistă. Dictatura militară acceptă sugestia lui Cunha Leal (în care avea să întîlnească, mai târziu, un adversar primejdios) și Antonio Maria da Silva, creatorul și șeful celei mai puternice organizații secrete și teroriste portugheze, dictatorul comunizant și autorul moral al haosului împotriva căruia reacționase mișcarea de la 28 mai, e invitat să se întoarcă în patrie. Pentru a nu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reformei sale financiare - sinceritatea. Găsește că e mai simplu să pună de la început țara întreagă în fața adevărului, oricât ar fi el de dezagreabil. A continua cu bugete trucate și cu reforme fictive nu e numai ineficient, e de-a dreptul primejdios. Oamenii trebuie să înțeleagă că se află pe marginea prăpastiei, și că nu se pot salva decât singuri. Salvarea poate fi făcută cu mijloace simple, așa zisele procedee clasice; economii, firește, dar nu numai economii - ci și o bună gospodărie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sub mantiile de oaie, aceleași pe care le puneau împachetate sub șei, se întreba ce-i ascundeau. Privirile pe care le schimbaseră în timpul cinei nu-i plăcuseră deloc și râsul lor nu-l liniștea cu nimic: hunii erau un neam primejdios, chiar și atunci când râdeau. Cine era misteriosul mijlocitor pe care trebuiau să-l întâlnească? Se gândeau cu adevărat să-l îmbuneze pe Gundovek? Ce daruri îi duceau? încă de la începutul călătoriei, deslușise, sub bucata aspră de in ce învelea încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
darul s-o impresioneze. Mai mult, după cum vedea bine, ținea perfect sub control situația. Ca și tovarășii săi, simțise încă de la bun început o forță uriașă, imposibil de pus în cuvinte, o încărcătură de energie gata să izbucnească în mod primejdios și de necontrolat. într-adevăr, îi stârnise curiozitatea. La un moment dat, în vreme ce râsetele lor se stingeau, el deveni serios, își lăsă cana pe masă și, încrucișând brațele pe tăblie, o întrebă: — Tu vorbești cu spiritele? Ea răspunse netulburată, liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi reușit să fugă, știa prea bine, ei nu ar fi uitat unde se găsea gospodăria sa și, deci, întreaga familie, tot ce avea. Atenția lor neîncetată putea fi explicată doar de teama de a nu scăpa un martor primejdios care asistase la tot ceea ce puneau la cale împreună cu burgunzii. Fiindcă, era limpede acum, misiunea lui Balamber nu era, cu siguranță, aceea de a fi un pețitor. Dar, dacă așa stăteau lucrurile, de ce îl lăsau încă în viață? Ceea ce urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
printre malurile abrupte, acoperite de o vegetație abundentă. începură să-l părăsească puterile, când își dădu seama că râul, învârtejindu-se printre stânci și lespezi cenușii și netede, făcea un arc, cotind către stânga. Ocoli ca prin minune câteva vârtejuri primejdioase și un pinten de piatră; se trezi apoi împins, într-o învolburare de spume, printre ramurile aplecate ale unei sălcii mari. Izbuti să se agațe și, de la acel reazem nesigur, să treacă la o creangă mai solidă, care, prietenoasă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
expozitiv posibil, că nu țin la nimeni atât de mult ca la dânsa, subestimând cu exces și pe X și importanța lui pentru mine. Era vorba de simpatie, de prietenie, dar... Cuvântul "a ținea" ni-l aruncam ca o minge primejdioasă. Și-n azurul ochilor ei, eternul ascuțiș de lumină... Dumnezeule mare! acum zece ani lucrurile s-ar fi petrecut altfel, și repede. Dar acum zece ani, o femeie de douăzeci de ani n-ar fi vagabondat cu mine prin văi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
peste sau sub plapumă.) Există, totuși, riscul de a trata prea abstract subiectul. Vreau să fie foarte clar - chiar agresiv de clar, dacă e nevoie - că nasurile noastre nu erau niște protuberanțe romantice de tip Cyrano. (Ceea ce e un subiect primejdios, cred, din toate punctele de vedere în această minunată lume nouă psihanalitică, în care toți știu cine a avut prioritate, nasul lui Cyrano sau vorbele lui de duh, și în care o tăcere clinică universală, internațională îi înconjoară pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de șmecherii, de tragere pe sfoară a celor creduli. Se strecură cu precauție și observând nimic care să-i atragă atenția, Tony Pavone stăpân pe situație, evident vrăjit de puterea miraculoasă pe care o generează banii, se depărtă de locul primejdios, abordând Calea Victoriei către Începutul străzii. Mergea agale, făurind tot felul de planuri a zilelor ce vor urma, iar În dreptul magazinului Romarta Femeilor se opri. O mică surpriză oferită fetei va fi bine venită. După ce se roti prin magazin În câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Însoțit cu o gașcă de ginitori, a observat lipsa lucrătorilor...! A tunat, a fulgerat, a strigat În gura mare: La Curtea Marțială cu netrebnicul...!! Părerea mea este: În nici un caz, nu trebue să da-ți ochii cu acest teribil de primejdios animal!! Dar mă rog, faceți cum credeți...!!” Câteva secunde mai târziu, apăru În fața clădirii câteva mașini extrem de luxoase din care Își făcură apariția Secretarul comunist Însoțit de gașca lui de nemernici, intrând În curtea clădirii. Acesta proaspăt bărbierit, pleznind de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci Închisoarea pe viață, te va face să filozofezi: În mod sigur, nu era nici o pagubă dacă nu existai...! Și acum, termină de scris declarația...!” Tony Pavone, văzu negru În fața ochilor. Avu senzația simptomelor radioactive derulându-se violent...! Realizând amenințările primejdioase În care ființa lui să fie distrusă fără autentic motiv de către acest paranoic milițian, făcu o criză de nervi. Ca un bolid sări din scaun, trântind un picior În stomacul călăului, scuipându-l Între ochi...! „Nemernicule...!!” - apucă el să strige
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de exclamare sau de întrebare. Paragraful final îl incitase sau îl înfuriase în așa măsură că îl subliniase în întregime cu o cariocă galben fluorescent. Gavin Breech, pe care îl consider capul expediției de furt din magazine, e un tip primejdios: furios, violent și, m-aș hazarda să spun, un pic nebun. Mă îndoiesc că va răspunde oricăror proceduri de reabilitare oferite de St George. Cea mai bună opțiune pentru noi ar fi să-l exmatriculăm. Subliniez, însă, că o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]